Back

Act Internaţional

Convenţia asupra facilităţilor vamale în favoarea turismului, încheiată la New York, la 4 iunie 1954*)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 26.04.1961

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Statele contractante,

În dorinţa de a înlesni dezvoltarea turismului internaţional,

Au hotărît să încheie o Convenţie şi au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

ARTICOLUL 1

În sensul prezentei Convenţii se înţelege:

a) Prin "drepturi şi taxe de import" nu numai drepturile vamale, ca orice drepturi şi taxe cerute ca urmare a importului;

b) Prin "turist" orice persoană care, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie, intră pe teritoriul unui Stat contractant, altul decît cel în care această persoană îşi are domiciliul permanent şi rămîne în acest Stat cel puţin 24 de ore şi cel mult 6 luni, în cursul aceleiaşi perioade de 12 luni, dacă călătoria se datoreşte unui motiv legitim, altul decît imigrarea, cum este: turism, călătorii de plăcere, sport motive de sănătate motive familiare, studii, pelerinaje religioase sau călătorii de afaceri;

c) Prin "titlu de import temporar" documentul vamal care permite să se constate garanţia sau consemnarea drepturilor şi taxelor de import, datorate în caz de neexportare a obiectelor importate în mod temporar.

ARTICOLUL 2

1. Sub rezerva altor condiţii prevăzute în prezenta Convenţie fiecare Stat contractant va admite, cu scutire temporară de drepturi şi taxe de import, efectele personale importate de un turist, cu condiţia ca aceste efecte să fie destinate uzului personal, ca turistul să le transporte asupra lui sau în bagajele ce-l însoţesc, să nu existe vreo suspiciune de abuz şi ca aceste efecte să fie reexportate de turist cînd părăseşte ţara.

2. Prin "efecte personale" se înţelege orice îmbrăcăminte şi alte articole, noi sau folosite de care poate avea nevoie personal şi în mod raţional un turist, ţinînd seama de toate condiţiile călătoriei sale, în afară de mărfurile importate în scopuri comerciale.

3. Efectele personale*) cuprind între alte articole, următoarele obiecte, cu condiţia ca ele să poată fi considerate ca fiind în curs de întrebuinţare:

- bijuterii personale;

- două aparate fotografice şi 24 casete sau 10 role de filme pentru fiecare aparat;

- un aparat cinematografic de filmat de format mic şi 10 bobine de film;

- un binoclu;

- un instrument muzical portativ;

- un patefon portativ şi zece discuri;

- un aparat portativ pentru înregistrarea sunetului;

- un aparat de radio-recepţie portativ;

- o maşină de scris portativă;

- un cărucior de copil;

- un cort sau alt echipament de cantonament pentru turişti;

- scule şi articole de sport (de exemplu: o garnitură de instrumente de pescuit, două arme de vînătoare cu 100 cartuşe de fiecare, o bicicletă fără motor, un caiac sau canoe de dimensiuni sub 5,50 m două perechi de schiuri, două rachete de tenis şi alte articole asemănătoare**).

*) Conform recomandării Conferinţei de la Roma.

**) Conform cererii Alianţei internaţionale pentru turism, se admite şi un televizor portativ,

ARTICOLUL 3

Sub rezerva altor condiţii prevăzute în prezenta Convenţie, fiecare Stat contractant va admite, cu scutire de drepturi şi taxe de import, produsele menţionate mai jos, cînd un turist le importă pentru uz personal, cu condiţia ca el să le transporte asupra lui sau în bagajele sale de mînă şi cu condiţia să nu existe vreo suspiciune de abuz:

a) 200 ţigări, sau 50 ţigări de foi, sau 250 grame de tutun, sau orice sortiment din aceste produse în cantitate pînă la 250 grame;

b) o sticlă de vin de capacitate normală şi 1/4 litru de băuturi spirtoase;

c) 1/4 litru de colonie sau o mică cantitate de parfum.

ARTICOLUL 4

Sub rezerva altor condiţii prevăzute în prezenta Convenţie, fiecare Stat contractant acordă turistului, cu condiţia să nu existe vreo suspiciune de abuz:

a) Autorizaţia de a importa în tranzit fără titlu de import temporar, şi în limita unei valori totale de 100 dolari (S.U.A.), amintiri de voiaj pe care le transportă asupra lui sau în bagajele ce-l însoţesc, dacă aceste amintiri nu sînt destinate pentru scopuri comerciale.*)

b) Autorizaţia de a exporta, cu scutire de formalităţi privind controlul devizelor şi cu scutire de drepturi de export, în limita unei valori totale de 100 dolari (S.U.A.), amintiri de voiaj pe care turistul le-a cumpărat în ţară, pe care le poartă asupra lui sau în bagajele care-l însoţesc, dacă aceste amintiri nu sînt destinate unor scopuri comerciale.

*) Conform recomandării Conferinţei de la Roma.

ARTICOLUL 5

Fiecare Stat contractant poate cere ca obiectele prevăzute la articolul 2, să fie puse sub garanţia unui titlu de import temporar cînd acestea au o valoare mare.

ARTICOLUL 6

Statele contractante se vor strădui să nu instituie formalităţi vamale care ar putea avea ca efect împiedicarea dezvoltării turismului internaţional.

ARTICOLUL 7

Pentru a accelera îndeplinirea formalităţilor vamale, Statele contractante vecine se vor, strădui să realizeze juxtapunerea instalaţiilor vamale respective şi ca orele de deschidere a birourilor şi posturilor de vamă corespunzătoare să coincidă.

ARTICOLUL 8

Dispoziţiunile prezentei Convenţii nu aduc nici o atingere aplicării regulamentelor de poliţie şi altele, privind importul, deţinerea şi portul armelor şi muniţiilor.

ARTICOLUL 8

Fiecare Stat contractant recunoaşte că interdicţiile privind importul şi exportul obiectelor prevăzute de prezenta Convenţie nu trebuie să se aplice decît în măsura în care aceste interdicţii sînt bazate pe considerente care n-au un caracter economic, ca de pildă pe considerente de moralitate publică, securitate publică igienă sau sănătate publică, sau de ordin veterinar sau fitopatologic.

ARTICOLUL 10

Scutirile şi alte înlesniri prevăzute de prezenta Convenţie nu sînt aplicabile traficului de frontieră.

De asemenea, ele nu sînt în mod automat aplicabile:

a) în cazul unui produs sau obiect determinat, cînd pentru acest produs sau obiect, cantitatea totală importată de un turist depăşeste în mod sensibil limita fixată prin prezenta Convenţie;

b) în cazul turiştilor care intră mai mult decît odată pe lună în ţara de import;

c) în cazul turiştilor sub vîrsta de 17 ani.

ARTICOLUL 11

În caz de fraudă, de contravenţie sau de abuz, Statele contractante au dreptul să intenteze acţiuni de urmărire a persoanelor beneficiare ale scutirilor şi altor înlesniri, pentru a recupera drepturile şi taxele de import care eventual ar fi datorate, precum şi pentru aplicarea oricăror penalităţi la care acestea s-ar fi expus.

ARTICOLUL 12

Orice încălcare a dispoziţiilor prezentei Convenţii, orice substituire, declaraţie falsă sau acţiune avînd ca efect ca o persoană sau un obiect să beneficieze pe nedrept de regimul de import prevăzut de prezenta Convenţie, expune pe contravenient, în caz că unde s-a comis infracţiunea, sancţiunilor prevăzute de legislaţia acestei ţări.

ARTICOLUL 13

Nici o dispoziţie a prezentei Convenţii nu exclude dreptul, pentru Statele contractante care formează o uniune vamală sau economică, de a prevedea reguli speciale aplicabile persoanelor care domiciliază în ţările ce fac parte din această uniune.

ARTICOLUL 14

1. Prezenta Convenţie va fi deschisă, pentru semnare, pînă la 31 decembrie 1954, în numele-oricărui Stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al oricărui alt Stat invitat să participe la conferinţa Naţiunilor Unite asupra formalităţilor vamale privind importul temporar al vehiculelor de turism şi turismul, ţinută la New York, în mai şi iunie 1954, denumită mai jos "Conferinţa".

2. Prezenta Convenţie va trebui să fie ratificată, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ARTICOLUL 15

1. Începînd de la 1 ianuarie 1955, orice Stat prevăzut la paragraful 1 al articolului 14 şi orice alt Stat care va fi invitat de Consiliul economic şi social al Naţiunilor Unite va putea să adere la prezenta Convenţie. Aderarea va fi de asemenea posibilă în numele oricărui teritoriu sub tutelă, a cărui autoritate administrantă este Organizaţia Naţiunilor Unite.

2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ARTICOLUL 16

1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii celui de al 15-lea instrument de ratificare sau de aderare, neînsoţit de rezerve sau cu rezerve acceptate, în condiţiile prevăzute la articolul 20.

2. Pentru fiecare Stat care va fi ratificat sau va fi aderat la această convenite după data depunerii celui de al 15-lea instrument de ratificare sau de aderare prevăzut la paragraful precedent, Convenţia va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii, de către acest Stat, a instrumentului său de ratificare sau de aderare, neînsoţit de rezerve sau cu rezerve acceptate în condiţiile prevăzute la articolul 20.

ARTICOLUL 17

1. După trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, orice Stat contractant o va putea denunţa printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

2. Denunţarea va avea efect 15 luni după data la care Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi primit această notificare.

ARTICOLUL 18

Valabilitatea prezentei Convenţii va înceta dacă, la un moment oarecare după intrarea sa în vigoare, numărul Statelor contractante va fi mai mic de opt, pe o perioadă de douăsprezece luni consecutive.

ARTICOLUL 19

1. Orice Stat va putea, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare sau de aderare sau în orice moment ulterior, să declare, printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, că prezenta Convenţie va fi aplicabilă la toate sau numai la o parte din teritoriile pe care el le reprezintă pe plan internaţional. Convenţia va fi aplicabilă teritoriilor menţionate în notificare fie începînd din a 90-a zi după primirea acestei notificări de către Secretarul general, dacă notificarea nu este însoţită de vreo rezervă, fie începînd din a 90-a zi după ce notificarea va fi intrat în vigoare conform articolului 20, fie la data la care Convenţia va fi intrat în vigoare pentru Statul respectiv, cea mai tîrzie din aceste date fiind determinantă.

2. Orice Stat care va face, conform paragrafului precedent, o declaraţie avînd ca rezultat aplicarea prezentei Convenţii la un teritoriu pe care îl reprezintă pe plan internaţional va putea, conform articolul 17, să denunţe Convenţia în ce priveşte acest singur teritoriu.

ARTICOLUL 20

1. Rezervele la prezenta Convenţie făcute înaintea semnării Actului final vor fi primite dacă ele au fost acceptate la Conferinţă de majoritatea membrilor acesteia şi consemnate în Actul final.

2. Rezervele la prezenta Convenţie prezentate după semnarea Actului final nu vor fi primite dacă 1/3 din Statele semnatare sau din Statele contractante au făcut obiecţii la acestea în condiţiile prevăzute mai jos.

3. Textul oricărei rezerve prezentată de un Stat Secretariatului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite în momentul semnării, al depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare, sau a oricărei notificări prevăzută la articolul 19, va fi comunicat de către Secretarul general tuturor Statelor care vor fi semnat sau ratificat Convenţia sau care vor fi aderat la ea. Rezerva nu va fi acceptată dacă 1/3 din aceste State formulează o obiecţie în termen de 90 de zile de la data comunicării. Secretarul general va informa toate Statele prevăzute în prezentul paragraf despre orice obiecţie care-i va fi fost comunicată precum şi despre acceptarea sau respingerea rezervei.

4. Orice obiecţie formulată de un Stat care va fi semnat Convenţia, de care n-o va fi ratificat, va înceta să aibă valabilitate dacă Statul autor al obiecţiei nu va ratifica Convenţia într-un termen de nouă luni de la data zisei obiecţii. Dacă faptul că o obiecţie încetează să aibă efect are de consecinţă să atragă acceptarea rezervei ca o aplicaţiune a paragrafului precedent, Secretarul general va informa Statele prevăzute în acest paragraf. Cu toate dispoziţiile paragrafului precedent, textul unei rezerve nu va fi comunicat unui Stat semnatar care nu va fi ratificat Convenţia în trei ani după data semnării făcute în numele său.

5. Statul care prezintă rezerva va putea să o retragă într-un termen de douăsprezece luni de la data comunicării Secretarului general, prevăzută la paragraful 3, anunţînd retragerea rezervei, conform procedurii prevăzute la acest paragraf. Instrumentul de ratificare sau de aderare sau, după caz, notificarea prevăzută la articolul 19, va avea efect, pentru acest Stat, la data retragerii, În adaptarea retragerii, instrumentul sau, după caz, notificarea va fi fără efect, în afară de cazul cînd, aplicîndu-se dispoziţiile paragrafului 4, rezerva nu este ulterior acceptată.

6. Rezervele acceptate conform prezentului articol vor putea fi retrase în orice moment, prin notificare adresată Secretarului general.

7. Statele contractante nu sînt obligate să acorde Statului autor al unei rezerve avantajele prevăzute în dispoziţiile Convenţiei, care au făcut obiectul zisei rezerve. Orice Stat care va fi recurs la această facultate va înştiinţa Secretarul general Secretarul general va informa despre aceasta Statele semnatare şi contractante.

ARTICOLUL 21

1. Orice diferend între două sau mai multe State contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii va fi, pe cît posibil, reglementat pe calea negocierilor între Statele în litigiu.

2. Orice diferend care nu va fi fost reglementat pe calea negocierilor va fi supus arbitrajului dacă oricare din Statele contractante în litigiu o va cere şi, în consecinţă, va fi trimis unuia sau mai multor arbitri aleşi, de comun acord, de Statele în, litigiu. Dacă, în 3 luni de la data cererii de arbitraj. Statele în litigiu nu ajung să se înţeleagă asupra alegerii unui arbitru sau a arbitrilor, oricare din aceste State va putea cere Preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie să desemneze un arbitru unic în faţa căruia diferendul va fi trimis pentru hotărîre.

3. Sentinţa arbitrului sau a arbitrilor desemnaţi conform paragrafului precedent va fi obligatorie pentru Statele contractante interesate.

ARTICOLUL 22

1. După trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii orice Stat contractant va putea, prin notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, să ceară convocarea unei conferinţe cu scopul de a revizui prezenta Convenţie, Secretarul general va notifica această cerere tuturor Statelor contractante şi va convoca o conferinţă de revizuire dacă, într-un termen de 4 luni de la data notificării trimise de el, cel puţin jumătate din Statele contractante îi vor comunica asentimentul lor la această cerere.

2. Dacă o conferinţă va fi convocată conform paragrafului precedent, Secretarul general va înştiinţa toate Statele contractante şi le va invita să prezinte, într-un termen de trei luni, propunerile care ar dori să fie examinate de Conferinţă. Secretarul general va comunica tuturor Statelor contractante ordinea de zi provizorie a Conferinţei, precum şi textul acestor propuneri, cu cel puţin trei luni înainte de data deschiderii Conferinţei.

3. Secretarul general va invita, la orice conferinţă convocată în conformitate cu prezentul articol, toate Statele contractante şi toate celelalte State membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale uneia din instituţiile specializate.

ARTICOLUL 23

1. Orice Stat contractant va putea propune unul sau mai multe amendamente la prezenta Convenţie. Textul oricărui proiect de amendament va fi comunicat Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite care-l va transmite tuturor Statelor contractante.

2. Orice proiect de amendament, care va fi fost transmis conform paragrafului precedent, va fi considerat acceptat dacă nici un Stat contractant nu formulează vreo obiecţie într-un termen de şase luni, cu începere de la data la care Secretarul general va fi transmis proiectul de amendament.

3. Secretarul general va notifica, cît mai curînd posibil, tuturor Statelor contractante dacă împotriva proiectului de amendament a fost formulată vreo obiecţie; în lipsa unei obiecţii, amendamentul va întîrzia în vigoare pentru toate Statele contractante la trei luni după expirarea termenului de şase luni prevăzut în paragraful precedent.

se încarcă...