Back

Parlamentul României

Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 31.12.2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. Scopul legii Referințe în cărți (1)

Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru redresarea situaţiei financiare a debitorului persoană fizică, de bună-credinţă, acoperirea într-o măsură cât mai mare a pasivului acestuia şi descărcarea de datorii, în condiţiile prezentei legi.

Art. 2. Principii

Prevederile prezentei legi se bazează pe următoarele principii:

1. acordarea unei şanse debitorilor de bună-credinţă de redresare a situaţiei financiare, prin intermediul unui plan de rambursare a datoriilor;

2. facilitarea negocierii/renegocierii amiabile a creanţelor şi a încheierii unui acord al creditorilor cu debitorul asupra planului de rambursare a datoriilor;

3. sprijinirea ieşirii din starea de insolvenţă a debitorului, inclusiv prin descărcarea de datorii, în condiţiile legii, într-un mod sistematic şi raţional, astfel încât debitorul să fie motivat să facă eforturi pentru a desfăşura activităţi generatoare de venituri, să fie facilitată reinserţia acestuia în mediul social şi contribuţia sa la viaţa economică a comunităţii, conform cu nivelul de pregătire profesională şi experienţa acumulată;

4. maximizarea, printr-o procedură colectivă, a gradului de recuperare a creanţelor şi a gradului de valorificare a activelor, atunci când este cazul;

5. asigurarea, în cadrul procedurii colective, a unui tratament echitabil al creditorilor şi a unui tratament egal pentru creditorii de acelaşi rang;

6. recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile;

7. asigurarea unor proceduri de insolvenţă eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi derulare a procedurii într-un termen rezonabil, într-o manieră obiectivă şi imparţială, cu minimum de costuri pentru creditori, debitori, instituţii şi autorităţi publice, precum şi pentru orice alte entităţi implicate;

8. asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedură, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi cu protejarea datelor cu caracter personal.

Art. 3. Definiţii Referințe în cărți (1)

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. Buletinul procedurilor de insolvenţă - secţiunea "Debitori - persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi" este o secţiune a Buletinului procedurilor de insolvenţă, publicaţie editată, în sistem electronic, de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care are drept scop publicarea, cu respectarea legislaţiei în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal, a deciziilor comisiei de insolvenţă şi a hotărârilor instanţei de judecată, precum şi a altor acte a căror publicare o prevede prezenta lege;

2. bunuri neurmăribile sunt bunurile din averea debitorului care nu pot fi supuse valorificării în procedurile prevăzute de prezenta lege, întrucât sunt necesare asigurării unui nivel de trai rezonabil; în procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active, valoarea bunurilor neurmăribile poate fi stabilită sub plafonul prevăzut la lit. a)-c), fără ca prin aceasta să se stabilească un standard de protecţie a debitorului inferior celui prevăzut de art. 727 din Codul de procedură civilă. Sunt incluse în categoria bunurilor neurmăribile:

a) bunurile de uz personal sau casnic, inclusiv mobilierul, necesare debitorului şi familiei sale pentru un trai rezonabil, dar fără ca valoarea fiecăruia să depăşească 5.000 de lei;

b) obiectele de cult, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel, dar fără ca valoarea fiecăruia să depăşească 2.000 de lei;

c) un vehicul, dacă acesta este în mod indispensabil necesar debitorului şi familiei sale inclusiv pentru deplasarea de la/către locul de muncă şi care valorează cel mult 5.000 de euro, iar costul dobândirii sale nu face obiectul unei creanţe împotriva averii debitorului;

d) obiectele necesare, în mod rezonabil, debitorului ce suferă de un handicap sau persoanelor din întreţinerea sa aflate în această situaţie şi obiectele destinate îngrijirii bolnavilor;

e) alimentele necesare debitorului şi persoanelor aflate în întreţinerea sa pe durata desfăşurării procedurii;

f) bunurile care servesc la exercitarea ocupaţiei sau profesiei debitorului, în condiţiile art. 728 alin. (1) din Codul de procedură civilă;

g) inventarul agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale şi seminţele pentru cultura pământului, dacă debitorul se ocupă cu agricultura, în măsura necesară continuării lucrărilor în agricultură, în afară de cazul în care asupra acestor bunuri există un drept real de garanţie sau un privilegiu pentru garantarea creanţei;

h) scrisorile, fotografiile şi tablourile personale sau de familie şi altele asemenea;

3. cheltuielile pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil sunt cheltuielile aprobate în procedura insolvenţei pentru a asigura un standard rezonabil de trai pentru debitor şi pentru persoanele cărora acesta le prestează întreţinere în mod curent, astfel încât să le fie asigurată respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi demnitatea umană. Criteriile pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil vor fi stabilite, anual, de comisia de insolvenţă la nivel central;

4. creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt creanţele însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă;

5. creditor este orice persoană fizică sau juridică titular al unui drept de creanţă împotriva averii debitorului;

6. creditor chirografar este creditorul care nu are calitatea de titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă. Este creditor chirografar şi creditorul care beneficiază de o cauză de preferinţă, a cărui creanţă nu este acoperită în totalitate de valoarea bunului afectat cauzei de preferinţă, pentru partea de creanţă neacoperită. Simpla înscriere în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă;

7. creditor înrudit cu debitorul este creditorul care are calitatea de:

a) soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al treilea inclusiv, persoană fizică care locuieşte împreună cu debitorul, inclusiv concubinul ori logodnicul, sau/şi persoana căreia debitorul îi prestează întreţinere în mod curent;

b) persoană juridică la care debitorul deţine controlul;

8. control este capacitatea de a determina sau influenţa în mod dominant, direct ori indirect, politica financiară şi operaţională a unei persoane juridice sau deciziile la nivelul organelor acesteia; debitorul va fi considerat ca deţinând controlul atunci când:

a) deţine în mod direct sau indirect o participaţie calificată de cel puţin 40% din drepturile de vot ale respectivei persoane juridice şi niciun alt asociat ori acţionar nu deţine în mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot;

b) deţine în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a persoanei juridice respective;

c) în calitate de asociat al persoanei juridice dispune de puterea de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere sau supraveghere;

d) în calitate de administrator poate lua singur decizii cu privire la patrimoniul persoanei juridice;

9. comisia de insolvenţă la nivel central este organul administrativ constituit potrivit dispoziţiilor prezentei legi, care monitorizează şi coordonează activitatea comisiilor de insolvenţă la nivel teritorial în derularea procedurilor de insolvenţă, şi exercită toate celelalte atribuţii prevăzute de prezenta lege în competenţa sa;

10. comisia de insolvenţă la nivel teritorial denumită, în continuare, comisia de insolvenţă, este structura descentralizată în teritoriu a comisiei de insolvenţă la nivel central, care se organizează şi funcţionează la nivelul fiecărui judeţ, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) şi (4) - (6) şi care îndeplineşte atribuţii decizionale, de control şi supraveghere în procedura insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor, atribuţii de supraveghere în procedura simplificată de insolvenţă şi atribuţii de control şi supraveghere în perioada de supraveghere postprocedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active;

11. eliberarea de datorii reziduale este ştergerea, la închiderea procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare, a creanţelor înscrise în tabelul de creanţe ce depăşesc cota de acoperire convenită prin planul de rambursare; ştergerea creanţelor rămase acoperite la încetarea aplicării procedurii simplificate de insolvenţă; ştergerea creanţelor rămase neacoperite după perioada de supraveghere postînchidere procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active; prin eliberarea de datorii nu se sting şi obligaţiile codebitorilor sau ale terţilor garanţi;

12. insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Prezumţia este relativă;

13. locuinţa familiei este imobilul în care debitorul locuieşte efectiv singur sau împreună cu familia şi/sau cu alte persoane cărora debitorul le prestează întreţinere în mod curent;

14. obligaţii excluse sunt obligaţiile debitorului care nu pot fi supuse unor măsuri de eşalonare, reducere ori ştergere în cadrul procedurilor prevăzute de prezenta lege. Sunt incluse în această categorie:

a) obligaţiile legale sau convenţionale de întreţinere, ultimele neputând depăşi un prag de 5 salarii medii pe an;

b) obligaţiile rezultate din atragerea răspunderii penale şi contravenţionale;

15. plan de rambursare a datoriilor este planul elaborat de debitor împreună cu administratorul procedurii, care cuprinde modul de acoperire a creanţelor împotriva averii debitorului, cuantumul plăţilor şi termenele de plată, dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului de creanţe, precum şi orice alte măsuri pentru redresarea financiară a debitorului;

16. procedură colectivă este procedura în care creditorii participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile şi condiţiile prevăzute de prezenta lege;

17. procedură de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor este procedura de insolvenţă, concursuală, colectivă şi egalitară, care se aplică debitorului persoană fizică de bună- credinţă în vederea redresării situaţiei financiare a acestuia, pentru gestionarea adecvată a veniturilor şi cheltuielilor în vederea acoperirii într-o măsură cât mai mare a pasivului, printr-un plan de rambursare a datoriilor, urmată de eliberarea de datorii reziduale, în condiţiile prezentei legi;

18. procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active este procedura de insolvenţă, concursuală, colectivă şi egalitară, care se aplică debitorului persoană fizică de bună-credinţă în vederea valorificării bunurilor şi/sau a veniturilor urmăribile ale acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de eliberarea de datorii reziduale, în condiţiile prezentei legi;

19. procedură simplificată de insolvenţă este procedura de insolvenţă aplicabilă categoriilor de debitori prevăzute la art. 65;

20. supravegherea pe durata planului de rambursare a datoriilor este monitorizarea, de către administratorul procedurii, sub controlul comisiei de insolvenţă, a evoluţiei veniturilor, bunurilor şi cheltuielilor debitorului şi a îndeplinirii de către acesta a obligaţiilor ce îi revin potrivit prezentei legi;

21. supravegherea postprocedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active este monitorizarea debitorului, de către lichidator, sub controlul comisiei de insolvenţă, în perioada cuprinsă între închiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de eliberare de datorii a acestuia;

22. tabelul preliminar de creanţe este documentul elaborat de administratorul procedurii, în procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau, după caz, de lichidator, în procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active care cuprinde toate creanţele scadente ori nescadente, sub condiţie sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii, recunoscute de debitor şi/sau acceptate de către administratorul procedurii ori, după caz, de lichidator în urma verificării acestora;

23. tabel definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului existente la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor;

24. valoare-prag reprezintă cuantumul minim al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active; aceasta este de 15 salarii minime pe economie;

25. veniturile neurmăribile reprezintă cotitatea din totalul veniturilor debitorului necesare acoperirii cheltuielilor pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil; intră în această categorie:

a) sumele necesare asigurării nevoilor locative, hrană, transport, sănătate şi a altor nevoi curente ale debitorului şi persoanelor cărora le prestează întreţinere în mod curent;

b) sumele necesare debitorului şi persoanelor cărora le prestează întreţinere în mod curent pentru susţinerea cursurilor de învăţământ obligatoriu, precum şi sumele necesare începerii sau continuării studiilor postliceale, universitare sau postuniversitare;

c) sumele necesare plăţii primelor de asigurare obligatorie;

26. creditor cu creanţe curente sau creditor curent este acel creditor ce deţine creanţe certe, lichide şi exigibile, născute în timpul procedurii de insolvenţă şi care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanţa, conform dispoziţiilor prezentei legi.

Art. 4. Domeniul de aplicare

(1) Procedurile prevăzute de prezenta lege se aplică debitorului persoană fizică ale cărei obligaţii nu rezultă din exploatarea de către acesta a unei întreprinderi, în sensul art. 3 din Codul civil, şi care:

a) are domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită de cel puţin 6 luni anterior depunerii cererii în România;

b) este în stare de insolvenţă, în sensul art. 3 pct. 12, şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să îşi execute obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere; probabilitatea rezonabilă se apreciază prin considerarea cuantumului total al obligaţiilor raportat la veniturile realizate sau prognozate a fi realizate faţă de nivelul de pregătire profesională şi expertiză ale debitorului, precum şi la bunurile urmăribile deţinute de acesta;

c) cuantumul total al obligaţiilor sale scadente este cel puţin egal cu valoarea-prag.

(2) Debitorul are reşedinţa obişnuită în România, în sensul prevederilor alin. (1) lit. a), dacă locuieşte în mod statornic în România, chiar dacă nu a îndeplinit formalităţile legale de înregistrare, dacă are bunuri şi/sau realizează venituri în România.

(3) Nu poate beneficia de o procedură a insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor, de o procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active sau de o procedură simplificată de insolvenţă debitorul care a mai fost subiect al unei astfel de proceduri, finalizate cu eliberarea de datoriile reziduale, cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.

(4) Procedurile prevăzute de prezenta lege nu sunt aplicabile debitorului:

a) în cazul căruia a fost închisă, din motive ce îi sunt imputabile, o procedură de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, o procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active sau o procedură simplificată de insolvenţă cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei;

b) care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, a unei infracţiuni de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii;

c) care a fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile;

d) care, deşi apt de muncă şi fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus diligenţa rezonabilă necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit;

e) care a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că este în stare de insolvenţă;

f) care a determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau din culpă gravă. Se prezumă a fi avut acest efect:

1. contractarea, în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, a unor datorii care reprezintă cel puţin 25% din valoarea totală a obligaţiilor, cu excepţia obligaţiilor excluse;

2. asumarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor obligaţii excesive prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a-şi plăti datoriile, altele decât cele datorate de către acesta persoanelor cu care a contractat astfel;

3. efectuarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor plăţi preferenţiale, care au contribuit în mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii;

4. transferarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, de bunuri sau valori din patrimoniul său în patrimoniul altei persoane fizice ori juridice în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că prin aceste transferuri va ajunge în stare de insolvenţă;

5. încetarea unui contract de muncă prin acordul părţilor sau prin demisie în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii;

g) care la data formulării cererii de deschidere a unei proceduri de insolvenţă, potrivit prezentei legi, are deja deschisă o altă procedură de insolvenţă.

(5) Prezumţiile prevăzute la alin. (4) lit. f) sunt relative.

Art. 5. Formele procedurii de insolvenţă

Procedurile de insolvenţă reglementate de prezenta lege sunt:

a) procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor;

b) procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active;

c) procedura simplificată de insolvenţă.

Art. 6. Iniţierea procedurii de insolvenţă

(1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă, în sensul art. 3 pct. 12, poate depune la comisia de insolvenţă o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor.

(2) În cazul în care debitorul consideră că situaţia sa financiară este iremediabil compromisă şi un plan de rambursare a datoriilor nu poate fi elaborat şi pus în executare, acesta poate solicita direct instanţei judecătoreşti competente deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.

(3) Debitorul care îndeplineşte condiţiile de la art. 65 depune la comisia de insolvenţă o cerere de aplicare a procedurii simplificate de insolvenţă, potrivit art. 66.

CAPITOLUL II Organele care aplică procedura de insolvenţă

Art. 7. Enumerare Referințe în cărți (1)

(1) Organele care aplică procedura de insolvenţă sunt: comisia de insolvenţă şi administratorul procedurii, instanţele judecătoreşti şi lichidatorul.

(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor debitorului şi ale creditorilor.

Art. 8. Comisia de insolvenţă

(1) Comisia de insolvenţă este organul administrativ la nivel teritorial care:

a) îndeplineşte atribuţii decizionale, de control şi supraveghere, prevăzute de prezenta lege, în procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare, fiind sprijinită în îndeplinirea acestora de administratorul procedurii;

b) îndeplineşte atribuţiile de supraveghere prevăzute de prezenta lege, în derularea procedurii de insolvenţă simplificată;

c) îndeplineşte atribuţiile de îndrumare, control şi supraveghere, în perioada postînchidere procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active, fiind sprijinită în îndeplinirea acestora de lichidator.

(2) Comisia de insolvenţă în a cărei circumscripţie şi-a avut debitorul domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită cel puţin 6 luni înaintea depunerii cererii de deschidere a unei proceduri de insolvenţă este competentă să exercite atribuţiile prevăzute la alin. (1).

(3) Comisia de insolvenţă învestită cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei potrivit alin. (2) rămâne competentă să deruleze procedura, indiferent de schimbările ulterioare de domiciliu, reşedinţă sau reşedinţă obişnuită a debitorului.

se încarcă...