Back

Act Internaţional

Convenţia privind facilitarea accesului internaţional la justiţie din 25.10.1980 *)

În vigoare de la 02.06.2003

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Încheiată la Haga la 25 octombrie 1980

Statele semnatare ale prezentei convenţii,

dorind să faciliteze accesul internaţional la justiţie,

au decis încheierea unei convenţii în acest scop, convenind următoarele dispoziţii:

CAPITOLUL I Asistenţa judiciară

ARTICOLUL 1

Cetăţenii unui stat contractant, precum şi persoanele având reşedinţa lor obişnuită într-un stat contractant beneficiază de asistenţă judiciară în materie civilă sau comercială în fiecare stat contractant în aceleaşi condiţii în care ar fi beneficiat dacă ei înşişi ar fi fost cetăţenii acestui stat sau dacă ar fi avut aici reşedinţa obişnuită.

Persoanele cărora nu li se aplică dispoziţiile alineatului precedent, dar care au reşedinţa lor obişnuită într-un stat contractant în care este sau urmează să se declanşeze o procedură judiciară, vor beneficia totuşi de asistenţă judiciară în condiţiile prevăzute la alineatul precedent, dacă cauza acţiunii decurge din această fostă reşedinţă obişnuită.

În cazul statelor în care asistenţa judiciară există în materie administrativă, socială sau fiscală, dispoziţiile prezentului articol se aplică în cauzele aduse în faţa tribunalelor competente în aceste materii.

ARTICOLUL 2

Prevederile art. 1 se aplică consultanţei juridice, cu condiţia ca solicitantul să fie prezent în statul în care această consultanţă este solicitată.

ARTICOLUL 3

Fiecare stat contractant numeşte o autoritate centrală însărcinată cu primirea cererilor de asistenţă judiciară, care îi sunt prezentate conform prezentei convenţii, precum şi cu soluţionarea acestora.

Statele federale şi statele în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept au libertatea de a numi mai multe autorităţi centrale. În cazul incompetenţei autorităţii centrale sesizate, aceasta transmite cererea autorităţii centrale competente a aceluiaşi stat contractant.

ARTICOLUL 4

Fiecare stat contractant numeşte una sau mai multe autorităţi expeditoare însărcinate cu transmiterea cererilor de asistenţă judiciară autorităţii centrale competente din statul solicitat.

Cererile de asistenţă judiciară sunt transmise, fără intervenţia nici unei alte autorităţi, cu ajutorul modelului de formular anexat la prezenta convenţie.

Fiecare stat contractant are dreptul de a utiliza în acelaşi scop calea diplomatică.

ARTICOLUL 5

În cazul în care nu este prezent în statul solicitat, solicitantul asistenţei judiciare poate prezenta cererea sa, fără a afecta orice altă cale prin care ar putea să supună cererea sa autorităţii competente a acelui stat, unei autorităţi expeditoare a statului contractant în care îşi are reşedinţa obişnuită.

Cererea este întocmită conform formulei-model anexate la prezenta convenţie. Ea este însoţită de toate documentele necesare, sub rezerva dreptului pentru statul solicitat de a cere informaţii sau documente suplimentare în cazurile respective.

Fiecare stat contractant are dreptul de a face cunoscut că autoritatea sa centrală destinatară poate fi sesizată prin orice alte căi sau mijloace.

ARTICOLUL 6

Autoritatea expeditoare asistă solicitantul pentru ca acesta să anexeze toate documentele şi informaţiile care, după ştiinţa acestei autorităţi, sunt necesare pentru prelucrarea cererii. Ea verifică legalitatea lor formală.

Aceasta poate refuza să transmită cererea în cazul în care aceasta îi pare în mod evident greşit concepută.

Dacă este cazul, autoritatea expeditoare îl sprijină pe solicitant pentru o traducere gratuită a acestor documente.

Autoritatea expeditoare răspunde cererilor privind informaţiile suplimentare provenite de la autoritatea centrală destinatară a statului solicitat.

ARTICOLUL 7

Cererile de asistenţă judiciară, documentele susţinătoare, precum şi răspunsurile la cererile de informaţii suplimentare trebuie întocmite în limba sau în una dintre limbile oficiale ale statului solicitat sau trebuie să fie însoţite de o traducere făcută în una dintre aceste limbi.

În orice caz, dacă este dificil de realizat în statul solicitant o traducere în limba statului solicitat, acesta din urmă trebuie să accepte ca aceste documente să fie întocmite în limba franceză sau în limba engleză ori să fie însoţite de o traducere în una dintre aceste limbi.

Comunicările provenite de la autoritatea centrală destinatară pot fi întocmite în limba sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat, în limba engleză sau în limba franceză. În orice caz, dacă cererea transmisă de autoritatea expeditoare este întocmită în limba franceză sau în limba engleză ori dacă este însoţită de o traducere în una dintre aceste limbi, comunicările emanând de la autoritatea centrală destinatară vor fi întocmite, de asemenea, în una dintre aceste limbi.

Taxele de traducere rezultate din aplicarea alineatului precedent cad în sarcina statului solicitant. În orice caz, traducerile efectuate, dacă este cazul, de statul solicitat rămân în sarcina sa.

ARTICOLUL 8

Autoritatea centrală destinatară decide asupra cererii de asistenţă judiciară sau ia măsurile necesare pentru a se lua o decizie asupra acesteia de către autoritatea competentă a statului solicitat.

Autoritatea transmite cererile privind informaţiile suplimentare autorităţii expeditoare şi informează asupra tuturor dificultăţilor privind examinarea cererii, precum şi asupra deciziei luate.

ARTICOLUL 9

În cazul în care nu domiciliază într-un stat contractant, solicitantul asistenţei judiciare poate transmite cererea sa, fără a aduce atingere oricărei alte căi prin care acesta ar putea supune cererea sa autorităţii competente a statului solicitat, pe cale consulară.

Fiecare stat contractant are libertatea de a face cunoscut faptul că autoritatea sa centrală destinatară poate fi sesizată prin orice alte căi sau mijloace.

ARTICOLUL 10

Documentele transmise în aplicarea acestui capitol sunt scutite de orice legalizări sau alte formalităţi similare.

ARTICOLUL 11

Intervenţia autorităţilor competente pentru a transmite, primi sau decide asupra cererii de asistenţă judiciară în virtutea prezentului capitol este gratuită.

ARTICOLUL 12

Instrumentarea cererilor de asistenţă judiciară este efectuată în regim de urgenţă.

ARTICOLUL 13

În cazul în care asistenţa judiciară este acordată prin aplicarea art. 1, notificările şi comunicările, indiferent de forma lor, privind procesul beneficiarului şi care urmează a fi făcute într-un alt stat contractant, nu pot da naştere nici unei rambursări. Acelaşi lucru este valabil pentru comisiile rogatorii şi anchetele sociale, cu excepţia indemnizaţiilor achitate experţilor şi interpreţilor.

În cazul în care o persoană beneficiază, în aplicarea art. 1, de asistenţă judiciară într-un stat contractant cu ocazia unei proceduri care a dat naştere unei decizii, aceasta beneficiază, fără vreo reexaminare, de asistenţă judiciară în orice alt stat contractant căruia ea îi solicită recunoaşterea sau execuţia acestei decizii.

CAPITOLUL II Cautio judicatum solvi şi exequatur privind obligarea
la plata taxelor şi cheltuielilor

ARTICOLUL 14

Nici o cauţiune şi nici o depunere, indiferent de denumire, nu pot fi solicitate numai în baza calităţii de străin sau a absenţei domiciliului ori reşedinţei în statul în care este intentată acţiunea, de către persoane fizice sau juridice, având reşedinţa lor obişnuită în unul dintre statele contractante, care vor fi solicitanţi sau intervenienţi în faţa instanţelor altui stat contractant.

Aceeaşi regulă se aplică vărsămintelor cerute de solicitanţi sau intervenienţi în scopul garantării cheltuielilor judiciare.

ARTICOLUL 15

Obligarea la plata taxelor şi cheltuielilor legate de proces, pronunţată în unul dintre statele contractante împotriva oricărei persoane scutite de cauţiune, depunere sau vărsăminte în virtutea fie a art. 14, fie a legii statului în care este intentată acţiunea, va fi, la cererea creditorului, recunoscută în mod gratuit ca fiind executorie în orice alt stat contractant.

ARTICOLUL 16

Fiecare stat contractant desemnează una sau mai multe autorităţi expeditoare însărcinate cu transmiterea cererilor de exequatur vizate de art. 15 autorităţii centrale competente din statul solicitat.

Fiecare stat contractant desemnează o autoritate centrală însărcinată cu primirea unor astfel de cereri respective şi luarea măsurilor necesare pentru a fi luată o decizie definitivă referitoare la acestea.

Statele federale şi statele în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept au dreptul de a desemna mai multe autorităţi centrale. În cazul incompetenţei autorităţii centrale sesizate, aceasta transmite cererea autorităţii centrale competente în statul solicitat.

Cererile sunt transmise fără intervenţia nici unei alte autorităţi. În acelaşi timp, fiecare stat are dreptul de a utiliza în acelaşi scop calea diplomatică.

Cu excepţia cazului în care statul solicitat nu a declarat că se opune, dispoziţiile precedente nu constituie un impediment pentru ca cererea de exequatur să fie prezentată direct de către creditor.

ARTICOLUL 17

Cererile de exequatur trebuie să fie însoţite de:

a) un extras conform al părţii din decizie care menţionează numele şi calitatea părţilor, precum şi din dispozitiv, care se referă la taxe şi cheltuieli;

b) orice document de natură a dovedi că decizia nu mai poate face obiectul unui recurs obişnuit în statul de origine şi că aceasta este executorie aici;

c) o traducere certificată a acestor documente în limba statului solicitat, în cazul în care nu sunt redactate în această limbă.

Autoritatea competentă a statului solicitat decide asupra cererii de exequatur fără a audia părţile. Ea se limitează la a verifica dacă documentele există. La cererea solicitantului, aceasta evaluează suma costurilor de atestare, traducere şi certificare, care sunt asimilate taxelor şi cheltuielilor procesuale. Nu poate fi impusă nici o legalizare sau formalitate similară.

Părţile nu dispun de alte căi de atac împotriva deciziei emise de către autoritatea competentă în afara celor puse la dispoziţie de către legislaţia statului solicitat.

CAPITOLUL III Copiile actelor şi deciziilor de justiţie

ARTICOLUL 18

Cetăţenii unui stat contractant, precum şi persoanele având reşedinţa lor obişnuită într-un stat contractant pot obţine, în materie civilă sau comercială, într-un stat contractant, în aceleaşi condiţii ca şi naţionalii, eliberarea, legalizarea copiilor sau extraselor registrelor publice sau a deciziilor de justiţie.

CAPITOLUL IV Condamnarea la închisoare şi biletul de liberă trecere

ARTICOLUL 19

Arestarea sau detenţia, fie ca modalitate de excutare, fie ca simplă măsură preventivă, nu poate fi aplicată în materie civilă sau comercială cetăţenilor unui stat contractant sau persoanelor având reşedinţa lor obişnuită într-un stat contractant, în cazul în care ea nu este aplicabilă cetăţenilor acestui stat. Orice fapt care poate fi invocat de către un cetăţean având reşedinţa sa obişnuită în acest stat pentru a obţine eliberarea din închisoare trebuie să producă aceleaşi efecte faţă de un cetăţean al statului contractant sau faţă de o persoană având reşedinţa obişnuită într-un stat contractant, chiar dacă acest fapt s-a petrecut în străinătate.

ARTICOLUL 20

În cazul în care un martor sau un expert, cetăţean al statului contractant ori avându-şi reşedinţa obişnuită într-un stat contractant, este citat nominal de un tribunal sau de o parte cu autorizarea instanţei de a compărea în faţa instanţelor altui stat contractant, el nu poate fi urmărit, deţinut sau supus vreunei restricţii privind libertatea sa individuală pe teritoriul acestui stat pentru condamnări sau fapte anterioare intrării sale pe teritoriul statului solicitant.

Imunitatea prevăzută la alineatul precedent începe cu 7 zile înainte de data fixată pentru audierea martorului sau expertului şi ia sfârşit atunci când martorul sau expertul, având posibilitatea de a părăsi teritoriul în termen de 7 zile consecutive după ce autorităţile judiciare îl vor informa că prezenţa sa nu mai este necesară, rămâne totuşi pe acest teritoriu sau revine pe acesta voluntar, după ce l-a părăsit.

CAPITOLUL V Dispoziţii generale

ARTICOLUL 21

Sub rezerva dispoziţiilor art. 22, nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va fi interpretată ca limitând drepturile privind materiile reglementate de aceasta, care ar putea fi recunoscute unei persoane conform legii unui stat contractant sau conform oricărei alte convenţii la care statul contractant este sau va fi parte.

ARTICOLUL 22

Prezenta convenţie înlocuieşte, în raporturile dintre statele care o vor ratifica, art. 17-24 ale Convenţiei privind procedura civilă, semnată la Haga la 17 iulie 1905, sau art. 17-26 din Convenţia privind procedura civilă, semnată la Haga la 1 martie 1954, pentru statele care sunt părţi ale uneia dintre aceste convenţii, chiar dacă condiţia celui de-al doilea alineat al art. 28 lit. c) este îndeplinită.

ARTICOLUL 23

Acordurile adiţionale la convenţiile din 1905 şi 1954, încheiate de către statele contractante, sunt considerate, de asemenea, ca aplicabile prezentei convenţii, în măsura în care sunt compatibile cu aceasta, cu excepţia cazului în care statele interesate nu convin altfel.

ARTICOLUL 24

Orice stat contractant poate, prin intermediul unei declaraţii, să facă cunoscută limba sau limbile, altele decât cele prevăzute la art. 7 şi 17, în care documentele care vor fi adresate autorităţii centrale pot fi întocmite sau traduse.

ARTICOLUL 25

Orice stat contractant care are mai multe limbi oficiale şi care nu poate, din motive de drept intern, accepta pe întregul teritoriu al său documentele de asistenţă judiciară vizate de art. 7 şi 17 în una dintre aceste limbi trebuie să facă cunoscută prin intermediul unei declaraţii limba în care acestea trebuie să fie întocmite sau traduse în vederea prezentării lor în acele părţi ale teritoriului său pe care le-a determinat.

ARTICOLUL 26

Un stat contractant care cuprinde două sau mai multe unităţi teritoriale în care se aplică sisteme de drept diferite în materiile reglementate prin această convenţie va putea declara în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării că prezenta convenţie se va aplica tuturor unităţilor sale teritoriale sau numai uneia ori mai multora dintre acestea şi va putea modifica în orice moment această declaraţie prin alta nouă.

Aceste declaraţii vor fi notificate Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos şi vor indica în mod expres unităţile teritoriale cărora li se aplică convenţia.

ARTICOLUL 27

În cazul în care un stat contractant are un sistem de guvernare în virtutea căruia puterea executivă, judiciară şi legislativă sunt partajate între autorităţile centrale şi alte autorităţi ale acestui stat, semnarea, ratificarea, acceptarea şi aprobarea convenţiei, aderarea la aceasta sau o declaraţie făcută în virtutea art. 26 nu vor avea nici un fel de consecinţe asupra împărţirii puterilor în acest stat.

ARTICOLUL 28

Orice stat va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau adeziunii, să îşi rezerve dreptul de a exclude aplicarea art. 1 persoanelor care nu sunt cetăţeni ai unui stat contractant, dar care îşi au reşedinţa obişnuită într-un stat contractant, altul decât cel care a făcut rezerva, sau care au avut reşedinţa obişnuită în statul care a făcut rezerva, dacă nu există nici o reciprocitate între statul care a făcut rezerva şi statul al cărui cetăţean este solicitantul de asistenţă judiciară.

Orice stat contractant va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să îşi rezerve dreptul de a exclude:

a) utilizarea limbii engleze, franceze sau a acestor două limbi, după cum a fost prevăzut la alin. 2 al art. 7;

b) aplicarea dispoziţiilor alin. 2 al art. 13;

c) aplicarea dispoziţiilor cap. II;

d) aplicarea art. 20.

În cazul în care un stat:

a) ar exclude utilizarea limbilor engleză şi franceză, făcând rezervele prevăzute la lit. a) a alineatului precedent, orice alt stat afectat de către aceasta va putea aplica aceeaşi regulă în ceea ce priveşte statul care a făcut rezerva;

b) ar face rezerva prevăzută la lit. b) a alineatului precedent, orice alt stat va putea refuza aplicarea alin. 2 al art. 13 cetăţenilor statului care a făcut rezerva, precum şi persoanelor având reşedinţa lor obişnuită în acest stat;

c) ar face rezerva prevăzută la lit. c) a alineatului precedent, orice alt stat va putea refuza aplicarea dispoziţiilor cap. II cetăţenilor statului care a făcut rezerva, precum şi persoanelor având reşedinţa lor obişnuită în acest stat.

Nici o altă rezervă nu va fi admisă.

Orice stat contractant va putea, în orice moment, să retragă rezerva pe care a făcut-o. Această retragere va fi notificată Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos. Efectul rezervei va înceta în prima zi a celei de-a treia luni calendaristice după această notificare.

se încarcă...