Back

Organizaţia Naţiunilor Unite - ONU

Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 20.12.1988 *)

În vigoare de la 30.12.1992

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Părţile prezentei convenţii,

profund preocupate de amploarea şi creşterea producţiei, cererea şi traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, care reprezintă o gravă ameninţare pentru sănătatea şi bunăstarea persoanelor şi au efecte nefaste asupra principiilor economice, culturale şi politice ale societăţii,

profund preocupate, de asemenea, de efectele devastatoare în creştere a traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope în diversele straturi ale societăţii şi, mai ales, de faptul că copiii sînt exploataţi în numeroase regiuni ale lumii în calitate de consumatori pe piaţa drogurilor, cît şi utilizaţi în scopul producerii, distribuirii şi comerţului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, ceea ce reprezintă un pericol de gravitate incomensurabilă,

recunoscînd legăturile dintre traficul ilicit şi alte activităţi criminale organizate, conexe, care subminează bazele economiei legitime şi ameninţă stabilitatea, securitatea şi suveranitatea statelor,

recunoscînd, de asemenea, că traficul ilicit este o activitate criminală internaţională a cărei eliminare solicită o atenţie imediată şi gradul de prioritate cel mai ridicat,

conştiente că traficul ilicit reprezintă o sursă de cîştiguri financiare şi averi considerabile care permit organizaţiilor criminale transnaţionale să penetreze, să contamineze şi să corupă structurile de stat, activităţile comerciale şi financiare legitime cît şi societatea la toate nivelurile sale,

hotărîte să-i priveze pe cei ce se ocupă de traficul ilicit de fructul activităţilor lor criminale şi să suprime astfel mobilul lor principal,

dornice să elimine cauzele profunde ale problemei abuzului de stupefiante şi substanţe psihotrope, mai ales cererea ilicită de aceste stupefiante şi substanţe, cît şi cîştigurile enorme rezultate din traficul ilicit,

considerînd că este necesar să se ia măsuri pentru controlul unor anumite substanţe, inclusiv a precursorilor, produselor chimice şi solvenţilor care sînt utilizaţi în fabricarea stupefiantelor şi substanţelor psihotrope şi a căror disponibilitate a provocat o creştere a fabricării clandestine a acestor stupefiante şi substanţe,

hotărîte să îmbunătăţească cooperarea internaţională pentru reprimarea traficului ilicit pe mare,

recunoscînd că eliminarea traficului ilicit depinde de responsabilitatea colectivă a tuturor statelor şi că o acţiune coordonată în cadrul acestei cooperări internaţionale este necesară în acest scop,

recunoscînd competenţa Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la controlul stupefiantelor şi substanţelor psihotrope şi dorind ca organismele internaţionale competente în materie să-şi exercite activitatea în cadrul acestei organizaţii,

reafirmînd principiile directoare ale tratatelor în vigoare cu privire la stupefiante şi substanţele psihotrope şi sistemul de control stabilit prin aceste tratate,

recunoscînd necesitatea întăririi şi completării măsurilor prevăzute în Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961, în această convenţie cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972, care modifică Convenţia unică cu privire la stupefiante din 1961 şi în Convenţia din 1971 cu privire la substanţele psihotrope, în scopul reducerii amploarei şi extinderii traficului ilicit şi atenuării gravelor consecinţe,

recunoscînd, de asemenea, că este important să fie întărite şi dezvoltate mijloacele juridice eficiente de cooperare internaţională în materie penală pentru a pune capăt activităţilor criminale internaţionale reprezentate de traficul ilicit,

dorind să încheie o convenţie internaţională globală, eficientă şi operaţională, care să vizeze în mod special lupta împotriva traficului ilicit, în care să se ţină cont de diversele aspecte ale problemei în ansamblul ei, în special de cele care nu sînt tratate în instrumentele internaţionale care există în domeniul stupefiantelor şi substanţelor psihotrope,

convin în cele ce urmează:

ARTICOLUL 1 Definiţii

În afară de o indicaţie expresă în sens contrar sau în cazul în care contextul cere să fie altfel, definiţiile de mai jos se aplică tuturor dispoziţiilor prezentei convenţii:

a) Termenul bunuri desemnează toate tipurile de averi corporale sau necorporale, mobile sau imobile, palpabile sau nepalpabile, cît şi actele juridice sau documentele care atestă proprietatea asupra acestor averi sau drepturile asupra lor.

b) Termenul coca desemnează orice specie de arbust din specia Erythroxylon.

c) Termenul comisie desemnează comisia pentru stupefiante a Consiliului economic şi social al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

d) Termenul confiscare desemnează deposedarea permanentă de bunuri prin decizia unui tribunal sau unei alte autorităţi competente.

e) Termenul consiliu desemnează Consiliul Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

f) Expresia Convenţia din 1961 desemnează Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961.

g) Expresia Convenţia din 1961, cum apare ea modificată, desemnează Convenţia unică cu privire la stupefiante din 1961 cum apare ea modificată de Protocolul din 1972 care modifică Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961.

h) Expresia Convenţia din 1971 desemnează convenţia din 1971 cu privire la substanţele psihotrope.

i) Expresia stat de tranzit desemnează un stat pe teritoriul căruia sînt deplasate substanţele ilicite stupefiantele, substanţele psihotrope şi substanţele înscrise în tabelul I şi II şi care nu reprezintă nici punctul de plecare, nici destinaţia finală a acestor substanţe.

j) Termenii îngheţare sau confiscare desemnează interdicţia temporară a transferului, conversiei, distribuirii sau deplasării bunurilor sau asumarea temporară a pazei sau controlului bunurilor prin decizia unui tribunal sau altei autorităţi competente.

k) Expresia livrare supravegheată desemnează metodele care constau în permiterea trecerii prin teritoriul uneia sau mai multor ţări a stupefiantelor sau substanţelor psihotrope, a substanţelor înscrise în tabelul I sau tabelul II, anexe la prezenta convenţie, sau substanţelor care le sînt substituite, expediate în mod ilicit sau suspectate de aceasta, cu ştiinţa şi sub controlul autorităţilor competente din ţările indicate, în scopul identificării persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 din convenţie.

l) Termenul organ desemnează organul internaţional de control al stupefiantelor stabilit prin Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961 şi această convenţie cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972 modificînd Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961.

m) Expresia mac de opium desemnează planta din specia Papaver somniferum L.

n) Expresia plantă de cannabis desemnează orice plantă din familia Cannabis.

o) Termenul produs desemnează orice bun care provine direct sau indirect în urma comiterii unei infracţiuni, stabilit în conformitate cu paragraful 1 al art. 3 sau obţinut direct sau indirect prin comitere.

p) Termenul secretar general îl desemnează pe secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

q) Termenul stupefiant desemnează orice substanţă fie că este de origine naturală sau de sinteză, care figurează în tabelul I sau tabelul II al Convenţiei din 1961 şi Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată.

r) Expresia substanţă psihotropă desemnează orice substanţă de origine naturală sau de sinteză sau orice produs din tabelele I, II, III sau IV ale Convenţiei din 1971 cu privire la substanţele psihotrope.

s) Expresiile tabelul I şi tabelul II desemnează listele de substanţe anexate prezentei convenţii, care vor putea fi modificate din cînd în cînd în conformitate cu art. 12.

t) Expresia trafic ilicit desemnează infracţiunile vizate la paragrafele 1 şi 2 ale art. 3 din prezenta convenţie.

u) Expresia transportor comercial desemnează orice persoană sau entitate publică, private sau din alt sistem care asigură transportul de persoane, bunuri sau este curier cu titlu onorific.

ARTICOLUL 2 Rolul convenţiei

1. Obiectul prezentei convenţii îl reprezintă promovarea cooperării între părţi, astfel încît ele să poată combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale traficului ilicit cu stupefiante şi substanţe psihotrope, care au o amploare internaţională. În executarea obligaţiilor lor în termenii convenţiei, părţile iau măsurile necesare, inclusiv măsuri legislative şi de reglementare, compatibile cu dispoziţiile fundamentale ale sistemelor respective legislative interne.

2. Părţile îşi execută obligaţiile care decurg din prezenta convenţie într-o manieră compatibilă cu principiile egalităţii suverane şi integrităţii teritoriale a statelor şi al neamestecului în afacerile interne ale altor state.

3. Părţile se abţin să-şi exercite, una pe teritoriul celeilalte părţi, competenţa sau funcţiile care sînt exclusiv rezervate autorităţilor celeilalte părţi prin dreptul său intern.

ARTICOLUL 3 Infracţiuni şi sancţiuni

1. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a conferi caracterul de infracţiuni penale, în conformitate cu dreptul său intern, atunci cînd actul a fost comis intenţionat:

a)

I. producţiei, fabricaţiei, extracţiei, preparării, ofertei, punerii în vînzare, distribuirii, vînzării, livrării în orice condiţii, expedierii, expedierii în tranzit, transportului, importului sau exportului oricărui stupefiant sau oricărei substanţe psihotrope, încălcîndu-se dispoziţiile Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată sau Convenţiei din 1971;

II. culturii macului (opiaceu), coca sau plantei de cannabis, în scopul producerii de stupefiante, încălcîndu-se dispoziţiile Convenţiei din 1961 şi Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată;

III. deţinerii sau cumpărării oricărui stupefiant sau substanţe psihotrope, în scopul uneia dintre activităţile enumerate la subalin. I de mai sus;

IV. fabricării, transportului sau distribuirii de echipament, materiale sau substanţe înscrise în tabelul I şi II despre care cel care se ocupă de aceste activităţi ştie că trebuie utilizate în/sau pentru cultură, producţia sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope;

V. organizării, dirijării sau finanţării uneia dintre infracţiunile enumerate la subalin. I, II, III sau IV de mai sus.

b)

I. Conversiei sau transferului de bunuri despre care cel care se ocupă ştie că provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform alin. a) din prezentul paragraf sau din participarea la comiterea acesteia, în scopul de a disimula sau deghiza originea ilicită a bunurilor menţionate sau ajută orice persoană care este implicată în comiterea uneia dintre aceste infracţiuni să scape de consecinţele juridice ale actelor sale.

II. Disimulării sau ascunderii naturii, originii, dispunerii mişcării sau proprietăţilor reale ale bunurilor sau drepturilor aferente despre care autorul ştie că provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau participării la una dintre aceste infracţiuni.

c) sub rezerva principiilor constituţionale şi conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic:

I. Achiziţiei, deţinerii sau utilizării de bunuri, despre care cel care le dobîndeşte, deţine şi utilizează, ştie în momentul în care le primeşte că provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau în urma participării la una dintre aceste infracţiuni.

II. Deţinerii de echipament, materiale sau substanţe înscrise în tabelul I sau tabelul II, despre care cel care le deţine ştie că ele sînt sau trebuie să fie utilizate în/sau pentru cultura, producerea sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope.

III. Faptei de a incita sau a determina public o persoană prin orice mijloc să comită una dintre infracţiunile stabilite conform prezentului articol sau să se folosească ilicit de stupefiante sau substanţe psihotrope.

IV. Participării la una dintre infracţiunile stabilite în conformitate cu articolul prezent sau asocierii, înţelegerii, tentativei sau complicităţii prin furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în scopul comiterii sale.

2. Sub rezerva principiilor sale constituţionale şi conceptelor fundamentale din sistemul său juridic, fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a-i conferi caracterul de infracţiune penală în conformitate cu dreptul său intern, atunci cînd actul a fost comis intenţionat, detenţiei şi cumpărării de stupefiante şi substanţe psihotrope şi culturii de stupefiante destinate consumului personal şi încălcării dispoziţiilor Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată sau Convenţiei din 1971.

3. Cunoaşterea, intenţia sau motivaţia necesară cunoscută ca element al uneia dintre infracţiunile vizate la paragraful 1 al prezentului articol poate fi dedusă din circumstanţele practice obiective.

4.

a) Fiecare parte ia măsuri pentru ca infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol să primească sancţiuni, ţinîndu-se cont de gravitatea lor, ca: închisoarea sau alte pedepse privative de libertate, amenzi şi confiscare.

b) Părţile pot prevedea, în calitate de măsuri complementare ale condamnării sau sancţiunii penale pronunţate pentru o infracţiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol, ca autorul infracţiunii să fie supus la măsuri de tratament, educaţie, postcură, readaptare sau reintegrare socială.

c) Contrar dispoziţiilor din alineatele precedente, în cazurile de infracţiuni cu caracter minor, părţile pot să prevadă, mai ales în locul unei condamnări sau sancţiuni penale, măsuri de educare, de readaptare sau de reintegrare socială cît şi, atunci cînd autorul infracţiunii este toxicoman, măsuri de tratament şi posttratament.

d) Părţile pot prevedea ca măsurile de tratament, educare, posttratament, readaptare sau reintegrare socială a autorului infracţiunii fie să înlocuiască condamnarea sau sentinţa pronunţată a făptuitorului unei infracţiuni stabilite conform dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol, fie să le fie adăugate la acestea.

5. Părţile procedează astfel ca tribunalele lor şi alte autorităţi competente să poată ţine cont de circumstanţele factice care conferă o gravitate particulară infracţiunilor stabilite în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, cu cele de mai jos:

a) Participarea la comiterea unei infracţiuni a unei organizaţii de răufăcători căreia îi aparţine autorul infracţiunii.

b) Participarea autorului infracţiunii la alte activităţi criminale organizate intenţionat.

c) Participarea autorului infracţiunii la alte activităţi ilegale facilitate de către comiterea infracţiunii.

d) Folosirea violenţei sau a armelor de către autorul infracţiunii.

e) Faptul că autorul infracţiunii devine o funcţie publică şi că infracţiunea este legată de această funcţie.

f) Victimizarea sau folosirea minorilor.

g) Faptul că infracţiunea a fost comisă într-un stabiliment penitenciar, într-o instituţie de învăţămînt, într-un centru de asistenţă socială sau în vecinătatea lor imediată sau în alte locuri în care şcolarii şi studenţii sînt ocupaţi în cadrul unei acţiuni educative, sportive sau sociale.

h) În măsura în care dreptul intern al unei părţi o permite, condamnările anterioare, în special pentru infracţiuni analoage comise în ţară sau în străinătate.

6. Părţile se vor strădui să facă astfel încît orice putere judiciară discreţionară conferită prin dreptul lor intern şi aferentă urmăririlor judiciare, angajate împotriva unor persoane pentru infracţiuni stabilite în conformitate cu prezentul articol, să fie exercitată în aşa fel încît să se optimizeze eficacitatea măsurilor de depistare şi represiune în ceea ce priveşte infracţiunile în cauză, ţinîndu-se cont de necesitatea de a exercita un efect disuasiv în ceea ce priveşte comiterea lor.

7. Părţile se asigură că tribunalele lor sau alte autorităţi competente iau în consideraţie gravitatea infracţiunilor enumerate la paragraful 1 al prezentului articol şi circumstanţele vizate la paragraful 5 al prezentului articol atunci cînd ele au în vedere eventualitatea unei eliberări anticipate sau condiţionate a persoanelor recunoscute vinovate de aceste infracţiuni.

8. Atunci cînd este cazul, fiecare parte poate determina în cadrul dreptului său intern o perioadă de prescriere prelungită, în cursul căreia pot fi începute urmăririle pentru una dintre infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al prezentului articol. Această perioadă va fi mai lungă atunci cînd autorul presupus al infracţiunii s-a sustras justiţiei.

9. Fiecare parte, conform sistemului său juridic, ia măsurile pe care le consideră necesare pentru ca orice persoană acuzată sau recunoscută ca fiind vinovată de o infracţiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol şi care se află pe teritoriul ei, să asiste la desfăşurarea procedurii penale necesare.

10. În scopul cooperării dintre părţi, în virtutea prezentei convenţii şi în special al cooperării conform art. 5, 6, 7 şi 9, infracţiunile stabilite în conformitate cu prezentul articol nu sînt considerate infracţiuni fiscale sau politice, nici considerate ca avînd motive politice, fără a prejudicia limitele constituţionale şi legislaţia fundamentală a părţilor.

11. Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu lezează principiul conform căruia definirea infracţiunilor vizate şi mijloacelor juridice de apărare respective decurg în exclusivitate din dreptul intern al fiecărei părţi şi conform căruia infracţiunile menţionate sînt urmărite şi pedepsite conform acestui drept.

ARTICOLUL 4 Competenţa

Fiecare parte:

a) Adoptă măsurile necesare pentru stabilirea competenţei sale în ceea ce priveşte infracţiunile şi pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd:

I. Infracţiunea a fost comisă pe teritoriul său.

II. Infracţiunea a fost comisă la bordul unei nave sub pavilionul acesteia sau unei aeronave înmatriculate conform legislaţiei sale în momentul în care a fost comisă infracţiunea.

b) Poate adopta măsurile necesare pentru a stabili competenţa sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd:

I. Infracţiunea a fost comisă de către unul dintre cetăţenii săi sau o persoană care are reşedinţa pe teritoriul său.

II. Infracţiunea a fost comisă la bordul unei nave împotriva căreia această parte a fost autorizată să ia măsurile necesare în virtutea art. 17, sub rezerva ca această competenţă să nu fie exercitată decît pe baza acordurilor sau angajamentelor prevăzute la paragrafele 4 şi 9 ale articolului menţionat.

III. Infracţiunea este una dintre cele stabilite conform alin. c/IV/ al paragrafului 1 al art. 3 şi a fost făptuită în afara teritoriului său, în scopul făptuirii pe teritoriul său a uneia dintre infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3.

2. Fiecare parte:

a) Adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru a stabili competenţa sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care ea le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd presupusul autor al infracţiunii se află pe teritoriul său şi nu îl extrădează pe teritoriul unei alte părţi pe motivul:

I. Că infracţiunea a fost comisă pe teritoriul său la bordul unei nave sub pavilionul său sau a unei aeronave înmatriculate conform legislaţiei sale în momentul în care a fost comisă infracţiunea, sau

II. Că infracţiunea a fost comisă de către unul dintre cetăţenii săi.

b) Poate, de asemenea, adopta măsurile pentru a stabili competenţa sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care le-a stabilit, conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd autorul presupus al infracţiunii se află pe teritoriul său şi nu îl extrădează spre teritoriul altei părţi.

3. Prezenta convenţie nu exclude exercitarea vreunei competenţe în materie penală, stabilită de către o parte în conformitate cu dreptul său intern.

se încarcă...