Back

Act Internaţional

Convenţia privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956*)

În vigoare de la 19.03.1991

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

PREAMBUL

Ţinînd seama de urgenţa soluţionării problemei umanitare care se pune pentru persoanele în nevoie al căror susţinător legal se află în străinătate,

ţinînd seama că urmărirea acţiunilor pentru pensie de întreţinere sau executarea hotărîrilor în străinătate dă loc la grave dificultăţi legale şi practice,

hotărîte să prevadă mijloacele care să permită rezolvarea acestor probleme şi depăşirea acestor dificultăţi,

părţile contractante au convenit asupra celor ce urmează:

ARTICOLUL 1 Obiectul convenţiei

1. Prezenta convenţie are ca obiect să faciliteze unei persoane, denumită în cele ce urmează creditor, care se găseşte pe teritoriul uneia dintre părţile contractante, obţinerea pensiei de întreţinere la care ea pretinde că are dreptul din partea unei persoane denumită în cele ce urmează debitor, care se află sub jurisdicţia unei alte părţi contractante. Organismele care vor fi folosite în acest scop sînt denumite în cele ce urmează autorităţi transmiţătoare şi instituţii intermediare.

2. Căile juridice prevăzute în prezenta convenţie completează, fără a le înlocui, orice alte căi juridice existente în dreptul intern sau în dreptul internaţional.

ARTICOLUL 2 Desemnarea instituţiilor

1. Fiecare parte contractantă desemnează, în momentul depunerii instrumentului de ratificare sau aderare, una sau mai multe autorităţi administrative sau juridice care vor exercita pe teritoriul său funcţiile de autorităţi transmiţătoare.

2. Fiecare parte contractantă desemnează, în momentul depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare, un organism public sau privat care va exercita pe teritoriul său funcţiile de instituţie intermediară.

3. Fiecare parte contractantă comunică fără întîrziere secretarului general al Naţiunilor Unite desemnările făcute în aplicarea paragrafelor 1 şi 2, precum şi orice modificare care ar surveni în legătură cu aceasta.

4. Autorităţile transmiţătoare şi instituţiile intermediare pot intra în mod direct în legătură cu autorităţile transmiţătoare şi instituţiile intermediare ale altor părţi contractante.

ARTICOLUL 3 Prezentarea cererii către autoritatea transmiţătoare

1. În cazul în care un creditor se află pe teritoriul unei părţi contractante, denumită în cele ce urmează statul creditorului, iar debitorul se află sub jurisdicţia unei alte părţi contractante, denumită în cele ce urmează statul debitorului, primul poate să adreseze o cerere unei autorităţi transmiţătoare a statului unde se află, pentru a obţine pensia de întreţinere din partea debitorului.

2. Fiecare parte contractantă informează secretarul general asupra mijloacelor de probă cerute în mod normal în sprijinul cererilor de pensie de întreţinere de către legea instituţiei intermediare, asupra condiţiilor în care acestea trebuie să fie prezentate pentru a fi admisibile şi asupra celorlalte condiţii impuse de către această lege.

3. Cererea trebuie să fie însoţită de toate documentele pertinente şi mai ales, dacă este cazul, de o procură care autorizează instituţia intermediară să acţioneze în numele creditorului ori să desemneze o persoană împuternicită să acţioneze în numele creditorului; cererea va fi, de asemenea, însoţită de o fotografie a creditorului şi, dacă este posibil, de o fotografie a debitorului.

4. Autoritatea transmiţătoare ia toate măsurile posibile pentru ca cerinţele legii statului instituţiei intermediare să fie respectate; sub rezerva dispoziţiilor acestei legi, cererea cuprinde următoarele date:

a) numele şi prenumele, adresa, data naşterii, cetăţenia şi profesia creditorului, precum şi, dacă este cazul, numele şi adresa reprezentantului său legal;

b) numele şi prenumele debitorului şi, în măsura în care creditorul are cunoştinţă, adresele sale succesive din cursul ultimilor cinci ani, data sa de naştere, cetăţenia şi profesia sa;

c) o expunere detaliată a motivelor pe care se întemeiază cererea, obiectul acesteia şi orice alte date pertinente privind mai ales resursele şi situaţia familială ale creditorului şi debitorului.

ARTICOLUL 4 Transmiterea dosarului

1. Autoritatea transmiţătoare trimite dosarul instituţiei intermediare desemnată de statul debitorului, în afară de cazul că ea consideră cererea ca nefiind de bună-credinţă.

2. Înainte de a trimite dosarul, autoritatea transmiţătoare se asigură că piesele ce trebuie transmise sînt în bună şi cuvenită formă, potrivit legii statului creditorului.

3. Autoritatea transmiţătoare poate să comunice instituţiei intermediare opinia sa asupra temeiniciei cererii şi să recomande ca creditorul să beneficieze de asistenţă judiciară şi de scutire de cheltuieli.

ARTICOLUL 5 Transmiterea hotărîrilor judecătoreşti şi a altor acte judiciare

1. Autoritatea transmiţătoare trimite, la cererea creditorului şi în conformitate cu dispoziţiile art. 4, orice hotărîre provizorie ori definitivă sau orice alt act judiciar referitor la pensia de întreţinere intervenit în favoarea creditorului, în faţa unui tribunal competent al uneia dintre părţile contractante şi, dacă este necesar şi posibil, o dare de seamă asupra dezbaterilor în cursul cărora a fost luată acea hotărîre.

2. Hotărîrile şi actele judiciare vizate la paragraful precedent pot înlocui sau completa piesele menţionate la articolul 3.

3. Procedura prevăzută la art. 6 poate fi, în conformitate cu legea statului debitorului, fie o procedură de exequatu sau de înregistrare, fie o nouă acţiune bazată pe hotărîrea transmisă în virtutea dispoziţiilor paragrafului 1.

ARTICOLUL 6 Funcţiile instituţiei intermediare

1. Acţionînd în limitele puterilor conferite de către creditor, instituţia intermediară ia, în numele creditorului, toate măsurile potrivite pentru asigurarea obţinerii pensiei de întreţinere. În special, ea încheie tranzacţii, iar atunci cînd este necesar intentează şi susţine o acţiune privind pensia de întreţinere şi face demersuri pentru executarea oricărei hotărîri, ordonanţe sau altui act judiciar.

2. Instituţia intermediară ţine la curent autoritatea transmiţătoare. Dacă ea nu poate acţiona, va comunica motivele şi va transmite dosarul autorităţii transmiţătoare.

3. În afara unor dispoziţii contrare din prezenta convenţie, legea care reglementează acţiunile menţionate şi orice chestiuni conexe este legea statului debitorului, inclusiv în materie de drept internaţional privat.

ARTICOLUL 7 Comisii rogatorii

În cazul în care legea celor două părţi contractante interesate admite comisii rogatorii, sînt aplicabile următoarele dispoziţii:

a) tribunalul sesizat cu acţiunea de pensie de întreţinere va putea, pentru procurarea de acte sau alte probe, să ceară efectuarea unei comisii rogatorii, fie tribunalului competent al celeilalte părţi contractante, fie oricărei alte autorităţi sau instituţii desemnate de partea contractantă, unde urmează a se efectua comisia rogatorie;

b) pentru ca părţile să poată asista sau să poată fi reprezentate, autoritatea solicitată este obligată să informeze autoritatea transmiţătoare şi instituţia intermediară interesate, precum şi pe debitor, asupra datei şi locului unde se va proceda la luarea măsurii solicitate;

c) comisia rogatorie trebuie să fie efectuată cu toată diligenţa necesară; dacă ea nu este îndeplinită într-un termen de patru luni, începînd din momentul primirii cererii de către autoritatea solicitată, autoritatea solicitantă va trebui să fie informată asupra motivelor neefectuării sau ale întîrzierii;

d) efectuarea comisiei rogatorii nu va putea să dea loc la rambursarea taxelor sau cheltuielilor, de orice natură ar fi;

e) efectuarea comisiei rogatorii nu va putea fi refuzată decît:

1. dacă nu se poate stabili autenticitatea documentului;

2. dacă partea contractantă pe teritoriul căreia comisia ar urma să fie îndeplinită o consideră a fi de natură să aducă atingere suveranităţii sau securităţii sale.

ARTICOLUL 8 Modificarea hotărîrilor judecătoreşti

Dispoziţiile prezentei convenţii sînt, deopotrivă, aplicabile cererilor privind modificarea hotărîrilor judecătoreşti date în materie de obligaţii de întreţinere.

ARTICOLUL 9 Scutiri şi facilităţi Jurisprudență (1)

1. În procedurile reglementate prin prezenta convenţie, creditorii beneficiază de tratamentul şi de scutirile de taxe şi cheltuieli acordate creditorilor care îşi au reşedinţa în statal unde este intentată acţiunea sau ai cărui cetăţeni sînt.

2. Creditorii străini sau nerezidenţi nu pot fi obligaţi să depună cauţiune judicatum solvi, nici să facă vreo altă plată sau depozit.

3. Nici o remuneraţie nu poate fi percepută de către autorităţile transmiţătoare şi instituţiile intermediare pentru serviciile pe care acestea le prestează, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii.

ARTICOLUL 10 Transferuri de fonduri

Părţile contractante a căror lege impune restricţii la transferurile de fonduri în străinătate vor acorda cea mai mare prioritate transferurilor de fonduri destinate să fie vărsate ca pensii de întreţinere sau să acopere cheltuielile angajate pentru orice acţiune în justiţie, reglementată prin prezenta convenţie.

ARTICOLUL 11 Clauza federală

În cazul unui stat federativ sau neunitar, se vor aplica dispoziţiile următoare:

a) în ceea ce priveşte articolele prezentei convenţii, a căror punere în aplicare ţine de acţiunea legislativă a puterii legislative federale, obligaţiile guvernului federal vor fi, în această măsură, aceleaşi ca şi cele ale părţilor care nu sînt state federative;

b) în ceea ce priveşte articolele prezentei convenţii a căror aplicare ţine de acţiunea legislativă a fiecăruia din statele, provinciile sau cantoanele constitutive care, în virtutea sistemului constituţional al federaţiei, nu sînt ţinute să adopte măsuri legislative, guvernul federal va aduce aceste articole la cunoştinţa autorităţilor competente ale statelor, provinciilor sau cantoanelor, cît mai curînd posibil şi cu avizul său favorabil;

c) un stat federativ parte la prezenta convenţie va comunica, la cererea oricărei alte părţi contractante care i-ar fi transmisă de către secretarul general, o prezentare a legislaţiei şi a practicilor în vigoare în federaţie şi în unităţile sale constitutive referitoare la o dispoziţie sau alta din convenţie, indicînd măsura în care s-a dat urmare menţionatei dispoziţii printr-o acţiune legislativă sau alta.

ARTICOLUL 12 Aplicarea teritorială

Dispoziţiile prezentei convenţii se extind sau se aplică, în aceleaşi condiţii, teritoriilor neautonome, sub tutelă sau oricărui alt teritoriu pentru care o parte contractantă asigură relaţiile internaţionale, afară dacă acea parte contractantă, ratificînd prezenta convenţie sau aderînd la ea, declară că convenţia nu se va aplica unuia sau altuia din aceste teritorii. Orice parte contractantă care va fi făcut această declaraţie va putea extinde ulterior, în orice moment, prin notificare adresată secretarului general, aplicarea convenţiei la teritoriile astfel excluse sau la oricare dintre ele.

ARTICOLUL 13 Semnare, ratificare şi aderare

1. Prezenta convenţie va fi deschisă spre semnare pînă la 31 decembrie 1956 oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, oricărui stat nemembru care este parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie sau membru al unei instituţii specializate, precum şi oricărui alt stat nemembru invitat de Consiliul Economic şi Social să devină parte la convenţie.

2. Prezenta convenţie va fi ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general.

3. Oricare stat menţionat la paragraful 1 al prezentului articol va putea în orice moment să adere la prezenta convenţie. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general.

ARTICOLUL 14 Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de a treizecea zi care va urma datei depunerii celui de al treilea instrument de ratificare sau aderare, efectuată conform dispoziţiilor art. 13.

2. Faţă de fiecare stat care o va ratifica sau va adera la convenţie după depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi care va urma datei depunerii de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare.

ARTICOLUL 15 Denunţare

1. Orice parte contractantă va putea denunţa prezenta convenţie printr-o notificare adresată secretarului general. Denunţarea se va putea aplica, de asemenea, unuia sau ansamblului teritoriilor menţionate la art. 12.

2. Denunţarea va deveni efectivă după trecerea unui an de la data primirii notificării de către secretarul general, înţelegîndu-se că ea nu se va aplica la cauzele în curs în momentul în care ea va deveni efectivă.

ARTICOLUL 16 Reglementarea diferendelor

Dacă între părţile contractante apare un diferend în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii şi dacă acest diferend nu a fost reglementat prin alte căi, el este adus în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie. Aceasta este sesizată fie prin notificarea unui acord special, fie prin cererea uneia dintre părţile la diferend.

ARTICOLUL 17 Rezerve

1. Dacă în momentul semnării, ratificării sau aderării, un stat face o rezervă la unul din articolele prezentei convenţii, secretarul general va comunica textul rezervei tuturor statelor care sînt părţi la prezenta convenţie şi celorlalte state vizate la art. 13. Orice parte contractantă care nu acceptă menţionata rezervă poate să notifice secretarului general, într-un termen de nouăzeci de zile începînd de la data acestei comunicări, că ea nu acceptă rezerva şi, în acest caz, convenţia nu va intra în vigoare între statul care ridică obiecţia şi statul autor al rezervei. Oricare stat care va adera ulterior la convenţie va putea, în momentul aderării sale, să procedeze la o notificare de acest gen.

2. O parte contractantă va putea în orice moment să-şi retragă o rezervă pe care a făcut-o, trebuind să notifice secretarului general această retragere.

ARTICOLUL 18 Reciprocitate

O parte contractantă nu poate invoca dispoziţiile prezentei convenţii împotriva altor părţi contractante decît în măsura în care ea însăşi este legată de prezenta convenţie.

ARTICOLUL 19 Notificări făcute de secretarul general

1. Secretarul general va notifica tuturor statelor membre ale Naţiunilor Unite şi statelor nemembre vizate la art. 13:

a) comunicările prevăzute la paragraful 3 al art. 2;

b) datele furnizate în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 2 al art. 3;

c) declaraţiile şi notificările făcute în conformitate cu dispoziţiile art. 12;

d) semnăturile, ratificările şi aderările făcute în conformitate cu dispoziţiile art. 13;

e) data la care convenţia a intrat în vigoare în conformitate cu paragraful 1 al art. 14;

f) denunţările făcute în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1 al art. 15;

g) rezervele şi notificările făcute în conformitate cu dispoziţiile art. 17.

2. Secretarul general va notifica, de asemenea, tuturor părţilor contractante cererile de revizuire şi răspunsurile date la aceste cereri în virtutea art. 20.

ARTICOLUL 20 Revizuire

1. Orice parte contractantă va putea să ceară oricînd, prin notificare adresată secretarului general, revizuirea prezentei Convenţii.

2. Secretarul general va transmite această notificare fiecăreia dintre părţile contractante, invitînd-o să-i comunice într-un termen de patru luni, dacă este în favoarea convocării unei conferinţe care să studieze revizuirea propusă. Dacă majoritatea părţilor contractante răspunde afirmativ, secretarul general va convoca această conferinţă.

ARTICOLUL 21 Păstrarea convenţiei şi limbile

Originalul prezentei convenţii, ale cărui texte în limbile chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sînt, deopotrivă, autentice, va fi depus la secretarul general, care va asigura transmiterea de copii certificate tuturor statelor vizate la art. 13.

se încarcă...