Back

Act Internaţional

Convenţia de la Viena privind protecţia stratului de ozon din 22.03.1985 *)

În vigoare de la 15.12.1993

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

PREAMBUL

Părţile la această convenţie,

conştiente de impactul dăunător al modificării stratului de ozon asupra sănătăţii umane şi mediului înconjurător,

reamintind prevederile pertinente ale Declaraţiei Conferinţei Naţiunilor Unite asupra mediului înconjurător şi, în special, principiul 21, care, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional, prevede că "statele au dreptul suveran de a exploata propriile resurse în funcţie de politicile lor de mediu înconjurător şi responsabilitatea de a asigura ca activităţile sub controlul şi jurisdicţia lor să nu cauzeze daune mediului altor state sau zonelor de dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale",

ţinând cont de condiţiile şi cerinţele speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare,

conştiente de activitatea şi studiile desfăşurate atât în cadrul organizaţiilor internaţionale cât şi naţionale şi, în special, în Planul Mondial de Acţiune pentru stratul de ozon al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul înconjurător,

conştiente, de asemenea, de măsurile de precauţie pentru protecţia stratului de ozon, care au fost luate deja la nivel naţional şi internaţional,

conştiente că măsurile vizând protecţia stratului de ozon împotriva modificărilor datorate activităţilor umane necesită cooperare şi acţiune internaţională şi că trebuie să se bazeze pe consideraţii tehnico-ştiinţifice relevante,

conştiente, de asemenea, de necesitatea unei cercetări continue şi a unor observaţii sistematice pentru dezvoltarea în continuare, a cunoştinţelor ştiinţifice privind stratul de ozon şi posibilele efecte adverse ce rezultă în urma modificării lui,

hotărâte să protejeze sănătatea umană şi mediul înconjurător împotriva efectelor adverse rezultate în urma modificărilor stratului de ozon,

au hotărât asupra următoarelor:

ARTICOLUL 1 Definiţii

În scopul acestei convenţii:

1. stratul de ozon este stratul de ozon atmosferic de deasupra stratului limită planetar;

2. efecte-adverse sunt schimbările intervenite în mediul înconjurător fizic sau biotic, incluzând schimbările de climă, care au efecte nocive asupra sănătăţii umane sau asupra compoziţiei, rezistenţei şi productivităţii ecosistemelor naturale şi artificiale sau asupra materialelor folositoare omenirii;

3. tehnologii şi echipamente alternative sunt tehnologii şi echipamente a căror utilizare face posibilă reducerea, sau eliminarea emisiilor de substanţe care au sau pot provoca efecte adverse asupra stratului de ozon;

4. substanţe alternative sunt substanţe care reduc, elimină sau evită efectele adverse asupra stratului de ozon;

5. părţi, dacă textul nu face alte precizări, sunt părţile la această convenţie;

6. organizaţie de integrare economică regională este o organizaţie constituită de statele suverane dintr-o zonă dată care au competenţă în probleme privind această convenţie sau protocoalele acesteia şi care au fost pe deplin autorizate, în conformitate cu procedurile interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la instrumentele respective;

7. protocoale sunt protocoalele acestei convenţii.

ARTICOLUL 2 Obligaţii generale

1. Părţile vor lua măsurile necesare, în conformitate cu prevederile acestei convenţii şi ale acestor protocoale la care ele sunt parte, pentru a proteja sănătatea umană şi mediul înconjurător împotriva efectelor adverse care rezultă sau ar putea rezulta din activităţile umane care modifică sau ar putea modifica stratul de ozon.

2. În acest scop părţile, în funcţie de mijloacele şi posibilităţile lor:

a) cooperează prin intermediul observaţiilor sistematice, cercetării şi schimbului de informaţii pentru o mai bună înţelegere şi evaluare a efectelor activităţilor umane asupra stratului de ozon şi efectelor asupra sănătăţii umane şi a mediului provenite din modificarea stratului de ozon;

b) adoptă măsuri legislative şi administrative şi să coopereze în cadrul politicilor adecvate pentru controlul, limitarea, reducerea sau prevenirea activităţilor umane sub jurisdicţia sau controlul lor, dacă aceste activităţi au sau pot avea efecte adverse rezultând din modificarea sau posibilele modificări ale stratului de ozon;

c) cooperează în formularea măsurilor, procedeelor şi standardelor pentru implementarea acestei convenţii, în vederea adoptării protocoalelor şi anexelor;

d) cooperează cu organisme internaţionale competente pentru implementarea eficientă a acestei convenţii şi a protocoalelor la care sunt părţi.

3. Prevederile acestei convenţii nu or afecta în nici un fel dreptul părţilor de a adopta, în concordanţă cu dreptul internaţional, măsuri interne suplimentare celor din paragrafele 1 şi 2 de mai sus şi nici nu vor afecta măsurile suplimentare interne deja luate de către o parte, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie incompatibile cu obligaţiile ce îi revin în cadrul acestei convenţii.

4. Aplicarea acestui articol se va baza pe consideraţii tehnico-ştiinţifice relevante.

ARTICOLUL 3 Observaţii sistematice şi de cercetare

1. Părţile consideră oportun să iniţieze şi să coopereze, direct sau prin intermediul organismelor internaţionale, la efectuarea evaluărilor ştiinţifice şi a cercetărilor privind:

a) procesele fizice şi chimice ce influenţează stratul de ozon;

b) sănătatea umană şi alte efecte biologice ce derivă din modificările stratului de ozon, în special cele rezultate din schimbările radiaţiilor ultraviolete având efecte biologice (UV-B);

c) efectele climatice ce derivă din orice modificări ale stratului de ozon;

d) efectele ce derivă din orice modificări ale stratului de ozon şi orice modificare ulterioară în radiaţiile UV-B asupra materialelor sintetice şi naturale utile omenirii;

e) substanţele, practicile, procesele şi activităţile ce pot influenţa stratul de ozon şi efectele lor cumulate;

f) substanţele şi tehnologiile alternative;

g) problemele socio-economice conexe;

şi elaborate în continuare în anexele nr. I şi II.

2. Părţile urmează să promoveze sau să stabilească, după cum este oportun, direct sau prin intermediul unor organisme internaţionale competente şi ţinând cont de legislaţia naţională şi activităţile relevante în desfăşurare atât la niveluri naţionale cât şi internaţionale, programe comune sau complementare pentru observaţii sistematice privind starea stratului de ozon şi alţi parametri relevanţi, elaborate conform anexei nr. I.

3. Părţile urmează să coopereze, direct sau prin organisme internaţionale competente, în asigurarea achiziţiei, validării şi transmiterii datelor provenite din observare şi cercetare prin intermediul centrelor de dale mondiale corespunzătoare, regulat şi la timp.

ARTICOLUL 4 Cooperare în domeniile juridic, ştiinţific şi tehnic

1. Părţile vor înlesni şi încuraja schimbul de informaţii ştiinţifice, tehnice, socio-economice, comerciale şi juridice referitoare la această convenţie, după cum urmează să fie elaborate în anexa nr. II. Astfel de informaţii vor fi asigurate organismelor asupra cărora au căzut de acord părţile. Orice parte care primeşte o informaţie considerată a fi confidenţială şi furnizată de către altă parte va asigura ca o astfel de informaţie să nu fie dată în vileag şi va fi protejată înainte ca ea să fie pusă la dispoziţia părţilor.

2. Părţile vor coopera conform legilor, regulamentelor şi practicilor lor naţionale, şi vor lua în considerare, în special, necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare în promovarea directă sau prin intermediul organismelor internaţionale competente a dezvoltării şi transferului de tehnologie şi cunoştinţe. Această cooperare se va realiza în special prin:

a) înlesnirea achiziţionării tehnologiilor alternative de către alte părţi;

b) asigurarea informaţiilor asupra tehnologiilor şi echipamentelor alternative şi furnizarea unor manuale speciale sau linii directoare pentru acestea;

c) furnizarea unor echipamente şi facilitarea cercetării şi observaţiilor sistematice;

d) şcolarizarea personalului ştiinţific şi tehnic.

ARTICOLUL 5 Transmiterea informaţiei

Părţile vor transmite prin secretariatul conferinţei părţilor, stabilită la art. 6, măsurile adoptate de acestea în implementarea acestei convenţii şi a protocoalelor la care sunt parte, într-o astfel de formă şi la intervale pe care le pot stabili reuniunile părţilor pentru instrumentele relevante.

ARTICOLUL 6 Conferinţa părţilor

1. Se instituie o conferinţă a părţilor. Prima reuniune a acestei conferinţe a părţilor va fi convocată prin secretariatul desemnat pe o bază interimară conform art. 7, dar nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii. După aceea se vor ţine reuniuni ordinare ale conferinţei părţilor la intervale regulate stabilite de către conferinţă la prima ei reuniune.

2. Se vor ţine reuniuni extraordinare ale conferinţei părţilor de fiecare dată când se consideră necesare sau la cererea scrisă a oricărei părţi, cu condiţia ca cererea să fie comunicată până la 6 luni la secretariat şi susţinută de cel puţin o treime dintre părţi.

3. Conferinţa părţilor va cădea de acord şi va adopta atât regulile de procedură şi regulile financiare ale acestora sau ale oricăror organisme auxiliare ce vor fi stabilite, cât şi prevederile financiare ce guvernează funcţionarea secretariatului.

4. Conferinţa părţilor va revizui permanent implementarea acestei convenţii şi, în plus:

a) va stabili forma şi intervalele de transmitere a informaţiei ce urmează a fi supuse conform art. 5 şi va lua în considerare atât informaţiile, cât şi rapoartele înaintate de către orice organisme auxiliare;

b) va trece în revistă informaţiile ştiinţifice privind stratul de ozon, modificările sale posibile şi efectele posibile ale unor astfel de modificări;

c) va promova, conform art. 2, armonizarea politicilor, strategiilor şi măsurilor adecvate pentru reducerea emisiilor de substanţe care influenţează sau pot influenţa stratul de ozon şi poate face recomandări asupra oricăror măsuri relevante convenţiei;

d) va adopta, conform art. 3 şi 4, programe de cercetare, de observaţii sistematice, de cooperare ştiinţifică şi tehnologică, schimbul de informaţii şi transferul de tehnologie şi cunoştinţe;

e) va lua în considerare şi va adopta, după cum este necesar în conformitate cu art. 9 şi 10, amendamente la această convenţie şi anexele sale;

f) va lua în considerare amendamentele la oricare protocol, cât şi orice anexe ale acestora şi, dacă s-a decis astfel, va recomanda adoptarea lor de către părţile participante la protocolul în discuţie;

g) va lua în considerare şi va adopta, după cum este necesar, conform art. 10, anexe suplimentare la această convenţie;

h) va lua în considerare şi va adopta, după cum este necesar, protocoalele, conform art. 8;

i) va stabili astfel de organisme auxiliare, după cum este cazul, pentru implementarea acestei convenţii;

j) va apela, atunci când este necesar, la serviciile organismelor internaţionale competente şi ale comitetelor ştiinţifice, în special ale Organizaţiei Meteorologice Mondiale şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, ca şi ale Comitetului coordonator privind stratul de ozon, pentru cercetări ştiinţifice, observaţii sistematice şi alte activităţi pertinente pentru obiectivele acestei convenţii şi va utiliza corespunzător aceste informaţii de la aceste organisme şi comitete;

k) va lua în considerare şi va întreprinde orice acţiune în plus, care ar putea fi necesară pentru realizarea scopurilor acestei convenţii.

5. Naţiunile Unite, agenţiile sale specializate şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, cât şi orice stat sau parte a acestei convenţii pot fi reprezentate la întrunirile conferinţei părţilor de către observatori. Orice organism sau agenţie, fie naţională fie internaţională, guvernamentală sau nonguvernamentală, calificată în domenii legate de protecţia stratului de ozon, care a informat secretariatul de dorinţa sa de a fi reprezentată la o întrunire a conferinţei părţilor ca observator, poate fi admisă, în cazul în care nu există obiecţii din partea a cel puţin o treime a părţilor. Admiterea şi participarea observatorilor vor fi supuse regulilor de procedură ale conferinţei părţilor.

ARTICOLUL 7 Secretariatul

1. Funcţiile secretariatului vor fi:

a) organizarea şi asigurarea serviciilor de protocol pentru reuniunile stipulate în art. 6, 8, 9 şi 10;

b) pregătirea şi transmiterea rapoartelor bazate pe informaţiile primite conform art. 4 şi 5, cât şi pe informaţiile provenind din reuniunile organismelor auxiliare stabilite la art. 6;

c) îndeplinirea funcţiilor atribuite lui prin orice protocol;

d) pregătirea rapoartelor privind activităţile sale realizate în implementarea funcţiilor sale stabilite prin această convenţie şi prezentarea lor conferinţei părţilor;

e) asigurarea coordonării necesare cu alte organisme internaţionale relevante şi, în special, intrarea în astfel de înţelegeri administrative şi contractuale, după cum este cazul, pentru îndeplinirea eficientă a acestora;

f) îndeplinirea oricăror alte funcţii ce pot fi stabilite de conferinţa părţilor.

2. Funcţiile secretariatului vor fi îndeplinite, temporar, de către Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul înconjurător până la încheierea primei reuniuni ordinare a conferinţei părţilor, ţinută conform art. 6. La această primă reuniune ordinară, conferinţa părţilor va desemna secretariatul dintre acele organizaţii internaţionale competente care au arătat dorinţa de a îndeplini funcţiile de secretariat sub auspiciile acestei convenţii.

ARTICOLUL 8 Adoptarea protocolului

1. Conferinţa părţilor poate, la o reuniune, să adopte protocoale conform art. 2.

2. Textul oricărui protocol propus va fi comunicat părţilor de către secretariat, cu cel puţin 6 luni înaintea unei astfel de reuniuni.

ARTICOLUL 9 Amendamente la convenţie sau protocoale

1. Oricare parte poate propune amendamente la această convenţie sau la orice protocol. Astfel de amendamente vor ţine seama, printre altele, de considerente ştiinţifice şi tehnice.

2. Amendamentele la această convenţie vor fi adoptate la o reuniune a conferinţei părţilor. Amendamentele oricărui protocol vor fi adoptate la o reuniune a părţilor la protocolul respectiv. Textul oricărui amendament propus la această convenţie sau la orice protocol, cu excepţia cazului în care s-a specificat altfel într-un astfel de protocol, va fi comunicat părţilor de către secretariat cu cel puţin 6 luni înaintea reuniunii la care a fost propus spre adoptare. Secretariatul, de asemenea, va comunica amendamentele propuse semnatarilor acestei convenţii spre informare.

3. Toate părţile vor face toate eforturile pentru a ajunge la o înţelegere privind orice modificare la această convenţie prin consens. Dacă toate eforturile pentru consens au fost epuizate şi nu s-a ajuns la nici o înţelegere, amendamentul va fi adoptat cu o majoritate de cel puţin trei pătrimi din voturi a părţilor prezente la întrunire şi care votează şi va fi supus de către depozitar tuturor părţilor pentru ratificare sau acceptare.

4. Procedura menţionată în paragraful 3 de mai sus trebuie aplicată la amendamentele oricărui protocol, cu excepţia cazului când majoritatea de două treimi a părţilor la acel protocol; prezente şi având drept de vot la reuniune, este suficientă pentru adoptarea lor.

5. Ratificarea, aprobarea şi acceptarea amendamentelor vor fi notificate la depozitar în scris. Amendamentele adoptate, conform paragrafelor 3 şi 4 de mai sus, intră în vigoare între părţile care l-au acceptat în a nouăzecea zi după primirea de către depozitar a înştiinţării ratificării, aprobării sau acceptării lor de către cel puţin trei pătrimi dintre părţile la convenţie sau de către cel puţin două treimi, dintre părţile la protocolul respectiv, cu excepţia cazului când s-a specificat altfel într-un astfel de protocol. După aceea, amendamentele vor intra în vigoare pentru oricare altă parte în a nouăzecea zi după ce acea parte depune instrumentul său de ratificare, de aprobare sau de acceptare a amendamentelor.

6. În sensul acestui articol, părţile prezente şi care votează înseamnă părţile care sunt prezente şi care dau un vot afirmativ sau negativ.

ARTICOLUL 10 Adoptarea şi amendarea anexelor

1. Anexele acestei convenţii sau ale oricărui protocol vor reprezenta parte integrantă a acestei convenţii sau a oricărui protocol, după cum este cazul, şi, dacă nu s-a specificat altfel, o referinţă la această convenţie sau la protocoalele sale constituie în acelaşi timp o referinţă la orice anexă. Astfel de anexe se vor limita la chestiuni ştiinţifice, tehnice şi administrative.

2. În caz că nu s-a specificat altfel în orice protocol privind anexele sale, următorul procedeu se va aplica la propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor la această convenţie sau a anexelor la un protocol:

a) anexele la această convenţie vor fi propuse şi adoptate conform procedurilor stabilite în art. 9 paragrafele 2 şi 3, în timp ce orice anexe la orice protocol vor fi propuse şi adoptate conform art. 9 paragrafele 2 şi 4;

b) oricare parte ce nu poate aproba o anexă suplimentară la această convenţie sau o anexă la orice protocol la care este parte va notifica depozitarului în scris, în 6 luni de la data comunicării adoptării de către depozitar. Depozitarul va notifica neîntârziat tuturor părţilor despre orice fel de notificare primită. O parte poate oricând înlocui o declaraţie anterioară de obiecţie cu una de acceptare, după care anexele vor intra în vigoare pentru acea parte;

c) la expirarea celor 6 luni de la data trimiterii comunicării de către depozitar, anexa îşi va produce efectele pentru toate părţile la convenţie sau la orice protocol, care nu au supus o notificare conform, prevederilor subparagrafului b) de mai sus.

3. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele acestei convenţii sau a oricărui protocol vor fi supuse aceluiaşi procedeu ca şi pentru propunerea sau adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor convenţiei sau anexelor protocolului. Anexele şi amendamentele acestora vor ţine seama, printre altele, de considerente ştiinţifice şi tehnice relevante.

4. Dacă o anexă suplimentară sau un amendament la o anexă implică un amendament la această convenţie sau la orice protocol, anexa suplimentară sau anexa amendată nu va intra în vigoare până în momentul în care amendamentul la această convenţie sau la protocolul respectiv nu intră în vigoare.

ARTICOLUL 11 Rezolvarea diferendelor

1. În cazul unui diferend între părţi privind interpretarea sau aplicarea acestei convenţii, părţile interesate vor căuta soluţii prin negociere.

2. Dacă părţile interesate nu pot ajunge la nici o înţelegere prin negociere, ele pot căuta, în comun, medierea unei a treia părţi.

3. Când ratifică, acceptă, aprobă sau subscrie la această convenţie sau oricând după aceasta, o organizaţie de integrare economică regională sau un stat poate declara în scris la depozitar că, pentru un diferend ce nu este rezolvat conform paragrafului 1 sau 2 de mai sus, acceptă una sau ambele mijloace de rezolvare a diferendului drept obligatorii:

a) arbitrajul, conform procedurii ce urmează a fi adoptate de către conferinţa părţilor la prima reuniune ordinară;

b) supunerea diferendului la Curtea Internaţională de Justiţie.

4. Dacă, în conformitate cu paragraful 3 de mai sus, părţile nu au acceptat aceeaşi procedură sau una din proceduri, diferendul va fi supus concilierii conform paragrafului 5 de mai jos, în cazul în care părţile nu se înţeleg altfel.

5. Se va crea, la cererea uneia dintre părţile în dispută, o comisie de conciliere. Comisia va include un număr egal de membri numiţi de fiecare parte interesată şi un preşedinte ales în comun de către membrii numiţi de fiecare parte. Comisia va face o recomandare pe care părţile o vor considera de bună-credinţă.

6. Prevederile acestui articol vor fi aplicate în legătură cu orice protocol, cu excepţia celor specificate altfel în protocolul respectiv.

se încarcă...