Act Internațional

Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956*)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 19 martie 1991

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

PREAMBUL

Ținînd seama de urgența soluționării problemei umanitare care se pune pentru persoanele în nevoie al căror susținător legal se află în străinătate,

ținînd seama că urmărirea acțiunilor pentru pensie de întreținere sau executarea hotărîrilor în străinătate dă loc la grave dificultăți legale și practice,

hotărîte să prevadă mijloacele care să permită rezolvarea acestor probleme și depășirea acestor dificultăți,

părțile contractante au convenit asupra celor ce urmează:

ARTICOLUL 1 Obiectul convenției

1. Prezenta convenție are ca obiect să faciliteze unei persoane, denumită în cele ce urmează creditor, care se găsește pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, obținerea pensiei de întreținere la care ea pretinde că are dreptul din partea unei persoane denumită în cele ce urmează debitor, care se află sub jurisdicția unei alte părți contractante. Organismele care vor fi folosite în acest scop sînt denumite în cele ce urmează autorități transmițătoare și instituții intermediare.

2. Căile juridice prevăzute în prezenta convenție completează, fără a le înlocui, orice alte căi juridice existente în dreptul intern sau în dreptul internațional.

ARTICOLUL 2 Desemnarea instituțiilor

1. Fiecare parte contractantă desemnează, în momentul depunerii instrumentului de ratificare sau aderare, una sau mai multe autorități administrative sau juridice care vor exercita pe teritoriul său funcțiile de autorități transmițătoare.

2. Fiecare parte contractantă desemnează, în momentul depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare, un organism public sau privat care va exercita pe teritoriul său funcțiile de instituție intermediară.

3. Fiecare parte contractantă comunică fără întîrziere secretarului general al Națiunilor Unite desemnările făcute în aplicarea paragrafelor 1 și 2, precum și orice modificare care ar surveni în legătură cu aceasta.

4. Autoritățile transmițătoare și instituțiile intermediare pot intra în mod direct în legătură cu autoritățile transmițătoare și instituțiile intermediare ale altor părți contractante.

ARTICOLUL 3 Prezentarea cererii către autoritatea transmițătoare

1. În cazul în care un creditor se află pe teritoriul unei părți contractante, denumită în cele ce urmează statul creditorului, iar debitorul se află sub jurisdicția unei alte părți contractante, denumită în cele ce urmează statul debitorului, primul poate să adreseze o cerere unei autorități transmițătoare a statului unde se află, pentru a obține pensia de întreținere din partea debitorului.

2. Fiecare parte contractantă informează secretarul general asupra mijloacelor de probă cerute în mod normal în sprijinul cererilor de pensie de întreținere de către legea instituției intermediare, asupra condițiilor în care acestea trebuie să fie prezentate pentru a fi admisibile și asupra celorlalte condiții impuse de către această lege.

3. Cererea trebuie să fie însoțită de toate documentele pertinente și mai ales, dacă este cazul, de o procură care autorizează instituția intermediară să acționeze în numele creditorului ori să desemneze o persoană împuternicită să acționeze în numele creditorului; cererea va fi, de asemenea, însoțită de o fotografie a creditorului și, dacă este posibil, de o fotografie a debitorului.

4. Autoritatea transmițătoare ia toate măsurile posibile pentru ca cerințele legii statului instituției intermediare să fie respectate; sub rezerva dispozițiilor acestei legi, cererea cuprinde următoarele date:

a) numele și prenumele, adresa, data nașterii, cetățenia și profesia creditorului, precum și, dacă este cazul, numele și adresa reprezentantului său legal;

b) numele și prenumele debitorului și, în măsura în care creditorul are cunoștință, adresele sale succesive din cursul ultimilor cinci ani, data sa de naștere, cetățenia și profesia sa;

c) o expunere detaliată a motivelor pe care se întemeiază cererea, obiectul acesteia și orice alte date pertinente privind mai ales resursele și situația familială ale creditorului și debitorului.

ARTICOLUL 4 Transmiterea dosarului

1. Autoritatea transmițătoare trimite dosarul instituției intermediare desemnată de statul debitorului, în afară de cazul că ea consideră cererea ca nefiind de bună-credință.

2. Înainte de a trimite dosarul, autoritatea transmițătoare se asigură că piesele ce trebuie transmise sînt în bună și cuvenită formă, potrivit legii statului creditorului.

3. Autoritatea transmițătoare poate să comunice instituției intermediare opinia sa asupra temeiniciei cererii și să recomande ca creditorul să beneficieze de asistență judiciară și de scutire de cheltuieli.

ARTICOLUL 5 Transmiterea hotărîrilor judecătorești și a altor acte judiciare

1. Autoritatea transmițătoare trimite, la cererea creditorului și în conformitate cu dispozițiile art. 4, orice hotărîre provizorie ori definitivă sau orice alt act judiciar referitor la pensia de întreținere intervenit în favoarea creditorului, în fața unui tribunal competent al uneia dintre părțile contractante și, dacă este necesar și posibil, o dare de seamă asupra dezbaterilor în cursul cărora a fost luată acea hotărîre.

2. Hotărîrile și actele judiciare vizate la paragraful precedent pot înlocui sau completa piesele menționate la articolul 3.

3. Procedura prevăzută la art. 6 poate fi, în conformitate cu legea statului debitorului, fie o procedură de exequatu sau de înregistrare, fie o nouă acțiune bazată pe hotărîrea transmisă în virtutea dispozițiilor paragrafului 1.

ARTICOLUL 6 Funcțiile instituției intermediare

1. Acționînd în limitele puterilor conferite de către creditor, instituția intermediară ia, în numele creditorului, toate măsurile potrivite pentru asigurarea obținerii pensiei de întreținere. În special, ea încheie tranzacții, iar atunci cînd este necesar intentează și susține o acțiune privind pensia de întreținere și face demersuri pentru executarea oricărei hotărîri, ordonanțe sau altui act judiciar.

2. Instituția intermediară ține la curent autoritatea transmițătoare. Dacă ea nu poate acționa, va comunica motivele și va transmite dosarul autorității transmițătoare.

3. În afara unor dispoziții contrare din prezenta convenție, legea care reglementează acțiunile menționate și orice chestiuni conexe este legea statului debitorului, inclusiv în materie de drept internațional privat.

ARTICOLUL 7 Comisii rogatorii

În cazul în care legea celor două părți contractante interesate admite comisii rogatorii, sînt aplicabile următoarele dispoziții:

a) tribunalul sesizat cu acțiunea de pensie de întreținere va putea, pentru procurarea de acte sau alte probe, să ceară efectuarea unei comisii rogatorii, fie tribunalului competent al celeilalte părți contractante, fie oricărei alte autorități sau instituții desemnate de partea contractantă, unde urmează a se efectua comisia rogatorie;

b) pentru ca părțile să poată asista sau să poată fi reprezentate, autoritatea solicitată este obligată să informeze autoritatea transmițătoare și instituția intermediară interesate, precum și pe debitor, asupra datei și locului unde se va proceda la luarea măsurii solicitate;

c) comisia rogatorie trebuie să fie efectuată cu toată diligența necesară; dacă ea nu este îndeplinită într-un termen de patru luni, începînd din momentul primirii cererii de către autoritatea solicitată, autoritatea solicitantă va trebui să fie informată asupra motivelor neefectuării sau ale întîrzierii;

d) efectuarea comisiei rogatorii nu va putea să dea loc la rambursarea taxelor sau cheltuielilor, de orice natură ar fi;

e) efectuarea comisiei rogatorii nu va putea fi refuzată decît:

1. dacă nu se poate stabili autenticitatea documentului;

2. dacă partea contractantă pe teritoriul căreia comisia ar urma să fie îndeplinită o consideră a fi de natură să aducă atingere suveranității sau securității sale.

ARTICOLUL 8 Modificarea hotărîrilor judecătorești

Dispozițiile prezentei convenții sînt, deopotrivă, aplicabile cererilor privind modificarea hotărîrilor judecătorești date în materie de obligații de întreținere.

ARTICOLUL 9 Scutiri și facilități Jurisprudență (1)

1. În procedurile reglementate prin prezenta convenție, creditorii beneficiază de tratamentul și de scutirile de taxe și cheltuieli acordate creditorilor care își au reședința în statal unde este intentată acțiunea sau ai cărui cetățeni sînt.

2. Creditorii străini sau nerezidenți nu pot fi obligați să depună cauțiune judicatum solvi, nici să facă vreo altă plată sau depozit.

3. Nici o remunerație nu poate fi percepută de către autoritățile transmițătoare și instituțiile intermediare pentru serviciile pe care acestea le prestează, potrivit dispozițiilor prezentei convenții.

ARTICOLUL 10 Transferuri de fonduri

Părțile contractante a căror lege impune restricții la transferurile de fonduri în străinătate vor acorda cea mai mare prioritate transferurilor de fonduri destinate să fie vărsate ca pensii de întreținere sau să acopere cheltuielile angajate pentru orice acțiune în justiție, reglementată prin prezenta convenție.

ARTICOLUL 11 Clauza federală

În cazul unui stat federativ sau neunitar, se vor aplica dispozițiile următoare:

a) în ceea ce privește articolele prezentei convenții, a căror punere în aplicare ține de acțiunea legislativă a puterii legislative federale, obligațiile guvernului federal vor fi, în această măsură, aceleași ca și cele ale părților care nu sînt state federative;

b) în ceea ce privește articolele prezentei convenții a căror aplicare ține de acțiunea legislativă a fiecăruia din statele, provinciile sau cantoanele constitutive care, în virtutea sistemului constituțional al federației, nu sînt ținute să adopte măsuri legislative, guvernul federal va aduce aceste articole la cunoștința autorităților competente ale statelor, provinciilor sau cantoanelor, cît mai curînd posibil și cu avizul său favorabil;

c) un stat federativ parte la prezenta convenție va comunica, la cererea oricărei alte părți contractante care i-ar fi transmisă de către secretarul general, o prezentare a legislației și a practicilor în vigoare în federație și în unitățile sale constitutive referitoare la o dispoziție sau alta din convenție, indicînd măsura în care s-a dat urmare menționatei dispoziții printr-o acțiune legislativă sau alta.

ARTICOLUL 12 Aplicarea teritorială

Dispozițiile prezentei convenții se extind sau se aplică, în aceleași condiții, teritoriilor neautonome, sub tutelă sau oricărui alt teritoriu pentru care o parte contractantă asigură relațiile internaționale, afară dacă acea parte contractantă, ratificînd prezenta convenție sau aderînd la ea, declară că convenția nu se va aplica unuia sau altuia din aceste teritorii. Orice parte contractantă care va fi făcut această declarație va putea extinde ulterior, în orice moment, prin notificare adresată secretarului general, aplicarea convenției la teritoriile astfel excluse sau la oricare dintre ele.

ARTICOLUL 13 Semnare, ratificare și aderare

1. Prezenta convenție va fi deschisă spre semnare pînă la 31 decembrie 1956 oricărui stat membru al Organizației Națiunilor Unite, oricărui stat nemembru care este parte la Statutul Curții Internaționale de Justiție sau membru al unei instituții specializate, precum și oricărui alt stat nemembru invitat de Consiliul Economic și Social să devină parte la convenție.

2. Prezenta convenție va fi ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general.

3. Oricare stat menționat la paragraful 1 al prezentului articol va putea în orice moment să adere la prezenta convenție. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general.

ARTICOLUL 14 Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va intra în vigoare în cea de a treizecea zi care va urma datei depunerii celui de al treilea instrument de ratificare sau aderare, efectuată conform dispozițiilor art. 13.

2. Față de fiecare stat care o va ratifica sau va adera la convenție după depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare sau de aderare, convenția va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi care va urma datei depunerii de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare.

ARTICOLUL 15 Denunțare

1. Orice parte contractantă va putea denunța prezenta convenție printr-o notificare adresată secretarului general. Denunțarea se va putea aplica, de asemenea, unuia sau ansamblului teritoriilor menționate la art. 12.

2. Denunțarea va deveni efectivă după trecerea unui an de la data primirii notificării de către secretarul general, înțelegîndu-se că ea nu se va aplica la cauzele în curs în momentul în care ea va deveni efectivă.

ARTICOLUL 16 Reglementarea diferendelor

Dacă între părțile contractante apare un diferend în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenții și dacă acest diferend nu a fost reglementat prin alte căi, el este adus în fața Curții Internaționale de Justiție. Aceasta este sesizată fie prin notificarea unui acord special, fie prin cererea uneia dintre părțile la diferend.

ARTICOLUL 17 Rezerve

1. Dacă în momentul semnării, ratificării sau aderării, un stat face o rezervă la unul din articolele prezentei convenții, secretarul general va comunica textul rezervei tuturor statelor care sînt părți la prezenta convenție și celorlalte state vizate la art. 13. Orice parte contractantă care nu acceptă menționata rezervă poate să notifice secretarului general, într-un termen de nouăzeci de zile începînd de la data acestei comunicări, că ea nu acceptă rezerva și, în acest caz, convenția nu va intra în vigoare între statul care ridică obiecția și statul autor al rezervei. Oricare stat care va adera ulterior la convenție va putea, în momentul aderării sale, să procedeze la o notificare de acest gen.

2. O parte contractantă va putea în orice moment să-și retragă o rezervă pe care a făcut-o, trebuind să notifice secretarului general această retragere.

ARTICOLUL 18 Reciprocitate

O parte contractantă nu poate invoca dispozițiile prezentei convenții împotriva altor părți contractante decît în măsura în care ea însăși este legată de prezenta convenție.

ARTICOLUL 19 Notificări făcute de secretarul general

1. Secretarul general va notifica tuturor statelor membre ale Națiunilor Unite și statelor nemembre vizate la art. 13:

a) comunicările prevăzute la paragraful 3 al art. 2;

b) datele furnizate în conformitate cu dispozițiile paragrafului 2 al art. 3;

c) declarațiile și notificările făcute în conformitate cu dispozițiile art. 12;

d) semnăturile, ratificările și aderările făcute în conformitate cu dispozițiile art. 13;

e) data la care convenția a intrat în vigoare în conformitate cu paragraful 1 al art. 14;

f) denunțările făcute în conformitate cu dispozițiile paragrafului 1 al art. 15;

g) rezervele și notificările făcute în conformitate cu dispozițiile art. 17.

2. Secretarul general va notifica, de asemenea, tuturor părților contractante cererile de revizuire și răspunsurile date la aceste cereri în virtutea art. 20.

ARTICOLUL 20 Revizuire

1. Orice parte contractantă va putea să ceară oricînd, prin notificare adresată secretarului general, revizuirea prezentei Convenții.

2. Secretarul general va transmite această notificare fiecăreia dintre părțile contractante, invitînd-o să-i comunice într-un termen de patru luni, dacă este în favoarea convocării unei conferințe care să studieze revizuirea propusă. Dacă majoritatea părților contractante răspunde afirmativ, secretarul general va convoca această conferință.

ARTICOLUL 21 Păstrarea convenției și limbile

Originalul prezentei convenții, ale cărui texte în limbile chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sînt, deopotrivă, autentice, va fi depus la secretarul general, care va asigura transmiterea de copii certificate tuturor statelor vizate la art. 13.

;
se încarcă...