Back

Organizaţia Naţiunilor Unite - ONU

Convenţia asupra contractelor de vînzare internaţională de mărfuri din 11.04.1980 *)

În vigoare de la 19.03.1991

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Statele părţi la prezenta convenţie,

ţinînd seama de obiectivele generale înscrise în rezoluţiile privind instaurarea unei noi ordini economice internaţionale pe care le-a adoptat Adunarea generală la a 6-a sesiune extraordinară,

considerînd că dezvoltarea comerţului internaţional, pe baza egalităţii şi avantajului reciproc, este un element important în promovarea relaţiilor de prietenie între state,

apreciind că adoptarea de reguli uniforme aplicabile contractelor de vînzare internaţională de mărfuri şi compatibile cu diferitele sisteme sociale, economice şi juridice va contribui la eliminarea obstacolelor juridice în schimburile internaţionale şi va favoriza dezvoltarea comerţului internaţional,

au convenit cele ce urmează:

PARTEA I Domeniul de aplicare şi dispoziţii generale

CAPITOLUL I Domeniul de aplicare

ARTICOLUL 1

1. Prezenta convenţie se aplică contractelor de vînzare de mărfuri între părţi care îşi au sediul în state diferite:

a) cînd aceste state sînt state contractante; sau

b) cînd normele de drept internaţional privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant.

2. Nu se ţine seama de faptul că părţile au sediul în state diferite, dacă acest fapt nu rezultă nici din contract, nici din tranzacţii anterioare între părţi, nici din informaţii furnizate de ele în orice moment anterior încheierii sau cu ocazia încheierii contractului.

3. Nici naţionalitatea părţilor, nici caracterul civil sau comercial al părţilor sau al contractului nu sînt luate în considerare pentru aplicarea prezentei convenţii.

ARTICOLUL 2

Prezenta convenţie nu cîrmuieşte vînzările:

a) de mărfuri cumpărate pentru folosinţa personală, familială sau casnică, în afară de cazul în care vînzătorul, în orice moment înainte de încheiere sau cu ocazia încheierii contractului, n-a ştiut sau nu s-a considerat că ştie că aceste mărfuri erau cumpărate pentru o astfel de folosinţă;

b) la licitaţii;

c) de sub sechestru sau efectuate în orice alt mod de către autorităţile judiciare;

d) de valori mobiliare, efecte de comerţ şi monede;

e) de nave, vapoare, aeroglisoare şi aeronave;

f) de electricitate.

ARTICOLUL 3

1. Sînt considerate vînzări contractele de furnizare de mărfuri ce urmează a fi fabricate sau produse, în afară de cazul în care partea care le comandă furnizează o parte esenţială din elementele materiale necesare acestei fabricări sau produceri.

2. Prezenta convenţie nu se aplică contractelor la care partea preponderentă a obligaţiei părţii care furnizează mărfurile constă în furnizarea manoperei sau a altor servicii.

ARTICOLUL 4

Prezenta convenţie cîrmuieşte exclusiv formarea contractului de vînzare şi drepturile şi obligaţiile la care un astfel de contract dă naştere între vînzător şi cumpărător. În special, în afara dispoziţiilor contrare exprese ale prezentei convenţii, aceasta nu priveşte:

a) validitatea contractului, nici a vreuneia din clauzele sale şi, cu atît mai puţin, cea a uzanţelor;

b) efectele pe care contractul poate să le aibă asupra proprietăţii mărfurilor vîndute.

ARTICOLUL 5

Prezenta convenţie nu se aplică răspunderii vînzătorului pentru decese sau leziuni corporale cauzate oricui de către mărfuri.

ARTICOLUL 6

Părţile pot să excludă aplicarea prezentei convenţii sau, sub rezerva dispoziţiilor art. 12, să deroge de la oricare din dispoziţiile sale sau să le modifice efectele.

CAPITOLUL II Dispoziţii generale

ARTICOLUL 7

1. La interpretarea prezentei convenţii se va ţine seama de caracterul său internaţional şi de necesitatea de a promova aplicarea sa uniformă, precum şi de a asigura respectul bunei-credinţe în comerţul internaţional.

2. Problemele privind materiile cîrmuite de prezenta convenţie şi care nu sînt rezolvate în mod expres de către ea, vor fi reglementate potrivit cu principiile generale din care ea se inspiră sau, în lipsa acestor principii, în conformitate cu legea aplicabilă în temeiul normelor de drept internaţional privat.

ARTICOLUL 8

1. În scopurile prezentei convenţii, indicaţiile şi celelalte manifestări ale unei părţi trebuie interpretate după intenţia acesteia, cînd cealaltă parte cunoştea sau nu putea să ignore această intenţie.

2. Dacă paragraful precedent nu este aplicabil, indicaţiile şi celelalte manifestări ale unei părţi trebuie interpretate potrivit cu semnificaţia pe care le-ar fi acordat-o o persoană rezonabilă, cu aceeaşi pregătire ca cealaltă parte, aflată în aceeaşi situaţie.

3. Pentru determinarea intenţiei unei părţi sau a ceea ce ar fi înţeles o persoană rezonabilă, trebuie să se ţină seama de circumstanţele pertinente, îndeosebi de negocierile care au putut avea loc între părţi, de obişnuinţele care s-au stabilit între ele, de uzanţe şi de întreg comportamentul ulterior al părţilor.

ARTICOLUL 9

1. Părţile sînt legate prin uzanţele la care ele au consimţit şi de obişnuinţele care s-au stabilit între ele.

2. În afară de convenţia contrară a părţilor, acestea sînt considerate că s-au referit în mod tacit în contract şi pentru formarea sa, la orice uzanţă pe care o cunoşteau sau ar fi trebuit să o cunoască şi care, în comerţul internaţional, este larg cunoscută şi în mod regulat respectată de către părţile la contracte de acelaşi tip în ramura comercială avută în vedere.

ARTICOLUL 10

În scopurile prezentei convenţii:

a) dacă o parte are mai multe sedii, se ia în consideraţie sediul care are cea mai strînsă legătură cu contractul şi executarea sa, ţinînd seama de circumstanţele cunoscute sau avute în vedere de către părţi în orice moment înainte de încheiere sau cu ocazia încheierii contractului;

b) dacă o parte nu are sediu, reşedinţa sa obişnuită îi ţine locul.

ARTICOLUL 11

Contractul de vînzare nu trebuie să fie încheiat, nici constatat în scris şi nu este supus nici unei alte condiţii de formă. El poate fi probat prin orice mijloace, inclusiv prin martori.

ARTICOLUL 12

Orice dispoziţie a art. 11, a art. 29 sau a părţii a II-a a prezentei convenţii, care autoriză altă formă decît forma scrisă, fie pentru încheierea sau pentru modificarea ori rezilierea pe cale amiabilă a unui contract de vînzare, fie pentru orice ofertă, acceptare sau altă manifestare de intenţie, nu se aplică decît dacă una din părţi are sediul într-un stat contractant care a făcut o declaraţie în conformitate cu art. 96 din prezenta convenţie. Părţile nu pot deroga de la prezentul articol, nici să-i modifice efectele.

ARTICOLUL 13

În aplicarea prezentei convenţii, termenul înscris cuprinde, de asemenea, comunicările adresate prin telegramă sau prin telex.

PARTEA a II-a Formarea contractului

ARTICOLUL 14

1. O propunere de încheiere a unui contract adresată uneia sau mai multor persoane determinate constituie ofertă, dacă este suficient de precisă şi denotă voinţa autorului ei de a se angaja în caz de acceptare. O propunere este suficient de precisă în cazul în care denumeşte mărfurile şi, expres sau implicit, stabileşte cantitatea şi preţul sau dă indicaţii care permit să le determine.

2. O propunere adresată unor persoane nedeterminate este considerată numai ca o invitaţie de a oferta, în afară de cazul în care persoana care a făcut propunerea nu a indicat în mod clar contrariul.

ARTICOLUL 15

1. O ofertă produce efecte cînd ajunge la destinatar.

2. O ofertă, chiar dacă este irevocabilă, poate fi retractată dacă retractarea ajunge la destinatar înainte sau în acelaşi timp cu oferta.

ARTICOLUL 16

1. O ofertă poate fi revocată pînă la încheierea contractului dacă revocarea soseşte la destinatar înainte ca acesta să fi expediat acceptarea.

2. Cu toate acestea, oferta nu poate fi revocată:

a) dacă ea prevede, prin fixarea unui termen determinat pentru acceptare sau în alt fel, că este irevocabilă; sau

b) dacă era rezonabil pentru destinatar să considere oferta ca irevocabilă şi dacă a acţionat în consecinţă.

ARTICOLUL 17

O ofertă, chiar irevocabilă, încetează cînd neacceptarea sa ajunge la ofertant.

ARTICOLUL 18

1. O declaraţie sau o altă manifestare a destinatarului care exprimă acordul său la o ofertă constituie acceptare. Tăcerea sau inacţiunea prin ele însele nu pot constitui acceptare.

2. Acceptarea unei oferte produce efecte în momentul în care indicaţia de acceptare parvine ofertantului. Acceptarea nu produce efecte dacă această indicaţie nu parvine ofertantului în termenul pe care l-a stipulat sau, în lipsa unei astfel de stipulaţii, într-un termen rezonabil, ţinînd seama de împrejurările tranzacţiei şi de rapiditatea mijloacelor de comunicare folosite de ofertant. O ofertă verbală trebuie să fie acceptată imediat, în afară de cazul în care împrejurările implică contrariul.

3. Totuşi, dacă în temeiul ofertei, al obişnuinţelor care s-au stabilit între părţi sau al uzanţelor, destinatarul ofertei poate arăta că o acceptă prin îndeplinirea unui act care se referă, de exemplu, la expedierea mărfurilor, sau la plata preţului, fără a-l comunica ofertantului, acceptarea produce efecte în momentul în care acest act este îndeplinit, în măsura în care este în termenul prevăzut de paragraful precedent.

ARTICOLUL 19

1. Un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte, dar care conţine completări, limitări sau alte modificări, este o respingere a ofertei şi constituie o contraofertă.

2. Totuşi, un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte, dar care conţine elemente complementare sau diferite care nu alterează în mod substanţial termenii ofertei, constituie o acceptare, în afară de cazul în care ofertantul, fără întîrziere nejustificată, a relevat verbal diferenţele sau a adresat un aviz în acest scop. Dacă nu a făcut-o, termenii contractului sînt cei ai ofertei, cu modificările cuprinse în acceptare.

3. Elementele complementare sau diferite privind îndeosebi preţul, plata, calitatea şi cantitatea mărfurilor, locul şi momentul predării, întinderea responsabilităţii unei părţi faţă de cealaltă sau rezolvarea litigiilor, sînt considerate ca alterînd în mod substanţial termenii ofertei.

ARTICOLUL 20

1. Termenul de acceptare stabilit de ofertant într-o telegramă sau scrisoare începe să curgă din momentul în care telegrama este predată pentru expediere sau de la data care apare pe scrisoare ori, în lipsă, de la data menţionată pe plic. Termenul de acceptare pe care ofertantul îl stabileşte prin telefon, prin telex sau prin alte mijloace de comunicare instantanee, începe să curgă din momentul în care oferta parvine destinatarului.

2. Zilele de sărbătoare sau nelucrătoare care cad în perioada în care curge termenul de acceptare sînt cuprinse în calculul acestui termen. Totuşi, dacă notificarea nu poate fi remisă la adresa ofertantului în ultima zi a termenului, pentru că aceasta cade într-o zi de sărbătoare sau nelucrătoare de la sediul ofertantului, termenul este prelungit pînă la prima zi lucrătoare care urmează.

ARTICOLUL 21

1. O acceptare tardivă produce totuşi efecte ca acceptare dacă ofertantul, fără întîrziere, îl informează verbal pe destinatar sau îi adresează un aviz în acest scop.

2. Dacă scrisoarea sau alt înscris conţinînd o acceptare tardivă denotă că a fost expediată în astfel de condiţii încît, dacă transmiterea ar fi fost regulată, ar fi parvenit la timp ofertantului, acceptarea tardivă produce efecte ca o acceptare, în afară de cazul în care, fără întîrziere, ofertantul îl informează verbal pe destinatarul ofertei că el consideră că oferta sa a devenit caducă sau dacă îi adresează un aviz în acest scop.

ARTICOLUL 22

Acceptarea poate fi retractată dacă retractarea ajunge la ofertant înainte de momentul în care acceptarea ar fi produs efecte sau în acel moment.

ARTICOLUL 23

Contractul este încheiat în momentul în care acceptarea unei oferte produce efecte în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii.

ARTICOLUL 24

În scopurile prezentei părţi a convenţiei, o ofertă, o declaraţie de acceptare sau orice altă manifestare de intenţie ajunge la destinatar cînd este făcută verbal sau este predată destinatarului însuşi prin orice mijloace, la sediul său, la adresa sa poştală sau, dacă nu are sediu sau adresă poştală, la reşedinţa sa obişnuită.

PARTEA a III-a Vînzarea mărfurilor

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

ARTICOLUL 25

O contravenţie la contract săvîrşită de una din părţi este esenţială cînd ea cauzează celeilalte părţi un prejudiciu prin care o privează în mod substanţial de ceea ce aceasta era în drept să aştepte de la contract, în afară de cazul în care partea în culpă nu a prevăzut un astfel de rezultat, iar o persoană rezonabilă, cu aceeaşi pregătire şi aflată în aceeaşi situaţie, nu l-ar fi prevăzut nici ea.

ARTICOLUL 26

O declaraţie de rezolvire a contractului nu are efect decît dacă este făcută prin notificare către cealaltă parte.

ARTICOLUL 27

În afara unei dispoziţii contrare exprese în prezenta parte a convenţiei, dacă o notificare, cerere sau altă comunicare este făcută de o parte la contract, în conformitate cu prezenta parte şi prin mijloace adecvate împrejurărilor, o întîrziere sau o eroare în transmiterea comunicării sau faptul că ea nu a ajuns la destinaţie nu privează pe acea parte contractantă de dreptul de a se prevala de ea.

ARTICOLUL 28

Dacă, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, o parte are dreptul să ceară celeilalte părţi executarea unei obligaţii, un tribunal nu este ţinut să dispună executarea în natură decît dacă o face în temeiul propriului său drept pentru contracte de vînzare asemănătoare, necîrmuite de prezenta convenţie.

se încarcă...