Organizația Națiunilor Unite - ONU

Convenția asupra contractelor de vînzare internațională de mărfuri din 11.04.1980 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 19 martie 1991

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 4

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Statele părți la prezenta convenție,

ținînd seama de obiectivele generale înscrise în rezoluțiile privind instaurarea unei noi ordini economice internaționale pe care le-a adoptat Adunarea generală la a 6-a sesiune extraordinară,

considerînd că dezvoltarea comerțului internațional, pe baza egalității și avantajului reciproc, este un element important în promovarea relațiilor de prietenie între state,

apreciind că adoptarea de reguli uniforme aplicabile contractelor de vînzare internațională de mărfuri și compatibile cu diferitele sisteme sociale, economice și juridice va contribui la eliminarea obstacolelor juridice în schimburile internaționale și va favoriza dezvoltarea comerțului internațional,

au convenit cele ce urmează:

PARTEA I Domeniul de aplicare și dispoziții generale

CAPITOLUL I Domeniul de aplicare

ARTICOLUL 1

1. Prezenta convenție se aplică contractelor de vînzare de mărfuri între părți care își au sediul în state diferite:

a) cînd aceste state sînt state contractante; sau

b) cînd normele de drept internațional privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant.

2. Nu se ține seama de faptul că părțile au sediul în state diferite, dacă acest fapt nu rezultă nici din contract, nici din tranzacții anterioare între părți, nici din informații furnizate de ele în orice moment anterior încheierii sau cu ocazia încheierii contractului.

3. Nici naționalitatea părților, nici caracterul civil sau comercial al părților sau al contractului nu sînt luate în considerare pentru aplicarea prezentei convenții.

ARTICOLUL 2

Prezenta convenție nu cîrmuiește vînzările:

a) de mărfuri cumpărate pentru folosința personală, familială sau casnică, în afară de cazul în care vînzătorul, în orice moment înainte de încheiere sau cu ocazia încheierii contractului, n-a știut sau nu s-a considerat că știe că aceste mărfuri erau cumpărate pentru o astfel de folosință;

b) la licitații;

c) de sub sechestru sau efectuate în orice alt mod de către autoritățile judiciare;

d) de valori mobiliare, efecte de comerț și monede;

e) de nave, vapoare, aeroglisoare și aeronave;

f) de electricitate.

ARTICOLUL 3

1. Sînt considerate vînzări contractele de furnizare de mărfuri ce urmează a fi fabricate sau produse, în afară de cazul în care partea care le comandă furnizează o parte esențială din elementele materiale necesare acestei fabricări sau produceri.

2. Prezenta convenție nu se aplică contractelor la care partea preponderentă a obligației părții care furnizează mărfurile constă în furnizarea manoperei sau a altor servicii.

ARTICOLUL 4

Prezenta convenție cîrmuiește exclusiv formarea contractului de vînzare și drepturile și obligațiile la care un astfel de contract dă naștere între vînzător și cumpărător. În special, în afara dispozițiilor contrare exprese ale prezentei convenții, aceasta nu privește:

a) validitatea contractului, nici a vreuneia din clauzele sale și, cu atît mai puțin, cea a uzanțelor;

b) efectele pe care contractul poate să le aibă asupra proprietății mărfurilor vîndute.

ARTICOLUL 5

Prezenta convenție nu se aplică răspunderii vînzătorului pentru decese sau leziuni corporale cauzate oricui de către mărfuri.

ARTICOLUL 6

Părțile pot să excludă aplicarea prezentei convenții sau, sub rezerva dispozițiilor art. 12, să deroge de la oricare din dispozițiile sale sau să le modifice efectele.

CAPITOLUL II Dispoziții generale

ARTICOLUL 7

1. La interpretarea prezentei convenții se va ține seama de caracterul său internațional și de necesitatea de a promova aplicarea sa uniformă, precum și de a asigura respectul bunei-credințe în comerțul internațional.

2. Problemele privind materiile cîrmuite de prezenta convenție și care nu sînt rezolvate în mod expres de către ea, vor fi reglementate potrivit cu principiile generale din care ea se inspiră sau, în lipsa acestor principii, în conformitate cu legea aplicabilă în temeiul normelor de drept internațional privat.

ARTICOLUL 8

1. În scopurile prezentei convenții, indicațiile și celelalte manifestări ale unei părți trebuie interpretate după intenția acesteia, cînd cealaltă parte cunoștea sau nu putea să ignore această intenție.

2. Dacă paragraful precedent nu este aplicabil, indicațiile și celelalte manifestări ale unei părți trebuie interpretate potrivit cu semnificația pe care le-ar fi acordat-o o persoană rezonabilă, cu aceeași pregătire ca cealaltă parte, aflată în aceeași situație.

3. Pentru determinarea intenției unei părți sau a ceea ce ar fi înțeles o persoană rezonabilă, trebuie să se țină seama de circumstanțele pertinente, îndeosebi de negocierile care au putut avea loc între părți, de obișnuințele care s-au stabilit între ele, de uzanțe și de întreg comportamentul ulterior al părților.

ARTICOLUL 9

1. Părțile sînt legate prin uzanțele la care ele au consimțit și de obișnuințele care s-au stabilit între ele.

2. În afară de convenția contrară a părților, acestea sînt considerate că s-au referit în mod tacit în contract și pentru formarea sa, la orice uzanță pe care o cunoșteau sau ar fi trebuit să o cunoască și care, în comerțul internațional, este larg cunoscută și în mod regulat respectată de către părțile la contracte de același tip în ramura comercială avută în vedere.

ARTICOLUL 10

În scopurile prezentei convenții:

a) dacă o parte are mai multe sedii, se ia în considerație sediul care are cea mai strînsă legătură cu contractul și executarea sa, ținînd seama de circumstanțele cunoscute sau avute în vedere de către părți în orice moment înainte de încheiere sau cu ocazia încheierii contractului;

b) dacă o parte nu are sediu, reședința sa obișnuită îi ține locul.

ARTICOLUL 11

Contractul de vînzare nu trebuie să fie încheiat, nici constatat în scris și nu este supus nici unei alte condiții de formă. El poate fi probat prin orice mijloace, inclusiv prin martori.

ARTICOLUL 12

Orice dispoziție a art. 11, a art. 29 sau a părții a II-a a prezentei convenții, care autoriză altă formă decît forma scrisă, fie pentru încheierea sau pentru modificarea ori rezilierea pe cale amiabilă a unui contract de vînzare, fie pentru orice ofertă, acceptare sau altă manifestare de intenție, nu se aplică decît dacă una din părți are sediul într-un stat contractant care a făcut o declarație în conformitate cu art. 96 din prezenta convenție. Părțile nu pot deroga de la prezentul articol, nici să-i modifice efectele.

ARTICOLUL 13

În aplicarea prezentei convenții, termenul înscris cuprinde, de asemenea, comunicările adresate prin telegramă sau prin telex.

PARTEA a II-a Formarea contractului

ARTICOLUL 14

1. O propunere de încheiere a unui contract adresată uneia sau mai multor persoane determinate constituie ofertă, dacă este suficient de precisă și denotă voința autorului ei de a se angaja în caz de acceptare. O propunere este suficient de precisă în cazul în care denumește mărfurile și, expres sau implicit, stabilește cantitatea și prețul sau dă indicații care permit să le determine.

2. O propunere adresată unor persoane nedeterminate este considerată numai ca o invitație de a oferta, în afară de cazul în care persoana care a făcut propunerea nu a indicat în mod clar contrariul.

ARTICOLUL 15

1. O ofertă produce efecte cînd ajunge la destinatar.

2. O ofertă, chiar dacă este irevocabilă, poate fi retractată dacă retractarea ajunge la destinatar înainte sau în același timp cu oferta.

ARTICOLUL 16

1. O ofertă poate fi revocată pînă la încheierea contractului dacă revocarea sosește la destinatar înainte ca acesta să fi expediat acceptarea.

2. Cu toate acestea, oferta nu poate fi revocată:

a) dacă ea prevede, prin fixarea unui termen determinat pentru acceptare sau în alt fel, că este irevocabilă; sau

b) dacă era rezonabil pentru destinatar să considere oferta ca irevocabilă și dacă a acționat în consecință.

ARTICOLUL 17

O ofertă, chiar irevocabilă, încetează cînd neacceptarea sa ajunge la ofertant.

ARTICOLUL 18

1. O declarație sau o altă manifestare a destinatarului care exprimă acordul său la o ofertă constituie acceptare. Tăcerea sau inacțiunea prin ele însele nu pot constitui acceptare.

2. Acceptarea unei oferte produce efecte în momentul în care indicația de acceptare parvine ofertantului. Acceptarea nu produce efecte dacă această indicație nu parvine ofertantului în termenul pe care l-a stipulat sau, în lipsa unei astfel de stipulații, într-un termen rezonabil, ținînd seama de împrejurările tranzacției și de rapiditatea mijloacelor de comunicare folosite de ofertant. O ofertă verbală trebuie să fie acceptată imediat, în afară de cazul în care împrejurările implică contrariul.

3. Totuși, dacă în temeiul ofertei, al obișnuințelor care s-au stabilit între părți sau al uzanțelor, destinatarul ofertei poate arăta că o acceptă prin îndeplinirea unui act care se referă, de exemplu, la expedierea mărfurilor, sau la plata prețului, fără a-l comunica ofertantului, acceptarea produce efecte în momentul în care acest act este îndeplinit, în măsura în care este în termenul prevăzut de paragraful precedent.

ARTICOLUL 19

1. Un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte, dar care conține completări, limitări sau alte modificări, este o respingere a ofertei și constituie o contraofertă.

2. Totuși, un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte, dar care conține elemente complementare sau diferite care nu alterează în mod substanțial termenii ofertei, constituie o acceptare, în afară de cazul în care ofertantul, fără întîrziere nejustificată, a relevat verbal diferențele sau a adresat un aviz în acest scop. Dacă nu a făcut-o, termenii contractului sînt cei ai ofertei, cu modificările cuprinse în acceptare.

3. Elementele complementare sau diferite privind îndeosebi prețul, plata, calitatea și cantitatea mărfurilor, locul și momentul predării, întinderea responsabilității unei părți față de cealaltă sau rezolvarea litigiilor, sînt considerate ca alterînd în mod substanțial termenii ofertei.

ARTICOLUL 20

1. Termenul de acceptare stabilit de ofertant într-o telegramă sau scrisoare începe să curgă din momentul în care telegrama este predată pentru expediere sau de la data care apare pe scrisoare ori, în lipsă, de la data menționată pe plic. Termenul de acceptare pe care ofertantul îl stabilește prin telefon, prin telex sau prin alte mijloace de comunicare instantanee, începe să curgă din momentul în care oferta parvine destinatarului.

2. Zilele de sărbătoare sau nelucrătoare care cad în perioada în care curge termenul de acceptare sînt cuprinse în calculul acestui termen. Totuși, dacă notificarea nu poate fi remisă la adresa ofertantului în ultima zi a termenului, pentru că aceasta cade într-o zi de sărbătoare sau nelucrătoare de la sediul ofertantului, termenul este prelungit pînă la prima zi lucrătoare care urmează.

ARTICOLUL 21

1. O acceptare tardivă produce totuși efecte ca acceptare dacă ofertantul, fără întîrziere, îl informează verbal pe destinatar sau îi adresează un aviz în acest scop.

2. Dacă scrisoarea sau alt înscris conținînd o acceptare tardivă denotă că a fost expediată în astfel de condiții încît, dacă transmiterea ar fi fost regulată, ar fi parvenit la timp ofertantului, acceptarea tardivă produce efecte ca o acceptare, în afară de cazul în care, fără întîrziere, ofertantul îl informează verbal pe destinatarul ofertei că el consideră că oferta sa a devenit caducă sau dacă îi adresează un aviz în acest scop.

ARTICOLUL 22

Acceptarea poate fi retractată dacă retractarea ajunge la ofertant înainte de momentul în care acceptarea ar fi produs efecte sau în acel moment.

ARTICOLUL 23

Contractul este încheiat în momentul în care acceptarea unei oferte produce efecte în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții.

ARTICOLUL 24

În scopurile prezentei părți a convenției, o ofertă, o declarație de acceptare sau orice altă manifestare de intenție ajunge la destinatar cînd este făcută verbal sau este predată destinatarului însuși prin orice mijloace, la sediul său, la adresa sa poștală sau, dacă nu are sediu sau adresă poștală, la reședința sa obișnuită.

PARTEA a III-a Vînzarea mărfurilor

CAPITOLUL I Dispoziții generale

ARTICOLUL 25

O contravenție la contract săvîrșită de una din părți este esențială cînd ea cauzează celeilalte părți un prejudiciu prin care o privează în mod substanțial de ceea ce aceasta era în drept să aștepte de la contract, în afară de cazul în care partea în culpă nu a prevăzut un astfel de rezultat, iar o persoană rezonabilă, cu aceeași pregătire și aflată în aceeași situație, nu l-ar fi prevăzut nici ea.

ARTICOLUL 26

O declarație de rezolvire a contractului nu are efect decît dacă este făcută prin notificare către cealaltă parte.

ARTICOLUL 27

În afara unei dispoziții contrare exprese în prezenta parte a convenției, dacă o notificare, cerere sau altă comunicare este făcută de o parte la contract, în conformitate cu prezenta parte și prin mijloace adecvate împrejurărilor, o întîrziere sau o eroare în transmiterea comunicării sau faptul că ea nu a ajuns la destinație nu privează pe acea parte contractantă de dreptul de a se prevala de ea.

ARTICOLUL 28

Dacă, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, o parte are dreptul să ceară celeilalte părți executarea unei obligații, un tribunal nu este ținut să dispună executarea în natură decît dacă o face în temeiul propriului său drept pentru contracte de vînzare asemănătoare, necîrmuite de prezenta convenție.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...