Organizația Internațională a Muncii - OIM

Convenția nr. 166/1987 privind repatrierea navigatorilor (revizuită)*)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 28.01.2000

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Conferința generală a Organizației Internaționale a Muncii,

convocată la Geneva de către Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii și reunită acolo la 24 septembrie 1987 în cea de a 74-a sesiune a sa,

văzând că de la adoptarea Convenției privind repatrierea marinarilor, 1926, și a Recomandării privind repatrierea (comandanți de navă și ucenici), 1926, dezvoltările din cadrul industriei navale au dus la necesitatea revizuirii convenției ce include elementele recomandării,

notând, de asemenea, că progresul considerabil ce s-a realizat în cadrul legislației naționale și al practicii privind repatrierea navigatorilor în diverse cazuri nu este acoperit de prevederile Convenției privind repatrierea marinarilor, 1926,

considerând că asemenea acțiune cu ajutorul unui nou instrument internațional care ține seama de anumite aspecte suplimentare privind repatrierea navigatorilor ar putea, prin urmare, în mod dezirabil, să ia în considerare creșterea larg răspândită în utilizarea navigatorilor de altă naționalitate în industria navală,

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la revizuirea Convenției nr. 23 privind repatrierea marinarilor, 1926, și a Recomandării nr. 27 privind repatrierea (pentru comandanți de navă și ucenici), 1926, chestiune care este al cincilea punct pe ordinea de zi a sesiunii,

după ce a stabilit că aceste propuneri ar trebui să ia forma unei convenții internaționale,

adoptă la 9 octombrie 1987 convenția ce urmează, care va fi denumită Convenția privind repatrierea navigatorilor (revizuită), 1987:

PARTEA I Câmp de aplicare și definiții

ARTICOLUL 1

1. Această convenție se aplică fiecărei nave maritime, proprietate publică sau privată, care este înmatriculată pe teritoriul oricărui membru pentru care convenția este în vigoare și care este în mod obișnuit angajată în navigația maritimă comercială, precum și armatorilor și navigatorilor acestor nave.

2. În măsura în care este posibil, după consultarea cu organizațiile reprezentative ale armatorilor navelor de pescuit și pescarilor, autoritatea competentă va aplica prevederile acestei convenții pescuitului maritim comercial.

3. Dacă există îndoieli în ceea ce privește angajarea vreunei nave în navigația maritimă comercială sau în pescuitul maritim comercial, conform acestei convenții, problema va fi rezolvată de către autoritatea competentă după consultarea cu organizațiile interesate ale armatorilor, navigatorilor și ale pescarilor.

4. În sensul acestei convenții, termenul navigator înseamnă orice persoană angajată în orice activitate la bordul unei nave maritime căreia i se aplică această convenție.

PARTEA a II-a Drepturi

ARTICOLUL 2

1. Un navigator are dreptul să se repatrieze în următoarele situații:

a) dacă un angajament pe o perioadă specifică sau pentru un anumit voiaj expiră în străinătate;

b) la expirarea perioadei avizului dat în conformitate cu prevederile articolelor acordului sau ale contractului de angajare al navigatorului;

c) în caz de boală sau rănire ori în alte condiții medicale care necesită repatrierea lui sau a ei, dacă s-a constatat că din punct de vedere medical este apt să călătorească;

d) în caz de naufragiu;

e) în cazul în care armatorul nu poate să își continue îndeplinirea obligațiilor legale sau contractuale ca angajator al navigatorului din cauza falimentului, vânzării navei, schimbării înmatriculării navei sau din alte cauze similare;

f) în cazul în care o navă este angajată într-o zonă de război, astfel cum este definită în legislația națională sau în contractele colective de muncă, în care navigatorul nu consimte să meargă;

g) în cazul încheierii sau al întreruperii angajării în conformitate cu o hotărâre pe ramură sau cu un contract colectiv de muncă ori în cazul încheierii angajării din orice alt motiv similar.

2. Legislația națională sau contractele colective de muncă vor prevedea durata maximă a perioadelor de serviciu la bordul navei în urma căreia un navigator are dreptul să se repatrieze; aceste perioade vor fi mai mici de 12 luni. La stabilirea perioadelor maxime se va ține seama de factorii care afectează mediul de lucru al navigatorilor. Fiecare membru va căuta, dacă este posibil, să reducă aceste perioade, ținând seama de modificările și de progresul tehnologic, și poate fi îndrumat de Comisia Maritimă Mixtă prin orice recomandări făcute cu privire la această problemă.

PARTEA a III-a Destinație

ARTICOLUL 3

1. Fiecare membru pentru care această convenție este în vigoare va prevedea în legislația națională destinațiile către care navigatorii pot fi repatriați.

2. Destinațiile astfel prevăzute vor include locul în care navigatorul este de acord să își asume obligațiile, locul stipulat de contractul colectiv de muncă, statul de reședință al navigatorului sau un alt loc asemănător, stabilit de comun acord în momentul angajării. Navigatorul va avea dreptul să aleagă dintre destinațiile prevăzute locul în care el sau ea urmează să fie repatriată.

PARTEA a IV-a Dispoziții privind repatrierea

ARTICOLUL 4

1. Armatorul are responsabilitatea de a asigura repatrierea prin mijloace corespunzătoare și rapide. Transportul normal va fi cel pe calea aerului.

2. Costul repatrierii va fi suportat de către armator.

3. Dacă repatrierea a avut loc ca urmare a depistării, conform legislației naționale sau contractelor colective de muncă, a unei grave abateri a navigatorului în ceea ce privește obligațiile lui sau ale ei privind angajarea, nici o prevedere a acestei convenții nu va prejudicia dreptul de recuperare de la navigator a costurilor de repatriere sau a unei părți din acestea, în conformitate cu legislația națională sau cu contractele colective de muncă.

4. Costul ce va fi suportat de către armator va include:

a) călătoria până la destinația aleasă pentru repatriere în conformitate cu prevederile art. 3;

b) cazarea și hrana din momentul în care navigatorul părăsește nava până când ajunge la destinația de repatriere;

c) cheltuielile și diurna din momentul în care el sau ea părăsește nava până când ajunge la destinația de repatriere, dacă aceasta s-a prevăzut în legislația națională sau în contractele colective;

d) transportul a 30 kg de bagaj personal al navigatorului până la destinația de repatriere;

e) tratamentul medical, dacă este necesar, până când navigatorul este apt din punct de vedere medical să călătorească spre destinația de repatriere.

5. Armatorul nu va cere navigatorului să plătească în avans, la începutul angajării lui sau a ei, costul repatrierii și nici nu va recupera costul repatrierii din salariile navigatorului sau din alte drepturi, cu excepția celor menționate la paragraful 3.

6. În legislația națională nu se va prejudicia nici un drept al armatorului de a recupera de la angajatorul de personal navigant costul repatrierii navigatorilor care nu sunt angajați de către armator.

ARTICOLUL 5

Dacă un armator nu respectă sau nu reușește să ia măsurile în ceea ce privește costul repatrierii unui navigator care are dreptul să se repatrieze:

a) autoritatea competentă a membrului în teritoriul căruia nava este înmatriculată va respecta și va lua măsuri în ceea ce privește costul repatrierii navigatorului respectiv.

Dacă aceasta nu reușește să facă acest lucru, statul din care navigatorul urmează să fie repatriat sau statul din care el sau ea provine poate lua măsuri pentru repatrierea lui sau a ei și poate recupera costul de la membrul în al cărui teritoriu este înmatriculată nava;

b) costurile suportate pentru repatrierea navigatorului vor fi recuperate de la armator de către membrul în al cărui teritoriu este înmatriculată nava;

c) cheltuielile de repatriere nu vor fi imputate în nici un caz navigatorului, cu excepția celor prevăzute la paragraful 3 al art. 4.

PARTEA a V-a Alte dispoziții

ARTICOLUL 6

Navigatorii care urmează să fie repatriați vor putea obține pașaportul și celelalte documente de identitate în vederea repatrierii.

ARTICOLUL 7

Timpul petrecut în așteptarea repatrierii și durata călătoriei de repatriere nu vor fi scăzute din plata care îi revine navigatorului.

ARTICOLUL 8

Un navigator va considera că a fost repatriat în timp util, dacă el sau ea a ajuns la destinația prevăzută conform art. 3 sau dacă navigatorul nu reclamă dreptul lui sau al ei la repatriere într-o perioadă de timp rezonabilă, care va fi definită în legislația națională sau în contractele colective de muncă.

ARTICOLUL 9

Prevederile acestei convenții, în măsura în care nu sunt făcute în alt fel efective prin intermediul contractelor colective de muncă sau în alt mod similar, corespunzător condițiilor naționale, vor avea efect prin legislația națională.

ARTICOLUL 10

Fiecare membru va facilita repatrierea navigatorilor angajați pe nave care fac escală în porturile sale sau care trec prin teritoriul său ori prin apele sale interne, precum și înlocuirea lor la bord.

ARTICOLUL 11

Autoritatea competentă a fiecărui membru va asigura, prin intermediul unei supravegheri adecvate, respectarea de către armatorii de nave înmatriculate pe teritoriul său a prevederilor convenției și va furniza Biroului Internațional al Muncii informațiile corespunzătoare.

ARTICOLUL 12

Textul prezentei convenții va fi disponibil într-o limbă corespunzătoare membrilor echipajului fiecărei nave care este înmatriculată în teritoriul oricărui membru pentru care aceasta este în vigoare.

PARTEA a VI-a Prevederi

ARTICOLUL 13

Această convenție revizuiește Convenția privind repatrierea marinarilor, 1926.

ARTICOLUL 14

Ratificările formale ale acestei convenții vor fi comunicate directorului general al Biroului Internațional al Muncii și vor fi înregistrate de către acesta.

ARTICOLUL 15

1. Prezenta convenție nu va lega decât pe membrii Organizației Internaționale a Muncii, ale căror ratificări vor fi fost înregistrate de către directorul general al Biroului Internațional al Muncii.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare la 12 luni după ce ratificările a 2 membri vor fi fost înregistrate de către directorul general al Biroului Internațional al Muncii.

3. În continuare această convenție va intra în vigoare, pentru fiecare membru, la 12 luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată.

ARTICOLUL 16

1. Orice membru care a ratificat această convenție poate să o denunțe după expirarea termenului de 10 ani de la data intrării inițiale în vigoare a acesteia, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internațional al Muncii și înregistrat de către acesta. O astfel de denunțare nu va avea efect decât după un an de la data înregistrării.

2. Orice membru care a ratificat această convenție și care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani, prevăzută la paragraful anterior, nu și-a exercitat dreptul de denunțare prevăzut de prezentul articol, va fi legat pentru o nouă perioadă de 10 ani și ca urmare va putea să denunțe această convenție la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condițiile prevăzute de prezentul articol.

ARTICOLUL 17

1. Directorul general al Biroului Internațional al Muncii îi va înștiința pe toți membrii Organizației Internaționale a Muncii cu privire la înregistrarea tuturor ratificărilor și denunțărilor care i-au fost comunicate de către membrii organizației.

2. Atunci când condițiile enunțate la art. 15 paragraful 2 vor fi fost îndeplinite directorul general al Biroului Internațional al Muncii va atrage atenția membrilor organizației asupra datei la care prezenta convenție va intra în vigoare.

ARTICOLUL 18

Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va comunica secretarului general al Națiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu art. 102 din Carta Națiunilor Unite, informații complete privind toate ratificările și toate actele de denunțare pe care le-a înregistrat în conformitate cu prevederile articolelor precedente.

ARTICOLUL 19

Oricând va considera necesar Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii va prezenta un raport Conferinței generale cu privire la aplicarea prezentei convenții și va examina dacă este cazul să se înscrie pe ordinea de zi a conferinței problema revizuirii totale sau parțiale a convenției.

ARTICOLUL 20

1. În cazul în care Conferința adoptă o nouă convenție având ca obiect revizuirea, totală sau parțială, a prezentei convenții și numai dacă noua convenție nu prevede altfel, atunci:

a) ratificarea de către un membru a noii convenții de revizuire va antrena de plin drept, independent de prevederile art. 16, denunțarea imediată a acestei convenții, sub rezerva ca noua convenție de revizuire să fi intrat în vigoare;

b) de la data la care noua convenție de revizuire va intra în vigoare prezenta convenție nu va mai fi deschisă ratificării de către membri.

2. Prezenta convenție va rămâne în orice caz în vigoare în forma și în conținutul actuale pentru membrii care au ratificat-o, dar care nu au ratificat convenția de revizuire.

ARTICOLUL 21

Versiunile în limbile engleză și franceză ale textului acestei convenții sunt egal autentice.

;
se încarcă...