Back

Act Internaţional

Convenţia de la Londra de definire a agresiunii din 03.07.1933

În vigoare de la 03.07.1933

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

M.-sa regele României, m.-sa regele Afganistanului, preşedintele Republicii Estoniei, preşedintele Republicii Letone, m.-sa imperială şahul Persiei, preşedintele Republicii Polone, preşedintele Republicii Turce, Comitetul Executiv al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, dornici de a întări pacea existentă între ţările lor, considerând că pactul Briand-Kellogg, ai căror semnatari sunt, interzice orice agresiune, socotind necesar în interesul securităţii generale de a defini cât mai precis posibil agresiunea pentru a preveni orice pretext pentru justificarea ei, constatând că toate statele au un drept egal la independenţă, la securitate, la libera apărare a teritoriilor lor şi la libera dezvoltare a instituţiilor lor, însufleţiţi de dorinţa, în interesul păcii generale, de a asigura tuturor popoarelor inviolabilitatea teritoriului ţărilor lor, judecând util în interesul păcii generale de a pune în vigoare între ţările lor reguli precise care să definească agresiunea în aşteptare ca acestea din urmă să devină universale, au decis în aceste scopuri a încheia prezenta convenţie:

ARTICOLUL 1

Fiecare din înaltele părţi contractante se angajează să accepte în raporturile mutuale cu fiecare din celelalte şi cu începerea zilei punerii în vigoare a prezentei convenţiuni definiţia agresorului, astfel cum a fost explicată în raportul Comitetului pentru chestiunile de securitate cu data de 24 mai 1933 (raportul Politis) al Conferinţei pentru reducerea şi limitarea armamentelor, raport făcut în urma propunerii delegaţiei Sovietelor.

ARTICOLUL 2

În consecinţă, va fi recunoscut ca agresor într-un conflict internaţional, sub rezerva acordurilor în vigoare între părţile în conflict, statul care primul va fi comis una din acţiunile următoare:

- declaraţie de război unui alt stat;

- invazia cu forţele sale armate, chiar fără declaraţie de război, a teritoriului unui alt stat;

- atacarea cu forţele sale terestre, navale sau aeriene, chiar fără declaraţie de război, a teritoriului, navelor sau aeronavelor unui alt stat;

- blocada navală a coastelor sau a porturilor unui stat;

- sprijin dat bandelor armate care, formate pe teritoriul său, vor fi invadat teritoriul unui alt stat sau refuzul, cu toată cererea statului invadat, de a lua pe propriul său teritoriu orice măsuri în puterea lui pentru a lipsi zisele bande de orice ajutor sau protecţie.

ARTICOLUL 3

Nici o consideraţie de ordin politic, militar, economic sau de altă natură nu va putea scuza sau justifica agresiunea prevăzută la art. 2 (cu titlu de exemplu vezi anexa).

ARTICOLUL 4

Prezenta convenţie va fi ratificată de înaltele părţi contractante conform legislaţiei fiecăreia din ele.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...