Back

Organizaţia Internaţională a Muncii - OIM

Convenţia nr. 166/1987 privind repatrierea navigatorilor (revizuită)*)

În vigoare de la 28.01.2000

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,

convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunită acolo la 24 septembrie 1987 în cea de a 74-a sesiune a sa,

văzând că de la adoptarea Convenţiei privind repatrierea marinarilor, 1926, şi a Recomandării privind repatrierea (comandanţi de navă şi ucenici), 1926, dezvoltările din cadrul industriei navale au dus la necesitatea revizuirii convenţiei ce include elementele recomandării,

notând, de asemenea, că progresul considerabil ce s-a realizat în cadrul legislaţiei naţionale şi al practicii privind repatrierea navigatorilor în diverse cazuri nu este acoperit de prevederile Convenţiei privind repatrierea marinarilor, 1926,

considerând că asemenea acţiune cu ajutorul unui nou instrument internaţional care ţine seama de anumite aspecte suplimentare privind repatrierea navigatorilor ar putea, prin urmare, în mod dezirabil, să ia în considerare creşterea larg răspândită în utilizarea navigatorilor de altă naţionalitate în industria navală,

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la revizuirea Convenţiei nr. 23 privind repatrierea marinarilor, 1926, şi a Recomandării nr. 27 privind repatrierea (pentru comandanţi de navă şi ucenici), 1926, chestiune care este al cincilea punct pe ordinea de zi a sesiunii,

după ce a stabilit că aceste propuneri ar trebui să ia forma unei convenţii internaţionale,

adoptă la 9 octombrie 1987 convenţia ce urmează, care va fi denumită Convenţia privind repatrierea navigatorilor (revizuită), 1987:

PARTEA I Câmp de aplicare şi definiţii

ARTICOLUL 1

1. Această convenţie se aplică fiecărei nave maritime, proprietate publică sau privată, care este înmatriculată pe teritoriul oricărui membru pentru care convenţia este în vigoare şi care este în mod obişnuit angajată în navigaţia maritimă comercială, precum şi armatorilor şi navigatorilor acestor nave.

2. În măsura în care este posibil, după consultarea cu organizaţiile reprezentative ale armatorilor navelor de pescuit şi pescarilor, autoritatea competentă va aplica prevederile acestei convenţii pescuitului maritim comercial.

3. Dacă există îndoieli în ceea ce priveşte angajarea vreunei nave în navigaţia maritimă comercială sau în pescuitul maritim comercial, conform acestei convenţii, problema va fi rezolvată de către autoritatea competentă după consultarea cu organizaţiile interesate ale armatorilor, navigatorilor şi ale pescarilor.

4. În sensul acestei convenţii, termenul navigator înseamnă orice persoană angajată în orice activitate la bordul unei nave maritime căreia i se aplică această convenţie.

PARTEA a II-a Drepturi

ARTICOLUL 2

1. Un navigator are dreptul să se repatrieze în următoarele situaţii:

a) dacă un angajament pe o perioadă specifică sau pentru un anumit voiaj expiră în străinătate;

b) la expirarea perioadei avizului dat în conformitate cu prevederile articolelor acordului sau ale contractului de angajare al navigatorului;

c) în caz de boală sau rănire ori în alte condiţii medicale care necesită repatrierea lui sau a ei, dacă s-a constatat că din punct de vedere medical este apt să călătorească;

d) în caz de naufragiu;

e) în cazul în care armatorul nu poate să îşi continue îndeplinirea obligaţiilor legale sau contractuale ca angajator al navigatorului din cauza falimentului, vânzării navei, schimbării înmatriculării navei sau din alte cauze similare;

f) în cazul în care o navă este angajată într-o zonă de război, astfel cum este definită în legislaţia naţională sau în contractele colective de muncă, în care navigatorul nu consimte să meargă;

g) în cazul încheierii sau al întreruperii angajării în conformitate cu o hotărâre pe ramură sau cu un contract colectiv de muncă ori în cazul încheierii angajării din orice alt motiv similar.

2. Legislaţia naţională sau contractele colective de muncă vor prevedea durata maximă a perioadelor de serviciu la bordul navei în urma căreia un navigator are dreptul să se repatrieze; aceste perioade vor fi mai mici de 12 luni. La stabilirea perioadelor maxime se va ţine seama de factorii care afectează mediul de lucru al navigatorilor. Fiecare membru va căuta, dacă este posibil, să reducă aceste perioade, ţinând seama de modificările şi de progresul tehnologic, şi poate fi îndrumat de Comisia Maritimă Mixtă prin orice recomandări făcute cu privire la această problemă.

PARTEA a III-a Destinaţie

ARTICOLUL 3

1. Fiecare membru pentru care această convenţie este în vigoare va prevedea în legislaţia naţională destinaţiile către care navigatorii pot fi repatriaţi.

2. Destinaţiile astfel prevăzute vor include locul în care navigatorul este de acord să îşi asume obligaţiile, locul stipulat de contractul colectiv de muncă, statul de reşedinţă al navigatorului sau un alt loc asemănător, stabilit de comun acord în momentul angajării. Navigatorul va avea dreptul să aleagă dintre destinaţiile prevăzute locul în care el sau ea urmează să fie repatriată.

PARTEA a IV-a Dispoziţii privind repatrierea

ARTICOLUL 4

1. Armatorul are responsabilitatea de a asigura repatrierea prin mijloace corespunzătoare şi rapide. Transportul normal va fi cel pe calea aerului.

2. Costul repatrierii va fi suportat de către armator.

3. Dacă repatrierea a avut loc ca urmare a depistării, conform legislaţiei naţionale sau contractelor colective de muncă, a unei grave abateri a navigatorului în ceea ce priveşte obligaţiile lui sau ale ei privind angajarea, nici o prevedere a acestei convenţii nu va prejudicia dreptul de recuperare de la navigator a costurilor de repatriere sau a unei părţi din acestea, în conformitate cu legislaţia naţională sau cu contractele colective de muncă.

4. Costul ce va fi suportat de către armator va include:

a) călătoria până la destinaţia aleasă pentru repatriere în conformitate cu prevederile art. 3;

b) cazarea şi hrana din momentul în care navigatorul părăseşte nava până când ajunge la destinaţia de repatriere;

c) cheltuielile şi diurna din momentul în care el sau ea părăseşte nava până când ajunge la destinaţia de repatriere, dacă aceasta s-a prevăzut în legislaţia naţională sau în contractele colective;

d) transportul a 30 kg de bagaj personal al navigatorului până la destinaţia de repatriere;

e) tratamentul medical, dacă este necesar, până când navigatorul este apt din punct de vedere medical să călătorească spre destinaţia de repatriere.

5. Armatorul nu va cere navigatorului să plătească în avans, la începutul angajării lui sau a ei, costul repatrierii şi nici nu va recupera costul repatrierii din salariile navigatorului sau din alte drepturi, cu excepţia celor menţionate la paragraful 3.

6. În legislaţia naţională nu se va prejudicia nici un drept al armatorului de a recupera de la angajatorul de personal navigant costul repatrierii navigatorilor care nu sunt angajaţi de către armator.

ARTICOLUL 5

Dacă un armator nu respectă sau nu reuşeşte să ia măsurile în ceea ce priveşte costul repatrierii unui navigator care are dreptul să se repatrieze:

a) autoritatea competentă a membrului în teritoriul căruia nava este înmatriculată va respecta şi va lua măsuri în ceea ce priveşte costul repatrierii navigatorului respectiv.

Dacă aceasta nu reuşeşte să facă acest lucru, statul din care navigatorul urmează să fie repatriat sau statul din care el sau ea provine poate lua măsuri pentru repatrierea lui sau a ei şi poate recupera costul de la membrul în al cărui teritoriu este înmatriculată nava;

b) costurile suportate pentru repatrierea navigatorului vor fi recuperate de la armator de către membrul în al cărui teritoriu este înmatriculată nava;

c) cheltuielile de repatriere nu vor fi imputate în nici un caz navigatorului, cu excepţia celor prevăzute la paragraful 3 al art. 4.

PARTEA a V-a Alte dispoziţii

ARTICOLUL 6

Navigatorii care urmează să fie repatriaţi vor putea obţine paşaportul şi celelalte documente de identitate în vederea repatrierii.

ARTICOLUL 7

Timpul petrecut în aşteptarea repatrierii şi durata călătoriei de repatriere nu vor fi scăzute din plata care îi revine navigatorului.

ARTICOLUL 8

Un navigator va considera că a fost repatriat în timp util, dacă el sau ea a ajuns la destinaţia prevăzută conform art. 3 sau dacă navigatorul nu reclamă dreptul lui sau al ei la repatriere într-o perioadă de timp rezonabilă, care va fi definită în legislaţia naţională sau în contractele colective de muncă.

ARTICOLUL 9

Prevederile acestei convenţii, în măsura în care nu sunt făcute în alt fel efective prin intermediul contractelor colective de muncă sau în alt mod similar, corespunzător condiţiilor naţionale, vor avea efect prin legislaţia naţională.

ARTICOLUL 10

Fiecare membru va facilita repatrierea navigatorilor angajaţi pe nave care fac escală în porturile sale sau care trec prin teritoriul său ori prin apele sale interne, precum şi înlocuirea lor la bord.

ARTICOLUL 11

Autoritatea competentă a fiecărui membru va asigura, prin intermediul unei supravegheri adecvate, respectarea de către armatorii de nave înmatriculate pe teritoriul său a prevederilor convenţiei şi va furniza Biroului Internaţional al Muncii informaţiile corespunzătoare.

ARTICOLUL 12

Textul prezentei convenţii va fi disponibil într-o limbă corespunzătoare membrilor echipajului fiecărei nave care este înmatriculată în teritoriul oricărui membru pentru care aceasta este în vigoare.

PARTEA a VI-a Prevederi

ARTICOLUL 13

Această convenţie revizuieşte Convenţia privind repatrierea marinarilor, 1926.

ARTICOLUL 14

Ratificările formale ale acestei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi vor fi înregistrate de către acesta.

ARTICOLUL 15

1. Prezenta convenţie nu va lega decât pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ale căror ratificări vor fi fost înregistrate de către directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.

2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 12 luni după ce ratificările a 2 membri vor fi fost înregistrate de către directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.

3. În continuare această convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare membru, la 12 luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată.

ARTICOLUL 16

1. Orice membru care a ratificat această convenţie poate să o denunţe după expirarea termenului de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a acesteia, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de către acesta. O astfel de denunţare nu va avea efect decât după un an de la data înregistrării.

2. Orice membru care a ratificat această convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani, prevăzută la paragraful anterior, nu şi-a exercitat dreptul de denunţare prevăzut de prezentul articol, va fi legat pentru o nouă perioadă de 10 ani şi ca urmare va putea să denunţe această convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul articol.

ARTICOLUL 17

1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii îi va înştiinţa pe toţi membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la înregistrarea tuturor ratificărilor şi denunţărilor care i-au fost comunicate de către membrii organizaţiei.

2. Atunci când condiţiile enunţate la art. 15 paragraful 2 vor fi fost îndeplinite directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va atrage atenţia membrilor organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.

ARTICOLUL 18

Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete privind toate ratificările şi toate actele de denunţare pe care le-a înregistrat în conformitate cu prevederile articolelor precedente.

ARTICOLUL 19

Oricând va considera necesar Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta un raport Conferinţei generale cu privire la aplicarea prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să se înscrie pe ordinea de zi a conferinţei problema revizuirii totale sau parţiale a convenţiei.

ARTICOLUL 20

1. În cazul în care Conferinţa adoptă o nouă convenţie având ca obiect revizuirea, totală sau parţială, a prezentei convenţii şi numai dacă noua convenţie nu prevede altfel, atunci:

a) ratificarea de către un membru a noii convenţii de revizuire va antrena de plin drept, independent de prevederile art. 16, denunţarea imediată a acestei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie de revizuire să fi intrat în vigoare;

b) de la data la care noua convenţie de revizuire va intra în vigoare prezenta convenţie nu va mai fi deschisă ratificării de către membri.

2. Prezenta convenţie va rămâne în orice caz în vigoare în forma şi în conţinutul actuale pentru membrii care au ratificat-o, dar care nu au ratificat convenţia de revizuire.

ARTICOLUL 21

Versiunile în limbile engleză şi franceză ale textului acestei convenţii sunt egal autentice.

se încarcă...