Back

Parlamentul României

Legea nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 13.04.2006

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii introductive

ARTICOLUL 1 Obiectul legii

Obiectul prezentei legi este de a asigura dezvoltarea şi îmbunătăţirea siguranţei pe căile ferate române şi un acces îmbunătăţit la piaţă pentru serviciile de transport feroviar, prin:

a) armonizarea cadrului de reglementare cu cel al statelor membre ale Uniunii Europene;

b) definirea responsabilităţilor participanţilor;

c) transpunerea în regulile naţionale de siguranţă a obiectivelor de siguranţă comune şi a metodelor de siguranţă comune;

d) instituirea în România a unei autorităţi de siguranţă feroviară şi a unui organism de investigare a accidentelor şi incidentelor feroviare;

e) definirea unor principii comune pentru gestionarea, reglementarea şi controlul siguranţei feroviare.

ARTICOLUL 2 Domeniu de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică sistemului feroviar din România, care poate fi subdivizat în subsisteme pentru domenii de natură structurală şi funcţională. Aceasta acoperă cerinţele de siguranţă pentru sistem ca întreg, inclusiv administrarea sigură a infrastructurii şi a traficului feroviar, precum şi interacţiunea dintre operatorii de transport feroviar şi administratorii de infrastructură.

(2) Prezenta lege nu se aplică:

a) metrourilor, tramvaielor şi altor sisteme feroviare urbane;

b) reţelelor care funcţional sunt separate de restul sistemului feroviar şi care sunt destinate numai exploatării unor servicii de călători locale, urbane sau suburbane, precum şi operatorilor de transport feroviar care funcţionează exclusiv pe aceste reţele;

c) infrastructurii feroviare private, care este utilizată numai de proprietarul infrastructurii pentru propriile sale operaţiuni de transport de mărfuri.

(3) Controlul privind siguranţa circulaţiei pentru reţelele de transport, prevăzute la alin. (2), se asigură de Autoritatea Feroviară Română - AFER, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

ARTICOLUL 3 Definiţii

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) sistem feroviar - totalitatea subsistemelor pentru zone structurale şi operaţionale, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional din România cu sistemul de transport feroviar convenţional transeuropean şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, precum şi gestionarea şi exploatarea sistemului ca întreg;

b) administratorul infrastructurii - orice organism sau orice agent economic care are ca obiect principal de activitate administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare, prevăzut la art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, incluzând şi administrarea sistemelor de conducere a circulaţiei, de control şi de siguranţă a infrastructurii. Funcţiile administratorului de infrastructură de pe o reţea sau o parte a unei reţele pot fi alocate, în conformitate cu reglementările în vigoare, mai multor organisme sau agenţi economici;

c) operator de transport feroviar - orice agent economic cu capital de stat sau privat, prevăzut la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2004, a cărui activitate principală constă în efectuarea de prestaţii de transport de marfă şi/sau de călători pe calea ferată, tracţiunea fiind asigurată în mod obligatoriu de acest agent economic. Acest termen include, de asemenea, şi agenţii economici care asigură numai tracţiunea;

d) specificaţie tehnică pentru interoperabilitate, denumită în continuare S.T.I. - specificaţia care se referă la un subsistem sau parte a unui subsistem, cu scopul de a satisface cerinţele esenţiale şi de a asigura interoperabilitatea la nivelul sistemelor de transport feroviar transeuropean de mare viteză şi convenţional, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003;

e) obiective de siguranţă comune, denumite în continuare O.S.C. - nivelurile de siguranţă care trebuie cel puţin atinse de diferite părţi ale sistemului feroviar, cum ar fi sistemul feroviar convenţional, sistemul feroviar de mare viteză, tunelurile feroviare lungi sau liniile utilizate exclusiv pentru transportul de mărfuri, precum şi de sistem ca întreg, exprimate în criterii de acceptare a riscurilor;

f) metode de siguranţă comune, denumite în continuare M.S.C. - metodele ce trebuie elaborate pentru descrierea modului de evaluare a nivelurilor de siguranţă, realizării obiectivelor de siguranţă şi a conformităţii cu alte cerinţe de siguranţă;

g) autoritate de siguranţă - organismul naţional răspunzător de sarcinile referitoare la siguranţa feroviară în conformitate cu prezenta lege sau orice organism binaţional căruia România şi un stat membru al Uniunii Europene i-au încredinţat aceste sarcini pentru a asigura un regim de siguranţă unificat pentru infrastructurile specializate transfrontaliere;

h) norme naţionale de siguranţă - toate normele cuprinzând cerinţe de siguranţă feroviară impuse la nivel naţional în România şi aplicabile la mai mult de un operator de transport feroviar, indiferent de organismul emitent;

i) sistem de management al siguranţei - organizarea şi aranjamentele stabilite de un administrator de infrastructură sau de un operator de transport feroviar pentru a asigura administrarea sigură a operaţiunilor sale;

j) investigator principal - o persoană responsabilă de organizarea, conducerea şi controlul desfăşurării unei investigaţii;

k) investigator - persoana care desfăşoară activitatea de investigare;

l) accident - un eveniment neprevăzut, nedorit sau neintenţionat ori un lanţ specific de asemenea evenimente, care are consecinţe dăunătoare. Accidentele se împart în următoarele categorii distincte: coliziuni, deraieri, accidente la treceri de nivel, accidentări ale persoanelor produse de materialul rulant în mişcare, incendii şi altele;

m) accident grav - orice coliziune sau deraiere de trenuri, ducând la decesul a cel puţin o persoană sau la vătămarea gravă a 5 sau mai multe persoane ori producând pagube importante ale materialului rulant, infrastructurii sau mediului şi orice alt accident similar cu un impact evident asupra reglementării siguranţei feroviare sau asupra gestionării siguranţei;

n) pagube importante - pagubele care pot fi evaluate imediat de organismul de investigare la un total de cel puţin 2 milioane euro;

o) incident - orice eveniment, altul decât un accident sau un accident grav, asociat cu exploatarea trenurilor şi afectând siguranţa în exploatare;

p) investigaţie - un proces desfăşurat în scopul prevenirii accidentelor şi incidentelor, care include strângerea şi analizarea informaţiilor, stabilirea condiţiilor, inclusiv determinarea cauzelor şi, dacă este cazul, emiterea unor recomandări de siguranţă;

q) cauze - acţiuni, omisiuni, evenimente sau condiţii ori o combinaţie a acestora, care au dus la accident sau incident;

r) Agenţia Feroviară Europeană - agenţia Uniunii Europene pentru siguranţă feroviară şi interoperabilitate;

s) organisme notificate - organismele care sunt responsabile cu evaluarea conformităţii sau a aptitudinii de utilizare a constituenţilor de interoperabilitate ori cu evaluarea procedurii Comisiei Europene pentru verificarea subsistemelor, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003;

t) constituenţi de interoperabilitate - orice componentă elementară, grup de componente, subansamblu sau ansamblu complet de echipamente încorporate ori destinate încorporării într-un subsistem de care depinde, direct sau indirect, interoperabilitatea sistemului feroviar de mare viteză ori convenţional, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003. Conceptul de constituent acoperă atât obiectele corporale, cât şi cele incorporale, cum ar fi programele de calculator.

u) sistem feroviar urban - orice sistem de transport pe şine, altul decât metroul şi tramvaiul, destinat transportului public local, exclusiv în perimetrul unei localităţi.

CAPITOLUL II Dezvoltarea şi managementul siguranţei

ARTICOLUL 4 Dezvoltarea şi îmbunătăţirea siguranţei feroviare

(1) Siguranţa feroviară este în general menţinută şi, când este posibil din punct de vedere practic, îmbunătăţită în mod continuu, ţinând seama de dezvoltarea legislaţiei comunitare şi de progresul tehnic şi ştiinţific şi acordând prioritate prevenirii accidentelor grave. Normele de siguranţă sunt stabilite, aplicate şi respectate în mod deschis şi nediscriminatoriu, susţinând dezvoltarea unui sistem unic de transport feroviar european.

(2) Măsurile de dezvoltare şi îmbunătăţire a siguranţei feroviare ţin seama de necesitatea unei abordări sistemice.

(3) Responsabilitatea exploatării sigure a sistemului feroviar şi a controlului riscurilor asociate cu acesta aparţine administratorilor de infrastructură şi operatorilor de transport feroviar, care au obligaţia să pună în aplicare măsurile necesare de control al riscurilor, dacă este cazul în cooperare, să aplice normele şi standardele naţionale de siguranţă, precum şi să instituie sisteme de management al siguranţei, în conformitate cu prezenta lege. Fără să aducă atingere răspunderii civile, în conformitate cu cerinţele legale în vigoare, fiecare administrator de infrastructură şi fiecare operator de transport feroviar sunt responsabili de partea lor de sistem şi de exploatarea în siguranţă a acestuia, inclusiv de aprovizionarea cu materiale şi contractarea de servicii, faţă de utilizatori, clienţi, lucrătorii implicaţi şi terţi.

(4) Prevederile alin. (3) nu aduc atingere răspunderii fiecărui producător, furnizor de întreţinere, deţinător de vagoane, prestator de servicii şi fiecărei entităţi achizitoare, legate de asigurarea faptului că materialul rulant, instalaţiile, accesoriile, echipamentele şi serviciile furnizate de aceştia respectă cerinţele şi condiţiile de utilizare specificate, astfel încât pot fi puse în funcţiune în mod sigur de operatorul de transport feroviar şi/sau de administratorul de infrastructură.
Modificări (1)

ARTICOLUL 5 Indicatori de siguranţă comuni

(1) Prin raportul anual al autorităţii de siguranţă prevăzut la art. 18 se colectează informaţii privind indicatorii de siguranţă comuni, denumiţi în continuare I.S.C., în vederea facilitării evaluării atingerii O.S.C. şi pentru a permite monitorizarea evoluţiei generale a siguranţei feroviare. Primul an de referinţă pentru I.S.C. este 2006, aceştia urmând să fie cuprinşi în raportul anual pentru anul următor. I.S.C. sunt stabiliţi în conformitate cu anexa nr. 1.

(2) Înainte de 30 aprilie 2009 anexa nr. 1 va fi revizuită în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), în special pentru a include definiţii comune ale I.S.C. şi metode comune de calculare a costurilor accidentelor.

ARTICOLUL 6 Metode de siguranţă comune

(1) Un prim set de M.S.C., acoperind cel puţin metodele descrise la alin. (3) lit. a), va fi adoptat de Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2008, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), şi se va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Un al doilea set de M.S.C. acoperind restul de metode descrise la alin. (3) va fi adoptat de Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2010, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), şi se va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2) Proiectele de M.S.C. şi proiectele de M.S.C. revizuite sunt elaborate de Agenţia Feroviară Europeană, în temeiul mandatelor care sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2). Proiectele de M.S.C. se bazează pe o examinare a metodelor existente în statele membre ale Uniunii Europene.

(3) M.S.C. descriu modul în care nivelul de siguranţă şi atingerea obiectivelor de siguranţă, precum şi conformitatea cu alte cerinţe de siguranţă sunt evaluate prin elaborarea şi definirea următoarelor elemente:

a) metode de evaluare a riscurilor;

b) metode de evaluare a conformităţii cu cerinţele din certificatele de siguranţă şi autorizaţiile de siguranţă, emise în conformitate cu art. 10 şi 11;

c) în măsura în care nu sunt încă acoperite de S.T.I., metode pentru a verifica dacă subsistemele structurale ale sistemelor feroviare transeuropene de mare viteză şi convenţionale sunt exploatate şi întreţinute în conformitate cu cerinţele esenţiale relevante.
Modificări (1)

(4) M.S.C. sunt revizuite la intervale regulate, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), ţinând seama de experienţa dobândită din aplicarea lor şi de dezvoltarea globală a securităţii feroviare şi a obligaţiilor statelor membre.

(5) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului aprobă sau propune spre aprobare, după caz, orice modificări necesare la normele naţionale de siguranţă, ţinând seama de adoptarea şi revizuirea M.S.C.

(6) M.S.C. prevăzute la alin. (1) se transpun în legislaţia naţională, se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ARTICOLUL 7 Obiective de siguranţă comune

(1) O.S.C. sunt elaborate, adoptate şi revizuite în conformitate cu procedurile stabilite în prezentul articol.

(2) Proiectele de O.S.C. şi proiectele de O.S.C. revizuite sunt elaborate de Agenţia Feroviară Europeană, în temeiul mandatelor care sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2).

(3) Primul set de proiecte de O.S.C. se bazează pe o examinare a obiectivelor existente şi a performanţelor în domeniul siguranţei din statele membre şi asigură că performanţele de siguranţă actuale ale sistemului feroviar nu sunt reduse în nici un stat membru al Uniunii Europene. Acestea vor fi adoptate de Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2009, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), şi vor fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Al doilea set de proiecte de O.S.C. se bazează pe experienţa câştigată cu primul set de O.S.C. şi din punerea sa în aplicare. Acestea reflectă domeniile prioritare în care trebuie îmbunătăţite condiţiile de siguranţă şi vor fi adoptate de Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2011, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), şi vor fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Toate propunerile de proiecte de O.S.C. şi O.S.C. revizuite reflectă obligaţiile statelor membre. Aceste propuneri sunt însoţite de o evaluare a costurilor şi beneficiilor estimate, indicând impactul lor probabil pentru toţi operatorii şi operatorii economici implicaţi, precum şi impactul lor în ceea ce priveşte acceptarea riscului în societate. Propunerile conţin un calendar de punere în aplicare graduală, dacă este cazul, în special pentru a se ţine seama de natura şi amploarea investiţiilor necesare pentru aplicarea acestora. Acestea analizează impactul posibil asupra S.T.I. pentru subsisteme şi cuprind, dacă este cazul, propuneri de modificare a S.T.I.

(4) O.S.C. definesc nivelurile de siguranţă care trebuie cel puţin atinse de diferite părţi ale sistemului feroviar şi de sistem ca întreg în fiecare stat membru al Uniunii Europene, exprimate în criterii de acceptare a riscului vizând:

a) riscuri individuale referitoare la călători, personal, inclusiv personalul contractanţilor, utilizatorii trecerilor de nivel şi alţii şi, fără să aducă atingere normelor naţionale şi internaţionale existente în materie de răspundere, riscuri individuale la care sunt expuse persoanele neautorizate în incinta instalaţiilor feroviare;

b) riscuri sociale.

(5) O.S.C. sunt revizuite la intervale regulate, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), ţinând seama de evoluţia generală a siguranţei feroviare.

(6) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului sau propune spre aprobare, după caz, modificările necesare la normele naţionale de siguranţă, pentru a atinge cel puţin O.S.C. şi orice O.S.C. revizuite, în conformitate cu calendarul de punere în aplicare anexat acestora. Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului notifică aceste norme Comisiei Europene, în conformitate cu art. 8 alin. (3) şi (4).

(7) O.S.C. prevăzute la alin. (3) şi (5) se transpun în legislaţia naţională, fiind aprobate prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ARTICOLUL 8 Norme naţionale de siguranţă

(1) În aplicarea prezentei legi, se vor stabili norme naţionale de siguranţă cu caracter obligatoriu, care vor fi publicate şi puse la dispoziţia tuturor administratorilor de infrastructură, operatorilor de transport feroviar, solicitanţilor de certificat de siguranţă şi solicitanţilor unei autorizaţii de siguranţă, într-un limbaj clar care poate fi accesibil părţilor în cauză.

(2) Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, România notifică Comisiei Europene cu privire la toate normele naţionale de siguranţă în vigoare, stabilite în anexa nr. 2, şi indică domeniul lor de aplicare şi informaţiile cu privire la conţinutul principal al normelor, cu trimitere la textele juridice, forma legislaţiei şi la organismul sau organizaţia responsabilă de publicarea sa.

(3) Cel târziu până la 30 aprilie 2008 Agenţia Feroviară Europeană evaluează modul în care normele naţionale de siguranţă sunt publicate şi aduse la cunoştinţă, în conformitate cu dispoziţiile alin. (1), şi face recomandările corespunzătoare către Comisia Europeană pentru publicarea acestora, pentru a face mai uşor accesibile informaţiile relevante.

(4) România notifică imediat Comisiei Europeane cu privire la orice modificare a normelor naţionale de siguranţă şi cu privire la orice asemenea normă nouă care ar putea fi adoptată, cu excepţia cazului în care norma se referă în întregime la punerea în aplicare a S.T.I.

(5) Pentru a limita la minimum introducerea unor norme naţionale specifice noi şi astfel pentru a împiedica crearea altor bariere, precum şi în vederea armonizării treptate a normelor de siguranţă, Comisia Europeană monitorizează introducerea de către statele membre a unor noi norme naţionale.

(6) În cazul în care, după adoptarea S.T.I., România intenţionează să introducă o normă naţională de siguranţă nouă, care necesită un nivel de siguranţă mai ridicat decât S.T.I., ori dacă intenţionează să introducă o normă naţională de siguranţă nouă, care poate afecta operaţiunile operatorilor de transport feroviar din alte state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul României, România consultă toate părţile interesate în timp util şi se aplică procedura de la alin. (7).

(7) În cazul introducerii pentru examinare a unui proiect de normă naţională de siguranţă nouă, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, la propunerea Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, o prezintă Comisiei Europene, explicând motivele introducerii acesteia, procedându-se astfel:

a) dacă Comisia Europeană constată că proiectul de normă naţională de siguranţă este incompatibil cu M.S.C. sau cu atingerea cel puţin a O.S.C. ori că reprezintă un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie deghizată asupra operaţiunilor de transport feroviar între statele membre ale Uniunii Europene, este adoptată o decizie, adresată României, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2);

b) în cazul în care Comisia Europeană are îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea proiectului de normă naţională de siguranţă cu M.S.C. sau cu atingerea cel puţin a O.S.C. ori consideră că aceasta reprezintă un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie deghizată asupra operaţiunilor de transport feroviar între statele membre, Comisia Europeană notifică imediat România, care suspendă adoptarea, intrarea în vigoare sau punerea în aplicare a normei până la adoptarea unei decizii, într-o perioadă de 6 luni, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2).

ARTICOLUL 9 Sisteme de management al siguranţei

(1) Administratorii de infrastructură şi operatorii de transport feroviar îşi stabilesc propriile sisteme de management al siguranţei pentru a se asigura că sistemul feroviar poate atinge cel puţin O.S.C., că este în conformitate cu normele naţionale de siguranţă obligatorii prevăzute la art. 8 şi în anexa nr. 2, precum şi cu cerinţele de siguranţă descrise în S.T.I. şi că sunt aplicate părţile relevante din M.S.C.

(2) Sistemul de management al siguranţei îndeplineşte cerinţele şi cuprinde elementele prevăzute în anexa nr. 3, adaptate la caracterul, întinderea şi celelalte caracteristici ale activităţii desfăşurate. Acesta asigură controlul tuturor riscurilor asociate cu activitatea administratorului de infrastructură sau a operatorului de transport feroviar, inclusiv furnizarea de lucrări de întreţinere, de material şi utilizarea contractanţilor. Fără a aduce atingere normelor naţionale şi internaţionale existente în materie de răspundere, sistemul de management al siguranţei ia, de asemenea, în considerare, după caz şi în limita rezonabilului, riscurile ce decurg din activităţile altor părţi.

(3) Sistemul de management al siguranţei al oricărui administrator de infrastructură ţine seama de efectele operaţiunilor diferiţilor operatori de transport feroviar asupra reţelei şi cuprinde dispoziţii care permit tuturor operatorilor de transport feroviar să funcţioneze în conformitate cu S.T.I., cu normele naţionale de siguranţă şi în condiţiile stabilite de certificatul lor de siguranţă. De asemenea, acesta este conceput în scopul de a coordona procedurile de urgenţă ale administratorului de infrastructură cu toţi operatorii de transport feroviar care funcţionează pe infrastructura sa.

(4) Toţi administratorii de infrastructură şi operatorii de transport feroviar prezintă anual autorităţii de siguranţă, înainte de 30 iunie, un raport referitor la anul calendaristic precedent. Raportul de siguranţă conţine:

a) informaţii privind modul în care sunt atinse obiectivele de siguranţă ale administratorului de infrastructură sau ale operatorului de transport feroviar şi rezultatele planului de siguranţă;

b) elaborarea indicatorilor de siguranţă naţionali şi a I.S.C. prevăzuţi în anexa nr. 1, în măsura în care este relevant pentru organizaţia raportoare;

c) rezultatele auditurilor de siguranţă interne;

d) observaţii privind insuficienţele şi defecţiunile de funcţionare ale operaţiunilor feroviare şi ale administrării infrastructurii, care pot prezenta interes pentru autoritatea de siguranţă.

CAPITOLUL III Certificarea şi autorizarea de siguranţă
Puneri în aplicare (1)

ARTICOLUL 10 Certificate de siguranţă

(1) Pentru a i se acorda acces la infrastructura feroviară, un operator de transport feroviar trebuie să deţină un certificat de siguranţă, prevăzut în prezentul capitol. Certificatul de siguranţă poate acoperi întreaga reţea feroviară din România sau numai o parte determinată a acesteia. Scopul certificatului de siguranţă este de a dovedi că operatorul de transport feroviar şi-a instituit sistemul de management al siguranţei şi poate îndeplini cerinţele stabilite în S.T.I., în altă legislaţie comunitară relevantă, precum şi normele de siguranţă naţionale pentru a controla riscurile şi pentru a exploata reţeaua în siguranţă.
Modificări (1)

(2) Certificatul de siguranţă cuprinde:

a) o certificare confirmând acceptarea sistemului de management al siguranţei al operatorului de transport feroviar, prevăzut la art. 9 şi în anexa nr. 3;

b) o certificare confirmând acceptarea dispoziţiilor adoptate de operatorul de transport feroviar pentru a îndeplini cerinţele specifice necesare pentru funcţionarea sigură a reţelei implicate. Cerinţele pot viza aplicarea S.T.I. şi a normelor naţionale de siguranţă, acceptarea certificatelor personalului şi autorizarea de admitere în circulaţie a materialului rulant utilizat de operatorul de transport feroviar. Certificarea se bazează pe documentaţia prezentată de operatorul de transport feroviar, prevăzută în anexa nr. 4.
Modificări (1)

(3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română acordă certificarea în conformitate cu alin. (2) pentru operatorii de transport feroviar care îşi stabilesc prima dată activităţile pe teritoriul României. Certificarea acordată în conformitate cu alin. (2) trebuie să specifice tipul şi întinderea operaţiunilor feroviare acoperite. Certificarea acordată în conformitate cu alin. (2) lit. a) este valabilă în întreaga Comunitate Europeană, pentru operaţiuni echivalente de transport feroviar.

(4) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română acordă suplimentar o certificare în conformitate cu alin. (2) lit. b) în cazul în care un operator de transport feroviar intenţionează să presteze suplimentar un alt serviciu de transport feroviar.

(5) Certificatul de siguranţă este reînnoit, la cererea operatorului de transport feroviar, la intervale care nu depăşesc 5 ani şi este actualizat în întregime sau parţial la fiecare modificare substanţială a tipului sau extinderii operaţiunii. Deţinătorul certificatului de siguranţă informează fără întârziere Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cu privire la toate modificările majore aduse condiţiilor părţii relevante a certificatului de siguranţă şi notifică Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română la orice introducere de categorii noi de personal sau de tipuri noi de material rulant. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate cere ca partea relevantă a certificatului de siguranţă să fie revizuită în urma unor modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei. Dacă Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română constată că deţinătorul certificatului de siguranţă nu mai îndeplineşte condiţiile pentru o certificare emisă, revocă partea a) şi/sau b) a certificatului de siguranţă, motivându-şi decizia. Dacă Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română a revocat o certificare naţională suplimentară, acordată în conformitate cu alin. (4), informează prompt autoritatea de siguranţă care a acordat certificarea în conformitate cu alin. (2) lit. a) din decizia sa. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română trebuie să revoce un certificat de siguranţă dacă este evident că deţinătorul certificatului de siguranţă nu l-a utilizat conform destinaţiei în anul următor emiterii sale.

(6) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română informează Agenţia Feroviară Europeană în termen de o lună cu privire la certificatele de siguranţă prevăzute la alin. (2) lit. a), care au fost emise, reînnoite, modificate sau revocate, menţionând denumirea şi adresa operatorului de transport feroviar, data emiterii, domeniul de aplicare şi valabilitatea certificatului de siguranţă şi, în caz de revocare, motivele deciziei sale.

(7) Înainte de 30 aprilie 2009 Agenţia Feroviară Europeană evaluează certificarea de siguranţă şi prezintă Comisiei Europene un raport cu recomandări privind strategia de trecere la un certificat de siguranţă comunitar unic. Comisia Europeană ia măsuri corespunzătoare pe baza recomandării.

ARTICOLUL 11 Autorizarea de siguranţă a administratorilor de infrastructură Jurisprudență (1)

(1) Administratorii de infrastructură din România trebuie să obţină o autorizaţie de siguranţă emisă de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, care le permite să gestioneze şi să exploateze o infrastructură feroviară.

(2) Autorizaţia de siguranţă cuprinde:

a) acceptarea sistemului de management al siguranţei al administratorului de infrastructură, prevăzut la art. 9 şi în anexa nr. 3;

b) acceptarea dispoziţiilor adoptate de administratorul de infrastructură pentru îndeplinirea cerinţelor specifice necesare pentru garantarea siguranţei infrastructurii feroviare la nivelul proiectării, întreţinerii şi exploatării, inclusiv, dacă este cazul, al întreţinerii şi exploatării sistemului de control al traficului şi de semnalizare.

(3) Autorizaţia de siguranţă este reînnoită, la cererea administratorului de infrastructură, la intervale care nu depăşesc 5 ani şi este actualizată, în întregime sau parţial, ori de câte ori au loc modificări substanţiale ale infrastructurii, semnalizării, aprovizionării cu energie sau ale principiilor de exploatare sau întreţinere a acesteia. Titularul autorizaţiei de siguranţă informează fără întârziere Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cu privire la toate aceste modificări. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate cere ca autorizaţia de siguranţă să fie revizuită în urma unor modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei. Dacă Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română constată că un administrator de infrastructură autorizat nu mai îndeplineşte condiţiile pentru o autorizaţie de siguranţă, revocă autorizaţia, motivându-şi decizia.

(4) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română notifică Agenţiei Feroviare Europene, în termen de o lună, emiterea, reînnoirea, modificarea sau revocarea autorizaţiilor de siguranţă, menţionând denumirea şi adresa administratorului de infrastructură, data emiterii, domeniul de aplicare, valabilitatea autorizaţiei de siguranţă şi, în caz de revocare, motivele deciziei sale.

se încarcă...