Back

Act Internaţional

Convenţia europeană cu privire la recunoaşterea academică a titlurilor universitare din 14.12.1959 *)

În vigoare de la 21.01.1998

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,

având în vedere Convenţia culturală europeană, semnată la Paris la 19 decembrie 1954,

având în vedere Convenţia europeană cu privire la echivalarea diplomelor ce permit accesul în universităţi, semnată la Paris la 11 decembrie 1953,

având în vedere Convenţia europeană cu privire la echivalarea perioadelor de studii universitare, semnată la Paris la 15 decembrie 1956,

considerând că aceste convenţii trebuie completate cu dispoziţii prevăzând recunoaşterea academică a titlurilor universitare obţinute în străinătate,

au convenit asupra celor ce urmează:

ARTICOLUL 1

Pentru aplicarea prezentei convenţii:

a) termenul universităţi desemnează:

(i) universităţile; şi

(ii) instituţiile considerate ca fiind de nivel universitar de către părţile contractante pe teritoriul cărora ele sunt situate şi având dreptul să confere titluri de nivel universitar;

b) termenul titlu universitar desemnează orice grad, diplomă sau certificat eliberat de o universitate situată pe teritoriul unei părţi contractante şi încheind o perioadă de studii universitare;

c) nu sunt considerate titluri universitare, în accepţiunea lit. b) a prezentului articol, gradele, diplomele sau certificatele eliberate în urma unui examen parţial.

ARTICOLUL 2

1. În vederea aplicării prezentei convenţii se stabileşte o distincţie între părţile contractante, după cum, pe teritoriul lor, autoritatea competentă în problemele de echivalare a titlurilor este:

a) statul;

b) universitatea;

c) statul sau universitatea, după caz.

2. Fiecare parte contractantă va aduce la cunoştinţă Secretarului general al Consiliului Europei, în interval de un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii, în legătură cu aceasta, care este autoritatea competentă în problema echivalării titlurilor universitare pe teritoriul său.

ARTICOLUL 3

1. Părţile contractante vizate la lit. a) a paragrafului 1 al art. 2 al prezentei convenţii vor acorda recunoaşterea academică a titlurilor universitare eliberate de o universitate situată pe teritoriul unei alte părţi contractante.

2. Recunoaşterea academică a unui titlu universitar străin va permite titularului:

a) să urmeze studii universitare complementare şi să se prezinte la examenele universitare, încheind aceste studii pentru a fi admis la pregătirea titlului sau a gradului superior, incluzând şi doctoratul, în aceleaşi condiţii ca cele care se aplică naţionalilor părţii contractante, în situaţia în care admiterea la aceste studii şi examene depinde de posesia unui titlu universitar naţional de aceeaşi natură;

b) să folosească un titlu academic, conferit de o universitate străină, precizându-i originea.

ARTICOLUL 4

În ceea ce priveşte lit. a) a paragrafului 2 al art. 3 al prezentei convenţii, fiecare parte contractantă va putea:

a) în cazul în care regulamentul examenelor necesare pentru un titlu universitar străin nu conţine anumite materii prescrise pentru titlul naţional corespunzător, să nu i se acorde recunoaşterea decât după trecerea cu succes a unui examen suplimentar la aceste materii;

b) să impună deţinătorilor unui titlu universitar străin o probă în limba sa oficială sau într-una dintre limbile sale oficiale, dacă studiile au fost făcute într-o altă limbă.

ARTICOLUL 5

Părţile contractante vizate la lit. b) a paragrafului 1 al art. 2 al prezentei convenţii vor transmite textul convenţiei autorităţilor competente, pe teritoriul lor, în problema echivalării titlurilor universitare, şi le vor încuraja să examineze cu bunăvoinţă şi să aplice principiile enunţate la art. 3 şi 4.

ARTICOLUL 6

Părţile contractante vizate la lit. c) a paragrafului 1 al art. 2 al prezentei convenţii vor aplica dispoziţiile art. 3 şi 4, în cazurile în care echivalarea titlurilor universitare ţine de competenţa statului, şi dispoziţiile art. 5, în cazul în care statul nu este autoritatea competentă în materie.

ARTICOLUL 7

Secretarul general al Consiliului Europei va putea, periodic, să invite părţile contractante să-i prezinte o expunere scrisă a măsurilor şi deciziilor luate pentru executarea dispoziţiilor prezentei convenţii.

ARTICOLUL 8

Secretarul general al Consiliului Europei va comunica celorlalte părţi contractante informaţiile primite de la fiecare dintre ele, conform cu art. 2 şi 7 ale prezentei convenţii, şi va ţine la curent Comitetul de Miniştri cu privire la progresele realizate în aplicarea prezentei convenţii.

ARTICOLUL 9

Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va trebui să fie considerată susceptibilă:

a) de a afecta dispoziţii mai favorabile cu privire la recunoaşterea titlurilor universitare străine, conţinute într-o convenţie la care vreuna dintre părţile contractante ar fi deja semnatară, sau să facă mai puţin agreată încheierea ulterioară a unei astfel de convenţii de către una dintre părţile contractante; sau

b) să prejudicieze obligaţia vreunei persoane de a se supune legilor şi regulamentelor în vigoare pe teritoriul unei părţi contractante în ceea ce priveşte intrarea, şederea şi plecarea străinilor.

ARTICOLUL 10

1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificată. Instrumentele ratificării vor fi depuse la Secretarul general al Consiliului Europei.

2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la o lună de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare.

3. Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, convenţia va intra în vigoare la o lună de la data depunerii instrumentului său de ratificare.

4. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va putea să invite orice stat nemembru al consiliului să adere la aceasta. Orice stat care a primit această invitaţie va putea să îşi dea adeziunea, depunându-şi instrumentul său de adeziune la Secretarul general al Consiliului Europei. Pentru orice stat aderent, prezenta convenţie va intra în vigoare la o lună de la data depunerii instrumentului său de adeziune.

5. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite tuturor membrilor Consiliului Europei, ca şi statelor aderente depunerea tuturor instrumentelor de ratificare şi adeziunea.

ARTICOLUL 11

Orice parte contractantă va putea, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare sau de aderare, sau în orice moment ulterior, să declare, prin notificare adresată Secretarului general al Consiliului Europei, că prezenta convenţie se va aplica la toate sau la o parte dintre teritoriile ale căror relaţii internaţionale aceasta le asigură.

ARTICOLUL 12

1. La expirarea unui interval de 5 ani de la intrarea sa în vigoare, prezenta convenţie va putea fi, în orice moment, anulată de fiecare dintre părţile contractante.

Această anulare se va face pe calea notificării adresate Secretarului general al Consiliului Europei, care va informa celelalte părţi contractante.

2. Această anulare va intra în vigoare pentru partea contractantă interesată la 6 luni de la data primirii sale de către Secretarul general al Consiliului Europei.

În cunoştinţă de cauză, subsemnaţii, deplin autorizaţi în acest sens de guvernele respective, au semnat prezenta convenţie.

Elaborată la Paris la 14 decembrie 1959, în limbile franceză şi engleză, ambele texte având valoare egală, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.

Secretarul general al Consiliului Europei va transmite o copie certificată fiecăruia dintre guvernele semnatare şi aderente.

Pentru Guvernul Republicii Austria, Pentru Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului,
Strasbourg, 25 iulie 1960, E. Schauss
H. Reichmann Pentru Guvernul Maltei,
Pentru Guvernul Regatului Belgiei, Strasbourg, 7 mai 1968,
P. Wigny George Borg Oliver
Pentru Guvernul Republicii Cipru, Pentru Guvernul Regatului Ţărilor de Jos,
Pentru Guvernul Regatului Danemarcei, H.R. van Houten
Strasbourg, 16 martie 1961, Pentru Guvernul Regatului Norvegiei,
W. Hammershaimb Halvard Lange
Pentru Guvernul Republicii Franceze, Pentru Guvernul Republicii Portugheze,
M. Couve de Murville Strasbourg, 27 aprilie 1987,
Pentru Guvernul Republicii Federale a Germaniei, V. Sa Machado
Strasbourg, 31 decembrie 1963, Pentru Guvernul Regatului Suediei,
Felician Prill Strasbourg, 27 iunie 1967,
Pentru Guvernul Regatului Greciei, Sten Lindh
E. Averoff-Tositsas Pentru Guvernul Confederaţiei Elveţiene,
În momentul semnării prezentei convenţii, eu declar că
Guvernul elen îşi rezervă dreptul de a nu aplica propriilor Pentru Guvernul Republicii Turcia,
săi cetăţeni dispoziţiile prevăzute la art. 3 al convenţiei. Fatin R. Zorlu
Pentru Guvernul Republicii Islanda, Pentru Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii,
Petur Eggerz David Ormsby-Gore
Pentru Guvernul Irlandei,
Strasbourg, 13 ianuarie 1964, Adeziuni făcute conform art. 10 paragraful 4:
Brian Durnin
Pentru Guvernul Republicii Italiene, Spania: 17 decembrie 1976
G. Pella Iugoslavia: 15 septembrie 1977
Pentru Guvernul Principatului Liechtenstein, Sfântul Scaun: 21 iunie 1979

se încarcă...