Back

Parlamentul României

Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 28.10.1996

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Disponibil şi în en

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Modificări (1)

Se instituie obligaţia declarării averii pentru demnitari, magistraţi, funcţionari publici şi unele persoane cu funcţii de conducere din regiile autonome, Fondul Proprietăţii de Stat, Banca Naţională a României şi băncile cu capital de stat, total sau majoritar, precum şi procedura controlului averilor acestora în cazul în care există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu au fost dobândite în mod licit.

CAPITOLUL I Declararea averii

Art. 2. - Modificări (1), Referințe (1), Jurisprudență (3)

Preşedintele României, deputaţii, senatorii, membrii Guvernului, secretarii şi subsecretarii de stat, precum şi cei asimilaţi acestora, magistraţii, consilierii judeţeni şi locali, primarii, funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor publice centrale ori locale, membrii consiliilor de administraţie şi persoanele care deţin funcţii de conducere, de la directori, inclusiv, în sus, în cadrul regiilor autonome de interes naţional sau local, societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, Fondului Proprietăţii de Stat, Băncii Naţionale a României, băncilor cu capital de stat, total sau majoritar, au obligaţia să-şi declare averea, în condiţiile prezentei legi.

Art. 3. -

(1) Declaraţia de avere se face în scris, pe propria răspundere, şi cuprinde bunurile proprii, bunurile comune şi cele deţinute în indiviziune, precum şi cele ale copiilor aflaţi în întreţinere, potrivit modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

(2) Declaraţia de avere se depune în termen de 15 zile de la data numirii sau alegerii în funcţie. În situaţia funcţiilor eligibile, care presupun validarea, depunerea declaraţiei se face înaintea acesteia.
Jurisprudență (1)

(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care exercită funcţiile prevăzute la art. 2 vor depune declaraţia de avere.

Art. 4. - Modificări (1)

(1) Preşedintele României depune declaraţia de avere la preşedintele Curţii Constituţionale.

(2) Preşedinţii Camerelor Parlamentului şi primul-ministru depun declaraţia de avere la Preşedintele României.

(3) Deputaţii şi senatorii depun declaraţia de avere la preşedintele Camerei din care fac parte.

(4) Membrii Guvernului depun declaraţia de avere la primul-ministru.

(5) Funcţionarii publici şi persoanele cu funcţii de conducere prevăzute la art. 2 depun declaraţia de avere la autoritatea publică sau, după caz, la persoana care, potrivit Constituţiei sau legii, a emis actul de numire în funcţie.

(6) Consilierii judeţeni şi locali, precum şi primarii depun declaraţia de avere la prefecţi.

(7) Autoritatea publică sau persoana îndreptăţită să primească şi să păstreze declaraţia de avere va elibera depunătorului o dovadă de primire.

Art. 5. -

(1) Declaraţia de avere reprezintă un act personal şi irevocabil.

(2) Declaraţia de avere este confidenţială şi nu poate fi consultată decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 6. - Jurisprudență (1)

(1) Persoanele menţionate la art. 2 au obligaţia ca, la încheierea mandatului sau la încetarea activităţii, să depună o nouă declaraţie cu privire la averea pe care o deţin la acea dată.
Modificări (1)

(2) Declaraţia prevăzută la alin. (1) va cuprinde şi actele de înstrăinare cu titlu oneros sau gratuit, făcute în timpul exercitării mandatului sau al îndeplinirii funcţiei, a bunurilor de valoare cuprinse în declaraţie.

(3) Persoanele prevăzute la art. 4 alin. (5) au obligaţia să actualizeze declaraţia din 4 în 4 ani.
Modificări (1)

(4) Nedepunerea declaraţiei din motive imputabile, în termen de 15 zile de la încetarea activităţii, conduce la declanşarea din oficiu a procedurii de control.
Modificări (2), Jurisprudență (3)

CAPITOLUL II Controlul averilor

Art. 7. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (1)

În cazul în care între averea declarată la data învestirii sau numirii în funcţie a persoanelor prevăzute la art. 2 şi cea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei se constată diferenţe vădite şi există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauză sau pe alte căi licite, averea este supusă controlului, în condiţiile prezentei legi.

A. Comisia de cercetare
Modificări (1)

Art. 8. -

(1) Pe lângă fiecare curte de apel va funcţiona o comisie de cercetare a averilor, formată din:
Modificări (1), Acțiuni respinse (1)

- doi judecători de la curtea de apel, desemnaţi de preşedintele acesteia, dintre care unul în calitate de preşedinte;

- un procuror de la parchetul care funcţionează pe lângă curtea de apel, desemnat de primul-procuror al acestui parchet.
Modificări (1)

(2) Preşedintele şi membrii comisiei de cercetare sunt desemnaţi pe o perioadă de 3 ani. Pe aceeaşi perioadă şi de către aceleaşi persoane vor fi desemnaţi şi trei supleanţi, care vor înlocui pe titulari în cazul în care aceştia, din motive legale, nu vor putea lua parte la lucrările comisiei de cercetare.
Modificări (1)

(3) Comisia de cercetare are un secretar desemnat de preşedintele curţii de apel dintre grefierii acestei instanţe.
Modificări (1)

Art. 9. - Jurisprudență (3)

(1) Comisia de cercetare va începe acţiunea de control de îndată ce este sesizată cu o cerere de cercetare.
Modificări (1)

(2) Cererea de cercetare poate fi făcută de către:

a) primul-procuror al parchetului de pe lângă curtea de apel sau conducătorul autorităţii publice la care a funcţionat ori funcţionează cel a cărui avere este supusă cercetării;
Modificări (2), Jurisprudență (1)

b) persoanele care ocupă funcţiile sau demnităţile publice prevăzute la art. 2 şi cărora li s-au adus imputări publice cu privire la provenienţa averii pe care o deţin.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) lit. a) pot fi sesizate de către orice cetăţean care are cunoştinţă şi care furnizează indicii certe că o persoană dintre cele prevăzute la art. 2 a dobândit bunuri de valoare pe care nu le-ar fi putut dobândi din veniturile legale realizate de persoanele în cauză sau pe alte căi licite.

(4) Cererile de cercetare se adresează comisiei de cercetare de pe lângă curtea de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului.
Modificări (1)

(5) Sesizările anonime nu pot conduce la declanşarea acţiunii de control al averii.

Art. 10. - Modificări (1), Acțiuni respinse (3), Jurisprudență (3)

Dacă persoana a cărei avere este supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde şi asupra averii şi veniturilor dobândite de celălalt soţ. Sunt supuse controlului şi bunurile de valoare ce fac obiectul declarării, realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros către ascendenţi, descendenţi, fraţi, surori şi afinii de acelaşi grad, precum şi cele transmise cu titlu gratuit către orice persoană.

Art. 11. -

Cererea de cercetare va indica, în mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază şi sursele de unde acestea pot fi solicitate sau va fi însoţită de acte doveditoare.

Art. 12. -

(1) Actele şi lucrările comisiei de cercetare nu sunt publice. Persoana în cauză poate lua cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului şi poate fi asistată de avocat.
Modificări (1)

(2) Preşedintele dispune citarea de urgenţă, în faţa comisiei de cercetare, a persoanei care a făcut cererea de cercetare sau a reprezentantului acesteia, precum şi a celui a cărui avere este supusă cercetării şi a soţului sau soţiei, după caz, pentru a fi ascultaţi. Comisia de cercetare poate cita orice persoană care ar putea da relaţii utile pentru lămurirea provenienţei bunurilor celui cercetat şi poate solicita autorităţilor publice sau oricărei alte persoane juridice informaţii necesare pentru soluţionarea cauzei. Cei care, în perioada supusă controlului, au dobândit bunuri de la persoana în cauză vor fi ascultaţi în mod obligatoriu.
Modificări (1)

(3) Comisia de cercetare poate efectua cercetări locale sau poate dispune efectuarea unei expertize pentru lămurirea cauzei.
Modificări (1), Acțiuni respinse (1)

(4) Cercetările efectuate de alte persoane decât membrii comisiei de cercetare sunt nule.
Modificări (1)

Art. 13. -

(1) Cei citaţi în faţa comisiei de cercetare vor fi ascultaţi pe rând şi vor prezenta dovezile care au stat la baza cererii de cercetare. Persoana a cărei avere este supusă cercetării va putea produce în faţa comisiei probe în apărare sau va putea solicita administrarea acestora de către comisie şi, dacă consideră necesar, poate depune o declaraţie în care va arăta veniturile realizate şi modul dobândirii averii.
Modificări (1)

(2) Comisia de cercetare poate dispune măsuri asiguratorii prin care să împiedice înstrăinarea bunurilor ce aparţin persoanei a cărei avere este supusă controlului, precum şi a celor aparţinând persoanelor prevăzute la art. 10, dacă din probele administrate rezultă că aceste măsuri sunt necesare.
Modificări (1)

(3) Măsura de indisponibilizare poate fi totală sau parţială şi poate fi luată şi în cazul depozitelor şi certificatelor bancare sau C.E.C.

(4) Măsurile prevăzute la alin. (2) încetează la data rămânerii definitive a ordonanţei de clasare.

Art. 14. - Jurisprudență (1)

(1) Comisia de cercetare hotărăşte cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării, pronunţând o ordonanţă motivată, prin care poate dispune:
Modificări (1), Acțiuni respinse (1)

a) trimiterea cauzei spre soluţionare curţii de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, dacă constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părţi din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter licit;
Jurisprudență (1)

b) clasarea cauzei, când constată că provenienţa bunurilor este justificată;
Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (1)

c) suspendarea cercetării şi trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni.

(2) Ordonanţa de clasare se comunică părţilor şi parchetului de pe lângă curtea de apel, în raza căreia funcţionează comisia.
Modificări (3)

Art. 15. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (1)

Controlul se reia de către comisia de cercetare, dacă:
Modificări (1)

a) după clasarea cauzei apar elemente noi care pot conduce la o soluţie contrară;

b) organul de urmărire penală, după efectuarea cercetărilor, în situaţia prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. c), nu sesizează instanţa penală.

B. Instanţa de judecată

Art. 16. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (3)

(1) Preşedintele curţii de apel sau preşedintele secţiei, primind dosarul, fixează termen de judecată şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la comisia de cercetare. Statul, prin Ministerul Finanţelor, va fi întotdeauna citat în instanţă. Participarea procurorului este obligatorie.
Modificări (2), Jurisprudență (2)

(2) Judecătorii şi procurorul care au făcut parte din comisia de cercetare nu pot participa la judecată.
Modificări (1)

Art. 17. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (1)

(1) Judecarea cauzei se face pornind de la probele administrate în faţa comisiei de cercetare. La prima zi de înfăţişare, părţile pot solicita probe noi şi curtea de apel va putea dispune încuviinţarea acestora, acordând un nou termen.
Modificări (1), Jurisprudență (3)

(2) Până la soluţionarea definitivă a cauzei, instanţa de judecată poate dispune indisponibilizarea bunurilor, dacă această măsură nu a fost luată în condiţiile art. 13.

Art. 18. - Acțiuni respinse (5), Jurisprudență (5)

(1) Dacă se constată că dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părţi dintr-un bun nu este justificată, curtea de apel va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a cotei-părţi nejustificate, fie plata unei sume de bani, egală cu valoarea bunului, stabilită de instanţă pe bază de expertiză. În cazul obligării la plata contravalorii bunului, instanţa va stabili şi termenul de plată.
Jurisprudență (6)

(2) Dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni, instanţa trimite dosarul la parchetul competent, pentru a analiza dacă este cazul să pună în mişcare acţiunea penală.

(3) În cazul în care se constată că provenienţa bunurilor este justificată, instanţa hotărăşte închiderea dosarului.
Jurisprudență (2)

C. Căi de atac

Art. 19. -

(1) Împotriva ordonanţei de clasare a comisiei de cercetare, părţile interesate, Ministerul Finanţelor şi procurorul pot face recurs la Curtea Supremă de Justiţie, în termen de 10 zile de la comunicare.
Modificări (2)

(2) Ordonanţa de trimitere a cauzei spre soluţionare instanţei nu poate fi atacată cu recurs decât o dată cu sentinţa pronunţată asupra fondului.

Art. 20. - Modificări (3), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (3)

Sentinţele curţii de apel pot fi atacate cu recurs de către părţile interesate, Ministerul Finanţelor şi procuror, în termen de 15 zile de la comunicare, la Curtea Supremă de Justiţie.
Modificări (1)

CAPITOLUL III Proceduri speciale

Art. 21. - Jurisprudență (1)

(1) Cercetarea averii Preşedintelui României, a deputaţilor, senatorilor, membrilor Guvernului, secretarului general al Guvernului, conducătorilor organelor centrale numiţi de preşedinte, de Parlament sau de primul-ministru, a judecătorilor Curţii Constituţionale, consilierilor de conturi, membrilor Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi şi procurorilor financiari de pe lângă aceasta, a magistraţilor de la Curtea Supremă de Justiţie şi de la Parchetul General de pe lângă aceasta, precum şi de la curţile de apel şi de la parchetele de pe lângă acestea, aflaţi în funcţie, se face de către o comisie specială formată din:
Modificări (1), Acțiuni respinse (1)

- doi judecători de la Curtea Supremă de Justiţie, desemnaţi de preşedintele acestei curţi, dintre care unul în calitate de preşedinte;

- un procuror din Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, desemnat de procurorul general.

(2) Preşedintele şi membrii comisiei sunt desemnaţi pe o perioadă de 3 ani. Pe aceeaşi perioadă şi de către aceleaşi persoane vor fi desemnaţi şi trei supleanţi.

(3) Comisia are un secretar desemnat de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie dintre magistraţii-asistenţi.

Art. 22. - Jurisprudență (1)

Cererea de cercetare poate fi făcută de către:

a) ministrul justiţiei sau procurorul general;
Modificări (2)

b) persoanele prevăzute la art. 21 alin. (1), în cazul în care averea lor a format obiectul unor imputări publice.

Art. 23. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (2)

Comisia va proceda la cercetarea averii persoanelor în cauză, de îndată ce va fi sesizată potrivit dispoziţiilor prevăzute la art. 9-15.

Art. 24. -

(1) Cauzele privind persoanele prevăzute la art. 21 alin. (1) se judecă la Curtea Supremă de Justiţie, în complet format din trei judecători desemnaţi de preşedintele acestei curţi.

(2) Recursurile se judecă în complet format din nouă judecători.

(3) Dispoziţiile art. 16-20 se aplică în mod corespunzător.

se încarcă...