Back

Parlamentul României

Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor

În vigoare de la 27.07.2015

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1.

(1) Fondul de garantare a asiguraţilor, denumit în continuare Fondul, se constituie ca persoană juridică de drept public. Organizarea şi funcţionarea Fondului se stabilesc prin statut propriu aprobat de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului.
Reviste (1)

(2) Sediul Fondului este în municipiul Bucureşti.

Art. 2.

(1) Fondul, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător.

(2) Pentru înlesnirea raporturilor de drept internaţional privat în materia insolvenţei unui asigurător, Fondul poate încheia acorduri de cooperare cu scheme de garantare în domeniul asigurărilor din alte state şi cu alte părţi interesate în dezvoltarea protecţiei deţinătorilor de poliţe de asigurare.

(3) Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5. În cazul în care disponibilităţile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanţele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de prezenta lege.

(4) Fondul poate desfăşura şi activitatea de administrator special în procedura de redresare financiară a asigurătorilor ori de lichidator în procedura de lichidare voluntară a asigurătorilor, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare.

Art. 3.

Asigurătorii autorizaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară, inclusiv sucursalele acestora care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, sunt obligaţi să contribuie la Fond în condiţiile prezentei legi.

Art. 4.

(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) creanţa de asigurări - creanţele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilităţile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizaţii, precum şi primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare;

b) creditorii de asigurări sunt, după caz:

(i) persoana asigurată - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare;

(ii) beneficiarul asigurării - terţa persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, asigurătorul debitor urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat;

(iii) persoană păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;

c) contribuţie - suma nerambursabilă datorată Fondului de către asigurătorii autorizaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară, inclusiv de sucursalele asigurătorilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, conform prevederilor prezentei legi;

d) despăgubire/indemnizaţie - suma pe care Fondul o plăteşte fiecărui creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, în limita plafonului de garantare şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege;

e) plafon de garantare - nivelul maxim al garantării pe un creditor de asigurare al asigurătorului în faliment, stabilit conform prevederilor prezentei legi.

(2) Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentei legi şi care nu au fost definite la alin. (1) au semnificaţia prevăzută la art. 3 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, la art. 5 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi la art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Sunt exceptaţi din categoria creditorilor de asigurări persoanele semnificative ale asigurătorului aflat în procedura de faliment, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. A pct. 11 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL II Resursele financiare şi utilizarea acestora
Puneri în aplicare (1)

Art. 5. Referințe (1)

(1) Resursele financiare ale Fondului provin din următoarele surse:
Puneri în aplicare (1)

a) contribuţii de la asigurători;

b) dobânzi şi penalităţi de întârziere din plata cu întârziere a contribuţiilor de către asigurători;

c) sume din fructificarea disponibilităţilor;

d) sume din recuperarea creanţelor Fondului;

e) sume din alte surse, stabilite potrivit legii;

f) împrumuturile de la instituţiile de credit sau împrumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului.

(2) Disponibilităţile Fondului astfel constituite sunt plasate în instrumente purtătoare de dobândă, la instituţii de credit, în instrumente ale pieţei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administraţiei publice locale, precum şi în plasamente stabilite prin legislaţia în vigoare.

(3) Strategia de investire a resurselor Fondului are în vedere plasarea acestora în condiţii de siguranţă, urmărind minimizarea riscurilor, asigurarea eficienţei şi a lichidităţii. Strategia de investire a resurselor Fondului se elaborează de către acesta, se avizează de Consiliul de administraţie al Fondului şi se aprobă de Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 6.

(1) Contribuţiile datorate Fondului de către asigurători se calculează separat pe cele două categorii de asigurări, respectiv asigurări generale şi asigurări de viaţă, pe baza evidenţelor contabile lunare ale acestora, aplicându-se o cotă procentuală stabilită conform prevederilor alin. (3).

(2) Cota procentuală a contribuţiilor nu va putea depăşi 10% din primele brute încasate de asigurători din activitatea de asigurări directe.

(3) Cota procentuală se stabileşte distinct pentru cele două categorii de asigurări, prin reglementări ale Autorităţii de Supraveghere Financiară, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului.

(4) În caz de deficit al Fondului, pentru acoperirea obligaţiilor generate de aplicarea prezentei legi, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate majora în cursul anului cota procentuală luată în calcul la stabilirea contribuţiei, cu respectarea limitei prevăzute la alin. (2).

Art. 7.

(1) Contribuţia datorată Fondului de către asigurători se virează lunar în contul Fondului, în moneda naţională - leu, până în ultima zi lucrătoare a lunii următoare celei pentru care se face raportarea.

(2) Contribuţiile datorate şi virate în contul Fondului de către asigurători nu se restituie.

Art. 8.

(1) Asigurătorii sunt obligaţi să întocmească şi să transmită lunar Fondului, până în ultima zi lucrătoare a lunii curente pentru luna anterioară, raportările privind modul de constituire şi de virare a contribuţiei datorate, distinct pe cele două categorii de asigurări, respectiv asigurări generale şi asigurări de viaţă.

(2) Odată cu transmiterea raportărilor, asigurătorii anexează o declaraţie pe propria răspundere, sub semnătura reprezentantului legal al acestora, sub sancţiunile prevăzute de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru infracţiunile de înşelăciune şi/sau de fals în declaraţii, prin care se atestă că datele şi/sau informaţiile transmise sunt reale, corecte şi complete.

Art. 9.

(1) Actul prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată a unui asigurător la Fond, întocmit de Fond, constituie titlu de creanţă. Titlul de creanţă va cuprinde suma restantă totală datorată drept contribuţie la Fond de către asigurător şi termenul maxim de 10 zile care curge începând cu data comunicării actului prin care se individualizează obligaţia de plată, în care acesta poate plăti obligaţia de bunăvoie.
Reviste (1)

(2) Dacă la data scadenţei stabilită la alin. (1) datoria restantă prevăzută în titlul de creanţă nu a fost plătită, acesta devine titlu executoriu, în baza căruia Fondul va declanşa procedura de executare silită a creanţelor, conform dispoziţiilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată.

(3) Sumele virate la Fond cu titlu de contribuţie nu pot fi urmărite silit decât pentru îndeplinirea obligaţiilor pentru care au fost constituite.

(4) Pentru neplata la termen a sumelor datorate Fondului se aplică dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate în conformitate cu reglementările aplicabile pentru colectarea creanţelor fiscale. Dobânzile şi penalităţile vor fi virate în contul Fondului.

Art. 10.

Resursele financiare ale Fondului vor fi utilizate pentru plata despăgubirilor/indemnizaţiilor rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate cu asigurătorul aflat în procedură de faliment.

CAPITOLUL III Procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor din disponibilităţile Fondului
Puneri în aplicare (1)

Art. 11.

Fondul asigură efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condiţiilor şi plafonului de garantare stabilite de prezenta lege.

Art. 12. Puneri în aplicare (1)

(1) Orice persoană care invocă vreun drept de creanţă împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliţă de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară şi cea a denunţării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului.

(2) În vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună şi avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare.

(3) Pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiilor cu privire la activitatea de instrumentare a dosarelor de daună, Fondul, pe baza unor proceduri transparente de selecţie aprobate prin decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară, poate încheia convenţii cu societăţi care au ca obiect de activitate servicii de regularizare a cererilor de despăgubire sau poate nominaliza un asigurător în vederea constatării, evaluării şi lichidării daunelor. Sumele achitate din disponibilităţile Fondului prestatorilor de servicii pentru instrumentarea şi lichidarea dosarelor de daună constituie creanţe de asigurări, dispoziţiile art. 267 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 fiind aplicabile în mod corespunzător.

(4) Sumele stabilite conform alin. (3) şi acceptate la plată de comisia specială, constituită conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, se plătesc din disponibilităţile Fondului, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi/sau de către Fond în aplicarea acestuia.

Art. 13. Puneri în aplicare (1)

(1) De la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului pronunţată împotriva unui asigurător, conform prevederilor art. 266 din Legea nr. 85/2014, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale.

(2) Fondul va publica pe site-ul propriu informaţii referitoare la demersurile necesare pentru obţinerea de la Fond a despăgubirilor/indemnizaţiilor.

(3) În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.

(4) Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale, constituite conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

(6) Dreptul la acţiune contra Fondului pentru plata indemnizaţiilor/despăgubirilor se prescrie în termen de 5 ani calculaţi de la data naşterii dreptului, dar nu înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment.

Art. 14. Puneri în aplicare (1)

(1) În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.

(2) Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potenţialul creditor şi se depune direct la sediul Fondului sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate.

(3) În cazul imposibilităţii de prezentare a înscrisurilor justificative în copie legalizată, creditorul de asigurări poate prezenta fie copii ale acestora, fie o declaraţie pe propria răspundere, în sensul susţinerii acestor documente justificative. În cerere se va preciza motivul imposibilităţii depunerii lor în copie legalizată. Aceste documente vor fi verificate cu evidenţele preluate de Fond de la asigurătorul aflat în faliment.

(4) În cerere se vor menţiona, în principal, următoarele elemente: natura creanţei, momentul naşterii sale şi cuantumul sumei pretinse, dacă există vreun privilegiu ori o garanţie reală în ceea ce priveşte creanţa, precum şi care sunt bunurile acoperite de asigurare.

(5) Cererea, precum şi actele şi informaţiile solicitate potrivit alin. (2)-(4) se depun în limba română; în cazul în care sunt redactate într-o limbă de circulaţie internaţională, acestea se depun însoţite de traducerea autorizată conform legii.

Art. 15.

(1) Pe măsura înregistrării şi analizării cererilor de plată ale creditorilor de asigurări, împreună cu documentele anexate, se întocmeşte lista creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile urmează să fie plătite din disponibilităţile Fondului. Lista se înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare la plată a creanţelor de asigurare solicitate. După aprobarea acestor liste de către comisia specială, se efectuează plăţile indemnizaţiilor/despăgubirilor către creditorii de asigurări.

(2) Plata de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 lei pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment.

(3) Plata se face în moneda naţională - leu, iar în cazul creanţelor în valută, comisioanele bancare sunt suportate de creditorul de asigurări.

(4) Indemnizaţiile/Despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări se plătesc de către Fond prin poştă şi/sau prin instituţii de credit autorizate de Banca Naţională a României. În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul poate să încheie convenţii/contracte de prestări de servicii cu oricare dintre aceste entităţi.

Art. 16.

În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenţilor completarea documentaţiei şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia.

Art. 17.

Creditorul de asigurări poate urma separat şi procedura de faliment a asigurătorului prevăzută de Legea nr. 85/2014, în vederea recuperării creanţei sale din activele asigurătorului aflat în faliment, inclusiv pentru suma cuvenită care depăşeşte plafonul de garantare prevăzut la art. 15 alin. (2).

Art. 18.

(1) Fondul se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări la concurenţa sumelor pe care le-a plătit din disponibilităţile sale.

(2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, Fondul poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi şi/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele sale.

(3) În condiţiile alin. (1) şi (2), Fondul este îndreptăţit să înregistreze şi să recupereze, în cadrul procedurii falimentului societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, toate sumele achitate creditorilor, pe măsura plăţilor efectuate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate după momentul deschiderii procedurii falimentului.

CAPITOLUL IV Conducerea şi administrarea Fondului

Art. 19.

(1) Fondul este administrat de un consiliu de administraţie format din 5 membri.

(2) Consiliul de administraţie al Fondului este compus din:

a) 3 membri desemnaţi de Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, dintre care unul va fi numit preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului;

b) 2 membri numiţi de Ministerul Finanţelor Publice.

(3) Membrii Consiliului de administraţie al Fondului sunt numiţi pentru un mandat de 5 ani, prin decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară.

(4) Membrii Consiliului de administraţie al Fondului ale căror mandate au expirat vor rămâne în funcţie până la numirea succesorilor lor.

(5) Preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului poate fi înlocuit, în caz de absenţă sau de imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile de către un alt membru numit prin decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară.

(6) În caz de incompatibilitate sau imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului de către unul dintre membrii Consiliului de administraţie al Fondului, numirea înlocuitorului se face pentru durata rămasă a mandatului. Se consideră imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului orice împrejurare care creează o indisponibilitate cu o durată de cel puţin 90 de zile consecutive.

(7) Membrii Consiliului de administraţie al Fondului primesc o indemnizaţie lunară raportată la salariul directorului general al Fondului, în limita a 25% pentru preşedinte, respectiv în limita a 20% pentru ceilalţi membri.

Art. 20.

Membrii Consiliului de administraţie al Fondului trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) să fie absolvenţi de studii universitare de lungă durată cu diplomă de licenţă sau cu studii universitare de scurtă durată cu diplomă de licenţă şi master în domeniul economic sau juridic;

b) să aibă o bună reputaţie şi onorabilitate;

c) să aibă experienţă profesională dovedită în domeniul financiar sau în cel de activitate de reglementare/supraveghere bănci, finanţe şi asigurări de minimum 8 ani.

se încarcă...