Organizația Națiunilor Unite - ONU

Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 20.12.1988 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30.12.1992

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 4

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Părțile prezentei convenții,

profund preocupate de amploarea și creșterea producției, cererea și traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, care reprezintă o gravă amenințare pentru sănătatea și bunăstarea persoanelor și au efecte nefaste asupra principiilor economice, culturale și politice ale societății,

profund preocupate, de asemenea, de efectele devastatoare în creștere a traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope în diversele straturi ale societății și, mai ales, de faptul că copiii sînt exploatați în numeroase regiuni ale lumii în calitate de consumatori pe piața drogurilor, cît și utilizați în scopul producerii, distribuirii și comerțului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, ceea ce reprezintă un pericol de gravitate incomensurabilă,

recunoscînd legăturile dintre traficul ilicit și alte activități criminale organizate, conexe, care subminează bazele economiei legitime și amenință stabilitatea, securitatea și suveranitatea statelor,

recunoscînd, de asemenea, că traficul ilicit este o activitate criminală internațională a cărei eliminare solicită o atenție imediată și gradul de prioritate cel mai ridicat,

conștiente că traficul ilicit reprezintă o sursă de cîștiguri financiare și averi considerabile care permit organizațiilor criminale transnaționale să penetreze, să contamineze și să corupă structurile de stat, activitățile comerciale și financiare legitime cît și societatea la toate nivelurile sale,

hotărîte să-i priveze pe cei ce se ocupă de traficul ilicit de fructul activităților lor criminale și să suprime astfel mobilul lor principal,

dornice să elimine cauzele profunde ale problemei abuzului de stupefiante și substanțe psihotrope, mai ales cererea ilicită de aceste stupefiante și substanțe, cît și cîștigurile enorme rezultate din traficul ilicit,

considerînd că este necesar să se ia măsuri pentru controlul unor anumite substanțe, inclusiv a precursorilor, produselor chimice și solvenților care sînt utilizați în fabricarea stupefiantelor și substanțelor psihotrope și a căror disponibilitate a provocat o creștere a fabricării clandestine a acestor stupefiante și substanțe,

hotărîte să îmbunătățească cooperarea internațională pentru reprimarea traficului ilicit pe mare,

recunoscînd că eliminarea traficului ilicit depinde de responsabilitatea colectivă a tuturor statelor și că o acțiune coordonată în cadrul acestei cooperări internaționale este necesară în acest scop,

recunoscînd competența Organizației Națiunilor Unite cu privire la controlul stupefiantelor și substanțelor psihotrope și dorind ca organismele internaționale competente în materie să-și exercite activitatea în cadrul acestei organizații,

reafirmînd principiile directoare ale tratatelor în vigoare cu privire la stupefiante și substanțele psihotrope și sistemul de control stabilit prin aceste tratate,

recunoscînd necesitatea întăririi și completării măsurilor prevăzute în Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961, în această convenție cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972, care modifică Convenția unică cu privire la stupefiante din 1961 și în Convenția din 1971 cu privire la substanțele psihotrope, în scopul reducerii amploarei și extinderii traficului ilicit și atenuării gravelor consecințe,

recunoscînd, de asemenea, că este important să fie întărite și dezvoltate mijloacele juridice eficiente de cooperare internațională în materie penală pentru a pune capăt activităților criminale internaționale reprezentate de traficul ilicit,

dorind să încheie o convenție internațională globală, eficientă și operațională, care să vizeze în mod special lupta împotriva traficului ilicit, în care să se țină cont de diversele aspecte ale problemei în ansamblul ei, în special de cele care nu sînt tratate în instrumentele internaționale care există în domeniul stupefiantelor și substanțelor psihotrope,

convin în cele ce urmează:

ARTICOLUL 1 Definiții

În afară de o indicație expresă în sens contrar sau în cazul în care contextul cere să fie altfel, definițiile de mai jos se aplică tuturor dispozițiilor prezentei convenții:

a) Termenul bunuri desemnează toate tipurile de averi corporale sau necorporale, mobile sau imobile, palpabile sau nepalpabile, cît și actele juridice sau documentele care atestă proprietatea asupra acestor averi sau drepturile asupra lor.

b) Termenul coca desemnează orice specie de arbust din specia Erythroxylon.

c) Termenul comisie desemnează comisia pentru stupefiante a Consiliului economic și social al Organizației Națiunilor Unite.

d) Termenul confiscare desemnează deposedarea permanentă de bunuri prin decizia unui tribunal sau unei alte autorități competente.

e) Termenul consiliu desemnează Consiliul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite.

f) Expresia Convenția din 1961 desemnează Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961.

g) Expresia Convenția din 1961, cum apare ea modificată, desemnează Convenția unică cu privire la stupefiante din 1961 cum apare ea modificată de Protocolul din 1972 care modifică Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961.

h) Expresia Convenția din 1971 desemnează convenția din 1971 cu privire la substanțele psihotrope.

i) Expresia stat de tranzit desemnează un stat pe teritoriul căruia sînt deplasate substanțele ilicite stupefiantele, substanțele psihotrope și substanțele înscrise în tabelul I și II și care nu reprezintă nici punctul de plecare, nici destinația finală a acestor substanțe.

j) Termenii înghețare sau confiscare desemnează interdicția temporară a transferului, conversiei, distribuirii sau deplasării bunurilor sau asumarea temporară a pazei sau controlului bunurilor prin decizia unui tribunal sau altei autorități competente.

k) Expresia livrare supravegheată desemnează metodele care constau în permiterea trecerii prin teritoriul uneia sau mai multor țări a stupefiantelor sau substanțelor psihotrope, a substanțelor înscrise în tabelul I sau tabelul II, anexe la prezenta convenție, sau substanțelor care le sînt substituite, expediate în mod ilicit sau suspectate de aceasta, cu știința și sub controlul autorităților competente din țările indicate, în scopul identificării persoanelor implicate în comiterea infracțiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 din convenție.

l) Termenul organ desemnează organul internațional de control al stupefiantelor stabilit prin Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961 și această convenție cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972 modificînd Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961.

m) Expresia mac de opium desemnează planta din specia Papaver somniferum L.

n) Expresia plantă de cannabis desemnează orice plantă din familia Cannabis.

o) Termenul produs desemnează orice bun care provine direct sau indirect în urma comiterii unei infracțiuni, stabilit în conformitate cu paragraful 1 al art. 3 sau obținut direct sau indirect prin comitere.

p) Termenul secretar general îl desemnează pe secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

q) Termenul stupefiant desemnează orice substanță fie că este de origine naturală sau de sinteză, care figurează în tabelul I sau tabelul II al Convenției din 1961 și Convenției din 1961 cum apare ea modificată.

r) Expresia substanță psihotropă desemnează orice substanță de origine naturală sau de sinteză sau orice produs din tabelele I, II, III sau IV ale Convenției din 1971 cu privire la substanțele psihotrope.

s) Expresiile tabelul I și tabelul II desemnează listele de substanțe anexate prezentei convenții, care vor putea fi modificate din cînd în cînd în conformitate cu art. 12.

t) Expresia trafic ilicit desemnează infracțiunile vizate la paragrafele 1 și 2 ale art. 3 din prezenta convenție.

u) Expresia transportor comercial desemnează orice persoană sau entitate publică, private sau din alt sistem care asigură transportul de persoane, bunuri sau este curier cu titlu onorific.

ARTICOLUL 2 Rolul convenției

1. Obiectul prezentei convenții îl reprezintă promovarea cooperării între părți, astfel încît ele să poată combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale traficului ilicit cu stupefiante și substanțe psihotrope, care au o amploare internațională. În executarea obligațiilor lor în termenii convenției, părțile iau măsurile necesare, inclusiv măsuri legislative și de reglementare, compatibile cu dispozițiile fundamentale ale sistemelor respective legislative interne.

2. Părțile își execută obligațiile care decurg din prezenta convenție într-o manieră compatibilă cu principiile egalității suverane și integrității teritoriale a statelor și al neamestecului în afacerile interne ale altor state.

3. Părțile se abțin să-și exercite, una pe teritoriul celeilalte părți, competența sau funcțiile care sînt exclusiv rezervate autorităților celeilalte părți prin dreptul său intern.

ARTICOLUL 3 Infracțiuni și sancțiuni

1. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a conferi caracterul de infracțiuni penale, în conformitate cu dreptul său intern, atunci cînd actul a fost comis intenționat:

a)

I. producției, fabricației, extracției, preparării, ofertei, punerii în vînzare, distribuirii, vînzării, livrării în orice condiții, expedierii, expedierii în tranzit, transportului, importului sau exportului oricărui stupefiant sau oricărei substanțe psihotrope, încălcîndu-se dispozițiile Convenției din 1961, Convenției din 1961 cum apare ea modificată sau Convenției din 1971;

II. culturii macului (opiaceu), coca sau plantei de cannabis, în scopul producerii de stupefiante, încălcîndu-se dispozițiile Convenției din 1961 și Convenției din 1961 cum apare ea modificată;

III. deținerii sau cumpărării oricărui stupefiant sau substanțe psihotrope, în scopul uneia dintre activitățile enumerate la subalin. I de mai sus;

IV. fabricării, transportului sau distribuirii de echipament, materiale sau substanțe înscrise în tabelul I și II despre care cel care se ocupă de aceste activități știe că trebuie utilizate în/sau pentru cultură, producția sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanțe psihotrope;

V. organizării, dirijării sau finanțării uneia dintre infracțiunile enumerate la subalin. I, II, III sau IV de mai sus.

b)

I. Conversiei sau transferului de bunuri despre care cel care se ocupă știe că provin dintr-una dintre infracțiunile stabilite conform alin. a) din prezentul paragraf sau din participarea la comiterea acesteia, în scopul de a disimula sau deghiza originea ilicită a bunurilor menționate sau ajută orice persoană care este implicată în comiterea uneia dintre aceste infracțiuni să scape de consecințele juridice ale actelor sale.

II. Disimulării sau ascunderii naturii, originii, dispunerii mișcării sau proprietăților reale ale bunurilor sau drepturilor aferente despre care autorul știe că provin dintr-una dintre infracțiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau participării la una dintre aceste infracțiuni.

c) sub rezerva principiilor constituționale și conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic:

I. Achiziției, deținerii sau utilizării de bunuri, despre care cel care le dobîndește, deține și utilizează, știe în momentul în care le primește că provin dintr-una dintre infracțiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau în urma participării la una dintre aceste infracțiuni.

II. Deținerii de echipament, materiale sau substanțe înscrise în tabelul I sau tabelul II, despre care cel care le deține știe că ele sînt sau trebuie să fie utilizate în/sau pentru cultura, producerea sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanțe psihotrope.

III. Faptei de a incita sau a determina public o persoană prin orice mijloc să comită una dintre infracțiunile stabilite conform prezentului articol sau să se folosească ilicit de stupefiante sau substanțe psihotrope.

IV. Participării la una dintre infracțiunile stabilite în conformitate cu articolul prezent sau asocierii, înțelegerii, tentativei sau complicității prin furnizare de asistență, ajutor sau sfaturi în scopul comiterii sale.

2. Sub rezerva principiilor sale constituționale și conceptelor fundamentale din sistemul său juridic, fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a-i conferi caracterul de infracțiune penală în conformitate cu dreptul său intern, atunci cînd actul a fost comis intenționat, detenției și cumpărării de stupefiante și substanțe psihotrope și culturii de stupefiante destinate consumului personal și încălcării dispozițiilor Convenției din 1961, Convenției din 1961 cum apare ea modificată sau Convenției din 1971.

3. Cunoașterea, intenția sau motivația necesară cunoscută ca element al uneia dintre infracțiunile vizate la paragraful 1 al prezentului articol poate fi dedusă din circumstanțele practice obiective.

4.

a) Fiecare parte ia măsuri pentru ca infracțiunile stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol să primească sancțiuni, ținîndu-se cont de gravitatea lor, ca: închisoarea sau alte pedepse privative de libertate, amenzi și confiscare.

b) Părțile pot prevedea, în calitate de măsuri complementare ale condamnării sau sancțiunii penale pronunțate pentru o infracțiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol, ca autorul infracțiunii să fie supus la măsuri de tratament, educație, postcură, readaptare sau reintegrare socială.

c) Contrar dispozițiilor din alineatele precedente, în cazurile de infracțiuni cu caracter minor, părțile pot să prevadă, mai ales în locul unei condamnări sau sancțiuni penale, măsuri de educare, de readaptare sau de reintegrare socială cît și, atunci cînd autorul infracțiunii este toxicoman, măsuri de tratament și posttratament.

d) Părțile pot prevedea ca măsurile de tratament, educare, posttratament, readaptare sau reintegrare socială a autorului infracțiunii fie să înlocuiască condamnarea sau sentința pronunțată a făptuitorului unei infracțiuni stabilite conform dispozițiilor paragrafului 2 al prezentului articol, fie să le fie adăugate la acestea.

5. Părțile procedează astfel ca tribunalele lor și alte autorități competente să poată ține cont de circumstanțele factice care conferă o gravitate particulară infracțiunilor stabilite în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, cu cele de mai jos:

a) Participarea la comiterea unei infracțiuni a unei organizații de răufăcători căreia îi aparține autorul infracțiunii.

b) Participarea autorului infracțiunii la alte activități criminale organizate intenționat.

c) Participarea autorului infracțiunii la alte activități ilegale facilitate de către comiterea infracțiunii.

d) Folosirea violenței sau a armelor de către autorul infracțiunii.

e) Faptul că autorul infracțiunii devine o funcție publică și că infracțiunea este legată de această funcție.

f) Victimizarea sau folosirea minorilor.

g) Faptul că infracțiunea a fost comisă într-un stabiliment penitenciar, într-o instituție de învățămînt, într-un centru de asistență socială sau în vecinătatea lor imediată sau în alte locuri în care școlarii și studenții sînt ocupați în cadrul unei acțiuni educative, sportive sau sociale.

h) În măsura în care dreptul intern al unei părți o permite, condamnările anterioare, în special pentru infracțiuni analoage comise în țară sau în străinătate.

6. Părțile se vor strădui să facă astfel încît orice putere judiciară discreționară conferită prin dreptul lor intern și aferentă urmăririlor judiciare, angajate împotriva unor persoane pentru infracțiuni stabilite în conformitate cu prezentul articol, să fie exercitată în așa fel încît să se optimizeze eficacitatea măsurilor de depistare și represiune în ceea ce privește infracțiunile în cauză, ținîndu-se cont de necesitatea de a exercita un efect disuasiv în ceea ce privește comiterea lor.

7. Părțile se asigură că tribunalele lor sau alte autorități competente iau în considerație gravitatea infracțiunilor enumerate la paragraful 1 al prezentului articol și circumstanțele vizate la paragraful 5 al prezentului articol atunci cînd ele au în vedere eventualitatea unei eliberări anticipate sau condiționate a persoanelor recunoscute vinovate de aceste infracțiuni.

8. Atunci cînd este cazul, fiecare parte poate determina în cadrul dreptului său intern o perioadă de prescriere prelungită, în cursul căreia pot fi începute urmăririle pentru una dintre infracțiunile stabilite conform paragrafului 1 al prezentului articol. Această perioadă va fi mai lungă atunci cînd autorul presupus al infracțiunii s-a sustras justiției.

9. Fiecare parte, conform sistemului său juridic, ia măsurile pe care le consideră necesare pentru ca orice persoană acuzată sau recunoscută ca fiind vinovată de o infracțiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol și care se află pe teritoriul ei, să asiste la desfășurarea procedurii penale necesare.

10. În scopul cooperării dintre părți, în virtutea prezentei convenții și în special al cooperării conform art. 5, 6, 7 și 9, infracțiunile stabilite în conformitate cu prezentul articol nu sînt considerate infracțiuni fiscale sau politice, nici considerate ca avînd motive politice, fără a prejudicia limitele constituționale și legislația fundamentală a părților.

11. Nici una dintre dispozițiile prezentului articol nu lezează principiul conform căruia definirea infracțiunilor vizate și mijloacelor juridice de apărare respective decurg în exclusivitate din dreptul intern al fiecărei părți și conform căruia infracțiunile menționate sînt urmărite și pedepsite conform acestui drept.

ARTICOLUL 4 Competența

Fiecare parte:

a) Adoptă măsurile necesare pentru stabilirea competenței sale în ceea ce privește infracțiunile și pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd:

I. Infracțiunea a fost comisă pe teritoriul său.

II. Infracțiunea a fost comisă la bordul unei nave sub pavilionul acesteia sau unei aeronave înmatriculate conform legislației sale în momentul în care a fost comisă infracțiunea.

b) Poate adopta măsurile necesare pentru a stabili competența sa în ceea ce privește infracțiunile pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd:

I. Infracțiunea a fost comisă de către unul dintre cetățenii săi sau o persoană care are reședința pe teritoriul său.

II. Infracțiunea a fost comisă la bordul unei nave împotriva căreia această parte a fost autorizată să ia măsurile necesare în virtutea art. 17, sub rezerva ca această competență să nu fie exercitată decît pe baza acordurilor sau angajamentelor prevăzute la paragrafele 4 și 9 ale articolului menționat.

III. Infracțiunea este una dintre cele stabilite conform alin. c/IV/ al paragrafului 1 al art. 3 și a fost făptuită în afara teritoriului său, în scopul făptuirii pe teritoriul său a uneia dintre infracțiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3.

2. Fiecare parte:

a) Adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru a stabili competența sa în ceea ce privește infracțiunile pe care ea le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd presupusul autor al infracțiunii se află pe teritoriul său și nu îl extrădează pe teritoriul unei alte părți pe motivul:

I. Că infracțiunea a fost comisă pe teritoriul său la bordul unei nave sub pavilionul său sau a unei aeronave înmatriculate conform legislației sale în momentul în care a fost comisă infracțiunea, sau

II. Că infracțiunea a fost comisă de către unul dintre cetățenii săi.

b) Poate, de asemenea, adopta măsurile pentru a stabili competența sa în ceea ce privește infracțiunile pe care le-a stabilit, conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd autorul presupus al infracțiunii se află pe teritoriul său și nu îl extrădează spre teritoriul altei părți.

3. Prezenta convenție nu exclude exercitarea vreunei competențe în materie penală, stabilită de către o parte în conformitate cu dreptul său intern.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...