Back

Act Internaţional

Convenţia privind notificarea şi comunicarea în străinătate a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială*) (adoptată la 15 noiembrie 1965)

În vigoare de la 16.04.2003

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Statele semnatare ale prezentei convenţii,

dorind să creeze mijloacele corespunzătoare pentru ca actele judiciare şi extrajudiciare care trebuie notificate sau comunicate în străinătate să fie cunoscute de destinatarii lor în timp util,

preocupate să îmbunătăţească în acest scop asistenţa judiciară reciprocă prin simplificarea şi accelerarea procedurii,

au hotărât să încheie o convenţie în aceste scopuri şi au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

ARTICOLUL 1

Prezenta convenţie se aplică, în materie civilă sau comercială, în toate cazurile în care un act judiciar ori extrajudiciar trebuie să fie transmis în vederea notificării sau comunicării în străinătate.

Convenţia nu se aplică dacă adresa destinatarului actului nu este cunoscută.

CAPITOLUL I Acte judiciare

ARTICOLUL 2

Fiecare stat contractant desemnează o autoritate centrală care îşi asumă sarcina de a primi cererile de notificare sau de comunicare provenind de la un alt stat contractant şi de a le da curs în conformitate cu prevederile art. 3-6.

Autoritatea centrală este organizată potrivit normelor prevăzute de statul solicitat.

ARTICOLUL 3

Autoritatea sau funcţionarul ministerial competent potrivit legilor statului de origine înaintează autorităţii centrale a statului solicitat o cerere conformă cu formularul-model anexat la prezenta convenţie, fără să fie nevoie de supralegalizarea actelor şi nici de o altă formalitate echivalentă.

Cererea trebuie să fie însoţită de actul judiciar sau de copia sa, ambele în câte două exemplare.

ARTICOLUL 4

Dacă autoritatea centrală apreciază că dispoziţiile prezentei convenţii nu au fost respectate, aceasta informează imediat solicitantul, precizând obiecţiile pe care le are cu privire la cerere.

ARTICOLUL 5

Autoritatea centrală a statului solicitat îndeplineşte sau transmite spre îndeplinire actul de către o instituţie competentă:

a) fie potrivit modalităţilor prevăzute de legislaţia statului solicitat pentru notificarea sau comunicarea actelor întocmite în această ţară şi care sunt destinate persoanelor care se află pe teritoriul său;

b) fie potrivit modalităţii speciale cerute de solicitant, cu condiţia ca aceasta să nu contravină legii statului solicitat.

În afara cazului prevăzut la alin. 1 lit. b), actul poate fi oricând înmânat destinatarului care îl acceptă de bunăvoie.

Dacă actul trebuie să fie notificat sau comunicat conform alin. 1, autoritatea centrală poate solicita ca actul să fie redactat ori tradus în limba sau în una dintre limbile oficiale ale ţării sale.

Partea cererii, conformă formularului-model anexat la prezenta convenţie, care conţine elementele esenţiale ale actului este înmânată destinatarului.

ARTICOLUL 6

Autoritatea centrală a statului solicitat sau oricare autoritate pe care o va desemna în acest scop întocmeşte o dovadă potrivit formularului-model anexat la prezenta convenţie.

Dovada menţionează îndeplinirea cererii, indică forma, locul şi data îndeplinirii, precum şi persoana căreia i-a fost înmânat actul. După caz, aceasta precizează împrejurarea care ar fi împiedicat executarea.

Solicitantul poate cere ca dovada care nu este întocmită de către autoritatea centrală sau de către o autoritate judiciară să fie avizată de către una dintre aceste autorităţi.

Dovada este înaintată direct solicitantului.

ARTICOLUL 7

Menţiunile din formularul-model anexat la prezenta convenţie sunt redactate în mod obligatoriu fie în limba franceză, fie în limba engleză. Ele pot fi redactate, în plus, în limba sau în una dintre limbile oficiale ale statului de origine.

Spaţiile albe corespunzătoare acestor menţiuni sunt completate fie în limba statului solicitat, fie în limba franceză, fie în limba engleză.

ARTICOLUL 8

Fiecare stat contractant are facultatea să notifice sau să comunice acte judiciare fără constrângere, prin grija agenţilor săi diplomatici sau funcţionarilor săi consulari, persoanelor care se află în străinătate.

Orice stat poate declara că se opune folosirii acestei facultăţi pe teritoriul său, cu excepţia cazului în care actul trebuie să fie notificat sau comunicat unui cetăţean al statului de origine.

ARTICOLUL 9

Fiecare stat contractant are în plus facultatea de a folosi calea consulară pentru transmiterea, în vederea notificării sau comunicării, a actelor judiciare autorităţilor unui alt stat contractant pe care acesta l-a desemnat.

Dacă circumstanţe excepţionale o cer, fiecare stat contractant are facultatea de a folosi în aceleaşi scopuri calea diplomatică.

ARTICOLUL 10

Prezenta convenţie nu împiedică, cu condiţia ca statul de destinaţie să nu declare că se opune la aceasta:

a) libertatea de a transmite actele judiciare direct, prin poştă, persoanelor care se află în străinătate;

b) libertatea, pentru funcţionarii ministeriali, funcţionari sau alte persoane competente ale statului de origine, de a proceda la notificarea sau comunicarea actelor judiciare direct prin grija funcţionarilor ministeriali, funcţionarilor sau altor persoane competente ale statului de destinaţie;

c) libertatea, pentru orice persoană interesată într-o acţiune judiciară, de a îndeplini notificarea sau comunicarea de acte judiciare prin grija funcţionarilor ministeriali, funcţionarilor sau altor persoane competente ale statului de destinaţie.

ARTICOLUL 11

Prezenta convenţie nu împiedică statele contractante să convină asupra acceptării, în scopul notificării sau comunicării actelor judiciare, a unor căi de transmitere, altele decât cele prevăzute de articolele precedente, şi, în special, a comunicării directe dintre autorităţile din statele respective.

ARTICOLUL 12

Notificările şi comunicările de acte judiciare care provin dintr-un stat contractant nu pot da loc la plăţi sau rambursări de taxe ori cheltuieli pentru serviciile statului solicitat.

Solicitantul va plăti sau va rambursa cheltuielile prevăzute de:

a) intervenţia unui funcţionar ministerial sau a unei persoane competente potrivit legii statului de destinaţie;

b) folosirea unei forme speciale.

ARTICOLUL 13

Îndeplinirea unei cereri de notificare sau de comunicare, conform dispoziţiilor prezentei convenţii, nu poate fi refuzată decât dacă statul solicitat consideră că această executare este de natură să aducă atingere suveranităţii sau securităţii sale.

Îndeplinirea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că legea statului solicitat impune competenţa judiciară exclusivă în cauza în speţă sau nu permite acţiune în justiţie pentru obiectul pe care se întemeiază cererea.

În caz de refuz, autoritatea centrală îl informează imediat despre aceasta pe solicitant şi indică motivele.

ARTICOLUL 14

Dificultăţile care apar cu ocazia transmiterii, în vederea notificării sau comunicării, de acte judiciare vor fi reglementate pe cale diplomatică.

ARTICOLUL 15

Dacă un act de chemare în judecată sau un act echivalent a trebuit să fie transmis în străinătate în vederea notificării ori comunicării, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, şi când pârâtul nu se prezintă, judecătorul nu se va pronunţa până când nu se stabileşte că:

a) actul a fost notificat sau comunicat potrivit formelor prevăzute de legislaţia statului solicitat pentru notificarea ori comunicarea de acte întocmite în această ţară şi care sunt destinate persoanelor care se află pe teritoriul său; sau

b) actul a fost înmânat efectiv pârâtului ori la locuinţa acestuia, conform unei alte proceduri prevăzute de prezenta convenţie,

şi că, în fiecare dintre aceste cazuri, fie notificarea sau comunicarea, fie înmânarea a avut loc în timp util, pentru ca pârâtul să se poată apăra.

Fiecare stat contractant are facultatea să declare că judecătorii săi, cu toate dispoziţiile alin. 1, pot hotărî, deşi nu a fost primită nici o dovadă care să ateste fie notificarea, fie comunicarea, fie înmânarea, dacă următoarele condiţii sunt întrunite:

a) actul a fost transmis potrivit uneia dintre modalităţile prevăzute de prezenta convenţie;

b) un termen pe care judecătorul îl va aprecia în fiecare caz şi care va fi de cel puţin 6 luni s-a scurs de la data transmiterii actului;

c) deşi s-au făcut toate demersurile necesare pe lângă autorităţile competente ale statului solicitat, nici o dovadă nu a putut fi obţinută.

Prezentul articol nu se opune ca, în caz de urgenţă, judecătorul să dispună orice măsură provizorie sau de conservare.

ARTICOLUL 16

Dacă un act de chemare în judecată sau un act echivalent a trebuit să fie transmis în străinătate în scopul notificării ori comunicării, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, şi o hotărâre judecătorească a fost dată împotriva unui pârât care nu a fost prezent, judecătorul are facultatea de a pune în vedere pârâtului decăderea care rezultă din expirarea termenelor de exercitare a căilor de atac, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) pârâtul, fără să aibă culpă, nu a luat cunoştinţă în timp util de actul respectiv pentru a se apăra de hotărâre prin exercitarea unei căi de atac;

b) mijloacele de apărare ale pârâtului nu apar lipsite de orice temei.

Cererea vizând înlăturarea decăderii din termen este inadmisibilă dacă nu a fost formulată într-un termen rezonabil începând din momentul în care pârâtul a avut cunoştinţă de hotărâre.

Fiecare stat contractant are facultatea să declare că această cerere este inadmisibilă dacă este formulată după expirarea unui termen pe care acesta îl va preciza în declaraţia sa, cu condiţia ca acest termen să nu fie mai mic de un an calculat de la pronunţarea hotărârii.

Prezentul articol nu se aplică hotărârilor privind statutul persoanelor.

CAPITOLUL II Acte extrajudiciare

ARTICOLUL 17

Actele extrajudiciare emise de autorităţile şi funcţionarii ministeriali ai unui stat contractant pot fi transmise în scopurile notificării sau comunicării într-un alt stat contractant, potrivit modalităţilor şi condiţiilor prevăzute de prezenta convenţie.

CAPITOLUL III Dispoziţii generale

ARTICOLUL 18

Orice stat contractant poate desemna, în afara autorităţii centrale, alte autorităţi, stabilind competenţele acestora.

Cu toate acestea, solicitantul are întotdeauna dreptul să se adreseze direct autorităţii centrale.

Statele federale au facultatea să desemneze mai multe autorităţi centrale.

ARTICOLUL 19

Prezenta convenţie nu se opune ca legea internă a unui stat contractant să permită alte forme de transmitere care nu sunt prevăzute în articolele precedente, în scopurile notificării sau comunicării pe teritoriul său a actelor provenind din străinătate.

ARTICOLUL 20

Prezenta convenţie nu se opune ca statele contractante să convină pentru a deroga de la prevederile:

a) art. 3 alin. 2, în ceea ce priveşte cerinţa dublului exemplar al documentelor transmise;

b) art. 5 alin. 3 şi art. 7, în ceea ce priveşte folosirea limbilor;

c) art. 5 alin. 4;

d) art. 12 alin. 2.

ARTICOLUL 21

Fiecare stat contractant va notifica Ministerului Afacerilor Externe al Olandei fie în momentul depunerii instrumentului său de ratificare sau de aderare, fie ulterior:

a) desemnarea autorităţilor prevăzute la art. 2 şi 18;

b) desemnarea autorităţii competente pentru stabilirea dovezii prevăzute la art. 6;

c) desemnarea autorităţii competente pentru primirea actelor transmise pe cale consulară, potrivit art. 9.

Acesta va notifica, după caz, în aceleaşi condiţii:

a) opunerea sa la folosirea căilor de transmitere prevăzute la art. 8 şi 10;

b) declaraţiile prevăzute la art. 15 alin. 2 şi la art. 16 alin. 3;

c) orice modificare a desemnărilor, opunerilor şi declaraţiilor menţionate mai sus.

se încarcă...