Parlamentul României

Legea nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 28.10.1996

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Modificări (1)

Se instituie obligația declarării averii pentru demnitari, magistrați, funcționari publici și unele persoane cu funcții de conducere din regiile autonome, Fondul Proprietății de Stat, Banca Națională a României și băncile cu capital de stat, total sau majoritar, precum și procedura controlului averilor acestora în cazul în care există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu au fost dobândite în mod licit.

CAPITOLUL I Declararea averii

Art. 2. - Modificări (1), Referințe (1), Jurisprudență (3)

Președintele României, deputații, senatorii, membrii Guvernului, secretarii și subsecretarii de stat, precum și cei asimilați acestora, magistrații, consilierii județeni și locali, primarii, funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice centrale ori locale, membrii consiliilor de administrație și persoanele care dețin funcții de conducere, de la directori, inclusiv, în sus, în cadrul regiilor autonome de interes național sau local, societăților comerciale cu capital majoritar de stat, Fondului Proprietății de Stat, Băncii Naționale a României, băncilor cu capital de stat, total sau majoritar, au obligația să-și declare averea, în condițiile prezentei legi.

Art. 3. -

(1) Declarația de avere se face în scris, pe propria răspundere, și cuprinde bunurile proprii, bunurile comune și cele deținute în indiviziune, precum și cele ale copiilor aflați în întreținere, potrivit modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

(2) Declarația de avere se depune în termen de 15 zile de la data numirii sau alegerii în funcție. În situația funcțiilor eligibile, care presupun validarea, depunerea declarației se face înaintea acesteia.
Jurisprudență (1)

(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care exercită funcțiile prevăzute la art. 2 vor depune declarația de avere.

Art. 4. - Modificări (1)

(1) Președintele României depune declarația de avere la președintele Curții Constituționale.

(2) Președinții Camerelor Parlamentului și primul-ministru depun declarația de avere la Președintele României.

(3) Deputații și senatorii depun declarația de avere la președintele Camerei din care fac parte.

(4) Membrii Guvernului depun declarația de avere la primul-ministru.

(5) Funcționarii publici și persoanele cu funcții de conducere prevăzute la art. 2 depun declarația de avere la autoritatea publică sau, după caz, la persoana care, potrivit Constituției sau legii, a emis actul de numire în funcție.

(6) Consilierii județeni și locali, precum și primarii depun declarația de avere la prefecți.

(7) Autoritatea publică sau persoana îndreptățită să primească și să păstreze declarația de avere va elibera depunătorului o dovadă de primire.

Art. 5. -

(1) Declarația de avere reprezintă un act personal și irevocabil.

(2) Declarația de avere este confidențială și nu poate fi consultată decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

Art. 6. - Jurisprudență (1)

(1) Persoanele menționate la art. 2 au obligația ca, la încheierea mandatului sau la încetarea activității, să depună o nouă declarație cu privire la averea pe care o dețin la acea dată.
Modificări (1)

(2) Declarația prevăzută la alin. (1) va cuprinde și actele de înstrăinare cu titlu oneros sau gratuit, făcute în timpul exercitării mandatului sau al îndeplinirii funcției, a bunurilor de valoare cuprinse în declarație.

(3) Persoanele prevăzute la art. 4 alin. (5) au obligația să actualizeze declarația din 4 în 4 ani.
Modificări (1)

(4) Nedepunerea declarației din motive imputabile, în termen de 15 zile de la încetarea activității, conduce la declanșarea din oficiu a procedurii de control.
Modificări (2), Jurisprudență (3)

CAPITOLUL II Controlul averilor

Art. 7. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (1)

În cazul în care între averea declarată la data învestirii sau numirii în funcție a persoanelor prevăzute la art. 2 și cea dobândită pe parcursul exercitării funcției se constată diferențe vădite și există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauză sau pe alte căi licite, averea este supusă controlului, în condițiile prezentei legi.

A. Comisia de cercetare
Modificări (1)

Art. 8. -

(1) Pe lângă fiecare curte de apel va funcționa o comisie de cercetare a averilor, formată din:
Modificări (1), Acțiuni respinse (1)

- doi judecători de la curtea de apel, desemnați de președintele acesteia, dintre care unul în calitate de președinte;

- un procuror de la parchetul care funcționează pe lângă curtea de apel, desemnat de primul-procuror al acestui parchet.
Modificări (1)

(2) Președintele și membrii comisiei de cercetare sunt desemnați pe o perioadă de 3 ani. Pe aceeași perioadă și de către aceleași persoane vor fi desemnați și trei supleanți, care vor înlocui pe titulari în cazul în care aceștia, din motive legale, nu vor putea lua parte la lucrările comisiei de cercetare.
Modificări (1)

(3) Comisia de cercetare are un secretar desemnat de președintele curții de apel dintre grefierii acestei instanțe.
Modificări (1)

Art. 9. - Jurisprudență (3)

(1) Comisia de cercetare va începe acțiunea de control de îndată ce este sesizată cu o cerere de cercetare.
Modificări (1)

(2) Cererea de cercetare poate fi făcută de către:

a) primul-procuror al parchetului de pe lângă curtea de apel sau conducătorul autorității publice la care a funcționat ori funcționează cel a cărui avere este supusă cercetării;
Modificări (2), Jurisprudență (1)

b) persoanele care ocupă funcțiile sau demnitățile publice prevăzute la art. 2 și cărora li s-au adus imputări publice cu privire la proveniența averii pe care o dețin.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) lit. a) pot fi sesizate de către orice cetățean care are cunoștință și care furnizează indicii certe că o persoană dintre cele prevăzute la art. 2 a dobândit bunuri de valoare pe care nu le-ar fi putut dobândi din veniturile legale realizate de persoanele în cauză sau pe alte căi licite.

(4) Cererile de cercetare se adresează comisiei de cercetare de pe lângă curtea de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului.
Modificări (1)

(5) Sesizările anonime nu pot conduce la declanșarea acțiunii de control al averii.

Art. 10. - Modificări (1), Acțiuni respinse (3), Jurisprudență (3)

Dacă persoana a cărei avere este supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde și asupra averii și veniturilor dobândite de celălalt soț. Sunt supuse controlului și bunurile de valoare ce fac obiectul declarării, realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros către ascendenți, descendenți, frați, surori și afinii de același grad, precum și cele transmise cu titlu gratuit către orice persoană.

Art. 11. -

Cererea de cercetare va indica, în mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază și sursele de unde acestea pot fi solicitate sau va fi însoțită de acte doveditoare.

Art. 12. -

(1) Actele și lucrările comisiei de cercetare nu sunt publice. Persoana în cauză poate lua cunoștință de actele și lucrările dosarului și poate fi asistată de avocat.
Modificări (1)

(2) Președintele dispune citarea de urgență, în fața comisiei de cercetare, a persoanei care a făcut cererea de cercetare sau a reprezentantului acesteia, precum și a celui a cărui avere este supusă cercetării și a soțului sau soției, după caz, pentru a fi ascultați. Comisia de cercetare poate cita orice persoană care ar putea da relații utile pentru lămurirea provenienței bunurilor celui cercetat și poate solicita autorităților publice sau oricărei alte persoane juridice informații necesare pentru soluționarea cauzei. Cei care, în perioada supusă controlului, au dobândit bunuri de la persoana în cauză vor fi ascultați în mod obligatoriu.
Modificări (1)

(3) Comisia de cercetare poate efectua cercetări locale sau poate dispune efectuarea unei expertize pentru lămurirea cauzei.
Modificări (1), Acțiuni respinse (1)

(4) Cercetările efectuate de alte persoane decât membrii comisiei de cercetare sunt nule.
Modificări (1)

Art. 13. -

(1) Cei citați în fața comisiei de cercetare vor fi ascultați pe rând și vor prezenta dovezile care au stat la baza cererii de cercetare. Persoana a cărei avere este supusă cercetării va putea produce în fața comisiei probe în apărare sau va putea solicita administrarea acestora de către comisie și, dacă consideră necesar, poate depune o declarație în care va arăta veniturile realizate și modul dobândirii averii.
Modificări (1)

(2) Comisia de cercetare poate dispune măsuri asiguratorii prin care să împiedice înstrăinarea bunurilor ce aparțin persoanei a cărei avere este supusă controlului, precum și a celor aparținând persoanelor prevăzute la art. 10, dacă din probele administrate rezultă că aceste măsuri sunt necesare.
Modificări (1)

(3) Măsura de indisponibilizare poate fi totală sau parțială și poate fi luată și în cazul depozitelor și certificatelor bancare sau C.E.C.

(4) Măsurile prevăzute la alin. (2) încetează la data rămânerii definitive a ordonanței de clasare.

Art. 14. - Jurisprudență (1)

(1) Comisia de cercetare hotărăște cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării, pronunțând o ordonanță motivată, prin care poate dispune:
Modificări (1), Acțiuni respinse (1)

a) trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, dacă constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părți din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter licit;
Jurisprudență (1)

b) clasarea cauzei, când constată că proveniența bunurilor este justificată;
Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (1)

c) suspendarea cercetării și trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este nejustificată rezultă săvârșirea unei infracțiuni.

(2) Ordonanța de clasare se comunică părților și parchetului de pe lângă curtea de apel, în raza căreia funcționează comisia.
Modificări (3)

Art. 15. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (1)

Controlul se reia de către comisia de cercetare, dacă:
Modificări (1)

a) după clasarea cauzei apar elemente noi care pot conduce la o soluție contrară;

b) organul de urmărire penală, după efectuarea cercetărilor, în situația prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. c), nu sesizează instanța penală.

B. Instanța de judecată

Art. 16. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (3)

(1) Președintele curții de apel sau președintele secției, primind dosarul, fixează termen de judecată și dispune citarea tuturor părților care au fost chemate la comisia de cercetare. Statul, prin Ministerul Finanțelor, va fi întotdeauna citat în instanță. Participarea procurorului este obligatorie.
Modificări (2), Jurisprudență (2)

(2) Judecătorii și procurorul care au făcut parte din comisia de cercetare nu pot participa la judecată.
Modificări (1)

Art. 17. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (1)

(1) Judecarea cauzei se face pornind de la probele administrate în fața comisiei de cercetare. La prima zi de înfățișare, părțile pot solicita probe noi și curtea de apel va putea dispune încuviințarea acestora, acordând un nou termen.
Modificări (1), Jurisprudență (3)

(2) Până la soluționarea definitivă a cauzei, instanța de judecată poate dispune indisponibilizarea bunurilor, dacă această măsură nu a fost luată în condițiile art. 13.

Art. 18. - Acțiuni respinse (5), Jurisprudență (5)

(1) Dacă se constată că dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părți dintr-un bun nu este justificată, curtea de apel va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a cotei-părți nejustificate, fie plata unei sume de bani, egală cu valoarea bunului, stabilită de instanță pe bază de expertiză. În cazul obligării la plata contravalorii bunului, instanța va stabili și termenul de plată.
Jurisprudență (7)

(2) Dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este nejustificată rezultă săvârșirea unei infracțiuni, instanța trimite dosarul la parchetul competent, pentru a analiza dacă este cazul să pună în mișcare acțiunea penală.

(3) În cazul în care se constată că proveniența bunurilor este justificată, instanța hotărăște închiderea dosarului.
Jurisprudență (3)

C. Căi de atac

Art. 19. -

(1) Împotriva ordonanței de clasare a comisiei de cercetare, părțile interesate, Ministerul Finanțelor și procurorul pot face recurs la Curtea Supremă de Justiție, în termen de 10 zile de la comunicare.
Modificări (2)

(2) Ordonanța de trimitere a cauzei spre soluționare instanței nu poate fi atacată cu recurs decât o dată cu sentința pronunțată asupra fondului.

Art. 20. - Modificări (3), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (3)

Sentințele curții de apel pot fi atacate cu recurs de către părțile interesate, Ministerul Finanțelor și procuror, în termen de 15 zile de la comunicare, la Curtea Supremă de Justiție.
Modificări (1)

CAPITOLUL III Proceduri speciale

Art. 21. - Jurisprudență (1)

(1) Cercetarea averii Președintelui României, a deputaților, senatorilor, membrilor Guvernului, secretarului general al Guvernului, conducătorilor organelor centrale numiți de președinte, de Parlament sau de primul-ministru, a judecătorilor Curții Constituționale, consilierilor de conturi, membrilor Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi și procurorilor financiari de pe lângă aceasta, a magistraților de la Curtea Supremă de Justiție și de la Parchetul General de pe lângă aceasta, precum și de la curțile de apel și de la parchetele de pe lângă acestea, aflați în funcție, se face de către o comisie specială formată din:
Modificări (1), Acțiuni respinse (1)

- doi judecători de la Curtea Supremă de Justiție, desemnați de președintele acestei curți, dintre care unul în calitate de președinte;

- un procuror din Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, desemnat de procurorul general.

(2) Președintele și membrii comisiei sunt desemnați pe o perioadă de 3 ani. Pe aceeași perioadă și de către aceleași persoane vor fi desemnați și trei supleanți.

(3) Comisia are un secretar desemnat de președintele Curții Supreme de Justiție dintre magistrații-asistenți.

Art. 22. - Jurisprudență (1)

Cererea de cercetare poate fi făcută de către:

a) ministrul justiției sau procurorul general;
Modificări (2)

b) persoanele prevăzute la art. 21 alin. (1), în cazul în care averea lor a format obiectul unor imputări publice.

Art. 23. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (2)

Comisia va proceda la cercetarea averii persoanelor în cauză, de îndată ce va fi sesizată potrivit dispozițiilor prevăzute la art. 9-15.

Art. 24. -


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...