Back

Act Internaţional

Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886*) completată la Paris la 4 mai 1896, revizuită la Berlin la 13 noiembrie 1908, completată la Berna la 20 martie 1914, revizuită la Roma la 2 iunie 1928, revizuită la Bruxelles la 26 iunie 1948, revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967 şi la Paris la 24 iulie 1971 şi modificată la 28 septembrie 1979

În vigoare de la 31.07.1969

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Ţările Uniunii, deopotrivă animate de dorinţa de a proteja într-un mod cât mai eficient şi mai uniform cu putinţă drepturile autorilor asupra operelor lor literare şi artistice,

recunoscând importanţa lucrărilor Conferinţei de revizuire ţinute la Stockholm în anul 1967,

au hotărât să revizuiască Actul adoptat de Conferinţa de la Stockholm, lăsând nemodificate art. 1-20 şi 22-26 din acest act.

în consecinţă, subsemnaţii plenipotenţiari, după prezentarea deplinelor puteri, recunoscute în bună şi cuvenită formă,

au convenit cele ce urmează:

ARTICOLUL 1

Ţările cărora li se aplică prezenta convenţie sunt constituite în Uniunea pentru protecţia drepturilor autorilor asupra operelor lor literare şi artistice.

ARTICOLUL 2

(1) Termenul opere literare şi artistice cuprinde toate lucrările din domeniul literar, ştiinţific şi artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare, precum: cărţile, broşurile şi alte scrieri; conferinţele, alocuţiunile, predicile şi alte opere de aceeaşi natură; operele dramatice sau dramatico-muzicale; operele coregrafice şi pantomimele; compoziţiile muzicale cu sau fără cuvinte; operele cinematografice, cărora le sunt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog cinematografiei; operele de desen, de pictură, de arhitectură, de sculptură, de gravură, de litografie; operele fotografice, cărora le sunt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; operele de artă aplicată; ilustraţiile, hărţile geografice; planurile, crochiurile şi operele plastice referitoare la geografie, la topografie, la arhitectură sau la ştiinţe.

(2) Se rezervă totuşi legislaţiilor ţărilor Uniunii dreptul de a dispune că operele literare şi artistice sau una ori mai multe categorii dintre ele nu sunt protejate, atâta timp cât nu au fost fixate pe un suport material.

(3) Sunt protejate ca opere originale, fără a prejudicia drepturile autorului operei originale, traducerile, adaptările, aranjamentele muzicale şi alte transformări ale unei opere literare sau artistice.

(4) Se rezervă legislaţiilor ţărilor Uniunii dreptul de a determina protecţia care trebuie acordată textelor oficiale de ordin legislativ, administrativ sau judiciar, precum şi traducerilor oficiale ale acestor texte.

(5) Culegerile de opere literare sau artistice, cum sunt enciclopediile şi antologiile, care, prin alegerea sau dispunerea materialelor, constituie creaţii intelectuale, sunt protejate ca atare, fără a prejudicia drepturile autorilor asupra fiecărei opere care face parte din aceste culegeri.

(6) Operele sus-menţionate beneficiază de protecţie în toate ţările Uniunii. Această protecţie se exercită în favoarea autorului şi a deţinătorilor drepturilor sale.

(7) Se rezervă legislaţiilor ţărilor Uniunii dreptul de reglementare a câmpului de aplicare a legilor privind operele de artă aplicată, precum şi desenele şi modelele industriale, precum şi condiţiile de protecţie a acestor opere, desene şi modele, ţinând seama de dispoziţiile art. 7 alin. (4) din prezenta convenţie. Pentru operele protejate numai ca desene şi modele în ţara de origine nu poate fi cerută în altă ţară a Uniunii decât protecţia specială acordată în această ţară desenelor şi modelelor; totuşi, dacă o astfel de protecţie specială nu se acordă în această ţară, aceste opere vor fi protejate ca opere artistice.

(8) Protecţia prezentei convenţii nu se aplică ştirilor zilei sau faptelor diverse, care au caracterul de simple informaţii de presă.

ARTICOLUL 2 bis

(1) Se rezervă legislaţiilor ţărilor Uniunii dreptul de a exclude, în parte sau în totalitate, de la protecţia prevăzută în articolul precedent discursurile politice şi discursurile pronunţate în dezbaterile judiciare.

(2) Se rezervă, de asemenea, legislaţiilor ţărilor Uniunii dreptul de a statua asupra condiţiilor în care conferinţele, alocuţiunile şi alte opere de aceeaşi natură, pronunţate în public, vor putea fi reproduse prin presă, radiodifuzate, transmise prin fir publicului sau vor putea face obiectul comunicărilor publice prevăzute în art. 11 bis alin. (1) al prezentei convenţii, în cazul când o astfel de folosire este justificată de scopul de informare urmărit.

(3) Totuşi autorul beneficiază de dreptul exclusiv de a reuni, în culegere, operele sale menţionate în alineatele precedente.

ARTICOLUL 3

(1) Sunt protejaţi, în virtutea prezentei convenţii:

a) autorii, resortisanţi ai uneia dintre ţările Uniunii, pentru operele lor, publicate sau nu;

b) autorii care nu sunt resortisanţi ai unei ţări a Uniunii, pentru operele pe care le publică pentru prima dată într-una dintre aceste ţări sau simultan într-o ţară din afara Uniunii şi într-o ţară a Uniunii.

(2) Autorii care nu sunt resortisanţi ai unei ţări a Uniunii, dar care, având reşedinţa lor obişnuită într-una dintre aceste ţări, sunt, în scopul aplicării prezentei convenţii, asimilaţi cu autorii resortisanţi ai acestei ţări.

(3) Prin opere publicate trebuie să se înţeleagă operele editate cu consimţământul autorilor lor, oricare ar fi modul de fabricare a exemplarelor, cu condiţia ca punerea la dispoziţie a acestora să poată satisface nevoile normale ale publicului, ţinând seama de natura operei. Nu constituie o publicare reprezentarea unei opere dramatice, dramatico-muzicale sau cinematografice, executarea unei opere muzicale, recitarea în public a unei opere literare, transmiterea sau radiodifuzarea operelor literare sau artistice, expunerea unei opere de artă şi construcţia unei opere de arhitectură.

(4) Este considerată ca fiind publicată simultan în mai multe ţări orice operă care a apărut în două sau mai multe ţări în 30 de zile de la prima publicare.

ARTICOLUL 4

Sunt protejaţi, în virtutea prezentei convenţii, chiar în cazul în care condiţiile prevăzute la art. 3 nu sunt îndeplinite:

a) autorii operelor cinematografice al căror producător îşi are sediul sau reşedinţa sa obişnuită într-una dintre ţările Uniunii;

b) autorii unor opere de arhitectură construite într-o ţară a Uniunii sau ai unor opere de artă grafică şi plastică încorporate într-un imobil situat într-o ţară a Uniunii.

ARTICOLUL 5 Jurisprudență (1)

(1) În ceea ce priveşte operele pentru care sunt protejaţi, în virtutea prezentei convenţii, în ţările Uniunii, altele decât ţara de origine a operei, autorii beneficiază de drepturile pe care legile respective le acordă în prezent sau le vor acorda naţionalilor, precum şi de drepturile acordate în mod special prin prezenta convenţie.

(2) Folosinţa şi exerciţiul acestor drepturi nu sunt subordonate nici unei formalităţi; această folosinţă şi acest exerciţiu sunt independente de existenţa protecţiei în ţara de origine a operei. Ca urmare, în afară de prevederile prezentei convenţii, întinderea protecţiei, precum şi mijloacele procedurale garantate autorului pentru apărarea drepturilor sale se reglementează, în mod exclusiv, conform legislaţiei ţării în care se reclamă protecţia.
Jurisprudență (1)

(3) Protecţia în ţara de origine este reglementată de legislaţia naţională. Cu toate acestea, dacă autorul nu este un resortisant al ţării de origine a operei pentru care el este protejat prin prezenta convenţie, va avea în această ţară aceleaşi drepturi ca şi autorii naţionali.

(4) Este considerată ţară de origine:

a) pentru operele publicate pentru prima oară într-una dintre ţările Uniunii, această din urmă ţară; totuşi, dacă este vorba de opere publicate simultan în mai multe ţări ale Uniunii, care admit durate diferite de protecţie, aceea dintre ele a cărei legislaţie acordă durata de protecţie cea mai scurtă;

b) pentru operele publicate simultan într-o ţară din afara Uniunii şi într-o ţară a Uniunii, această din urmă ţară;

c) pentru operele nepublicate sau pentru operele publicate pentru prima oară într-o ţară din afara Uniunii, fără publicare simultană într-o ţară a Uniunii, ţara din Uniune al cărei resortisant este autorul; totuşi:

(i) dacă este vorba de opere cinematografice al căror producător îşi are sediul sau reşedinţa sa obişnuită într-o ţară a Uniunii, ţara de origine va fi această din urmă ţară; şi

(ii) dacă este vorba de opere de arhitectură construite într-o ţară din Uniune sau de opere de artă grafică şi plastică încorporate într-un imobil situat într-o ţară din Uniune, ţara de origine va fi această din urmă ţară.

ARTICOLUL 6

(1) Dacă o ţară din afara Uniunii nu protejează în mod satisfăcător operele autorilor care sunt resortisanţi ai uneia dintre ţările Uniunii, această din urmă ţară va putea restrânge protecţia operelor ai căror autori sunt, în momentul primei publicări a acestor opere, resortisanţi ai celeilalte ţări şi nu au reşedinţa lor obişnuită într-una dintre ţările Uniunii. Dacă ţara primei publicări face uz de acest drept, celelalte ţări ale Uniunii nu vor acorda operelor, supuse astfel unui tratament special, o protecţie mai largă decât aceea care le este acordată în ţara primei publicări.

(2) Nici o restricţie, stabilită în virtutea alineatului precedent, nu va putea prejudicia drepturile pe care un autor le va fi dobândit asupra unei opere publicate într-una dintre ţările Uniunii înainte de punerea în executare a acestei restricţii.

(3) Ţările Uniunii, care, în virtutea prezentului articol, vor restrânge protecţia drepturilor autorilor, vor notifica acest fapt directorului general al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (denumit mai jos directorul general), printr-o declaraţie scrisă, în care vor fi arătate ţările faţă de care protecţia este restrânsă, precum şi restricţiile la care sunt supuse drepturile autorilor aparţinând acestor ţări. Directorul general va comunica de îndată acest fapt tuturor ţărilor Uniunii.

ARTICOLUL 6 bis

(1) Independent de drepturile patrimoniale de autor şi chiar după cedarea acestor drepturi, autorul păstrează dreptul de a revendica paternitatea operei şi de a se opune oricărei deformări, mutilări sau altei modificări a acestei opere sau oricăror alte atingeri ale acesteia, care îi prejudiciază onoarea sau reputaţia.

(2) Drepturile recunoscute autorului, în virtutea alin. (1), sunt, după moartea sa, menţinute cel puţin până la stingerea drepturilor patrimoniale şi exercitate de către persoanele sau instituţiile cărora legislaţia naţională a ţării în care protecţia este reclamată le dă această calitate. Cu toate acestea, ţările a căror legislaţie, în vigoare în momentul ratificării prezentului act sau al aderării la el, nu conţine dispoziţii care să asigure protecţia, după moartea autorului, a tuturor drepturilor recunoscute în baza alin. (1) au competenţa de a prevedea că unele dintre aceste drepturi nu sunt menţinute după moartea autorului.

(3) Mijloacele procedurale pentru apărarea drepturilor recunoscute prin prezentul articol sunt reglementate de legislaţia ţării în care este reclamată protecţia.

ARTICOLUL 7

(1) Durata protecţiei acordate prin prezenta convenţie cuprinde durata vieţii autorului şi 50 de ani după moartea sa.

(2) Cu toate acestea, pentru operele cinematografice, ţările Uniunii au dreptul să prevadă că durata protecţiei expiră la 50de ani după ce opera a fost făcută accesibilă publicului, cu consimţământul autorului, sau că, în lipsa unui asemenea eveniment, intervenit în termen de 50 de ani, socotiţi de la realizarea unei astfel de opere, durata protecţiei expiră la 50 de ani după această realizare.

(3) Pentru operele anonime sau pseudonime durata protecţiei acordate prin prezenta convenţie expiră la 50 de ani după ce opera a fost în mod licit făcută accesibilă publicului. Totuşi, când pseudonimul adoptat de autor nu lasă nici o îndoială asupra identităţii sale, durata protecţiei este cea prevăzută la alin. (1). Dacă autorul unei opere anonime sau apărute sub pseudonim îşi dezvăluie identitatea în perioada indicată mai sus, termenul de protecţie aplicabil este cel prevăzut la alin. (1). Ţările Uniunii nu sunt obligate să protejeze operele anonime sau pseudonime, al căror autor este presupus mort, după toate probabilităţile, de 50 de ani.

(4) Se rezervă legislaţiilor ţărilor Uniunii dreptul de a reglementa durata protecţiei operelor fotografice şi aceea a operelor de artă aplicată, protejate ca opere artistice; totuşi această durată nu va putea fi inferioară unei perioade de 25 de ani, socotiţi de la realizarea unei asemenea opere.

(5) Durata protecţiei ulterioare morţii autorului şi termenele prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) încep să curgă de la moartea acestuia sau de la evenimentul avut în vedere de aceste alineate, însă durata acestor termene se calculează numai cu începere de la data de 1ianuarie a anului care urmează morţii sau evenimentului avut în vedere.

(6) Ţările Uniunii au dreptul de a acorda o durată de protecţie superioară celor prevăzute la alineatele precedente.

(7) Ţările Uniunii legate prin Actul de la Roma al prezentei convenţii şi care acordă, în legislaţia lor naţională, în vigoare în momentul semnării prezentului act, durate inferioare celor prevăzute în alineatele precedente au facultatea de a le menţine, atunci când aderă la prezentul act sau când îl ratifică.

(8) În toate cazurile durata va fi reglementată de legea ţării în care va fi reclamată protecţia; totuşi, exceptând cazul în care legislaţia acestei din urmă ţări decide altfel, ea nu va depăşi durata fixată în ţara de origine a operei.

ARTICOLUL 7 bis

Dispoziţiile articolului precedent sunt, de asemenea, aplicabile, când dreptul de autor aparţine în comun colaboratorilor unei opere, sub rezerva ca termenele consecutive morţii autorului să fie calculate cu începere de la moartea ultimului supravieţuitor dintre colaboratori.

ARTICOLUL 8

Autorii de opere literare şi artistice, protejaţi prin prezenta convenţie, beneficiază, pe toată durata drepturilor lor asupra operei originale, de dreptul exclusiv de a face sau de a autoriza traducerea operelor lor.

ARTICOLUL 9

(1) Autorii operelor literare şi artistice, protejaţi prin prezenta convenţie, beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza reproducerea acestor opere, în orice mod şi sub orice formă ar fi.

(2) Se rezervă legislaţiilor ţărilor Uniunii dreptul de a permite reproducerea operelor menţionate în anumite cazuri speciale, cu condiţia ca o astfel de reproducere să nu aducă atingere exploatării normale a operei şi să nu cauzeze un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale autorului.

(3) Orice înregistrare sonoră sau vizuală este considerată ca reproducere, în sensul prezentei convenţii.

ARTICOLUL 10

(1) Sunt permise citatele extrase dintr-o operă făcută deja cunoscută publicului în mod legal, cu condiţia ca ele să fie conforme bunelor uzanţe şi în măsură justificată de scopul urmărit, inclusiv citatele din articole din jurnale şi culegeri periodice, sub formă de revistă a presei.

(2) Se rezervă legislaţiei ţărilor Uniunii şi acordurilor speciale existente sau care se vor încheia între ele dreptul de a permite folosirea în mod legal, în măsura justificată de scopul urmărit, a operelor literare sau artistice, cu titlu de ilustrare în învăţământ, prin intermediul publicaţiilor, emisiunilor de radiodifuziune sau al înregistrărilor sonore sau vizuale, cu condiţia ca o asemenea folosire să fie conformă bunelor uzanţe.

(3) Citatele şi utilizările avute în vedere în alineatele precedente vor trebui să menţioneze sursa şi numele autorului, dacă acest nume figurează în sursa folosită.

ARTICOLUL 10 bis

(1) Se rezervă legislaţiilor ţărilor Uniunii dreptul de a permite reproducerea prin presă ori radiodifuzarea sau transmiterea prin fir către public a articolelor de actualitate privind dezbateri economice, politice sau religioase, publicate în ziare sau în culegeri periodice, sau a operelor radiodifuzate având acelaşi caracter, în cazurile când reproducerea, radiodifuzarea sau această transmitere nu este în mod expres rezervată. Totuşi sursa trebuie întotdeauna indicată în mod explicit; sancţiunea acestei obligaţii este determinată de legislaţia ţării în care este cerută protecţia.

(2) Se rezervă, de asemenea, legislaţiilor ţărilor Uniunii dreptul de a reglementa condiţiile în care, cu prilejul prezentării evenimentelor de actualitate prin mijlocirea fotografiei sau a cinematografiei, sau pe calea radiodifuzării sau transmiterii prin fir către public, operele literare sau artistice, văzute sau auzite în cursul evenimentului, pot, în măsura justificată de scopul de informare urmărit, să fie reproduse şi făcute accesibile publicului.

ARTICOLUL 11

(1) Autorii de opere dramatice, dramatico-muzicale şi muzicale beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza: 1° reprezentarea şi executarea publică a operelor lor, inclusiv reprezentarea şi executarea publică prin orice mijloace sau procedee; 2° transmiterea publică prin orice mijloace a reprezentării şi a executării operelor lor.

(2) Aceleaşi drepturi sunt acordate autorilor de opere dramatice sau dramatico-muzicale, în ceea ce priveşte traducerea operelor lor, pentru întreaga durată de protecţie a drepturilor lor asupra operei originale.
Jurisprudență (1)

ARTICOLUL 11 bis

(1) Autorii de opere literare şi artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza: 1° radiodifuzarea operelor lor sau comunicarea publică a acestor opere prin orice alt mijloc servind la difuzarea fără fir a semnalelor, a sunetelor sau a imaginilor; 2° orice comunicare publică fie prin fir, fie fără fir a operei radiodifuzate, când această comunicare este făcută printr-un alt organism decât cel de origine; 3° comunicarea publică a operei radiodifuzate prin difuzor sau prin orice alt instrument asemănător, transmiţător de semnale, de sunete sau de imagini.

(2) Revine legislaţiilor ţărilor Uniunii să reglementeze condiţiile de exercitare a drepturilor la care se referă alin. (1) de mai sus, dar aceste condiţii nu vor avea decât un efect strict limitat la ţara care le va fi stabilit. Ele nu vor putea în nici un caz să aducă atingere dreptului moral al autorului, nici dreptului, care aparţine autorului, de a obţine o remunerare echitabilă, stabilită de către autoritatea competentă, în lipsa unui acord amiabil.

(3) În lipsa unei prevederi contrare, autorizaţia acordată, potrivit alin. (1), nu cuprinde şi autorizaţia de a înregistra opera radiodifuzată prin intermediul unor instrumente de fixare a sunetelor sau imaginilor. Se rezervă totuşi legislaţiilor ţărilor Uniunii regimul înregistrărilor efemere, efectuate de un organism de radiodifuziune prin propriile sale mijloace şi pentru emisiunile sale. Aceste legislaţii vor putea autoriza păstrarea acestor înregistrări în arhive oficiale, datorită caracterului lor excepţional de documentare.

ARTICOLUL 11 terţ

(1) Autorii de opere literare beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza: 1° recitarea în public a operelor lor, inclusiv recitarea în public prin orice mijloace sau procedee; 2° transmiterea publică prin orice mijloace a recitării operelor lor.

(2) Aceleaşi drepturi sunt acordate autorilor de opere literare, în ceea ce priveşte traducerea operelor lor, pe întreaga durată a protecţiei drepturilor lor asupra operei originale.

ARTICOLUL 12

Autorii de opere literare sau artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza adaptările, aranjamentele şi alte transformări ale operelor lor.

ARTICOLUL 13

(1) Fiecare ţară a Uniunii poate, în ceea ce o priveşte, să stabilească rezerve şi condiţii referitoare la dreptul exclusiv al autorului unei opere muzicale şi al autorului cuvintelor, a căror înregistrare cu opera muzicală a fost deja autorizată de către acesta din urmă, de a autoriza înregistrarea sonoră a numitei opere muzicale împreună cu cuvintele, dacă este cazul; însă orice rezerve şi condiţii de această natură nu vor avea decât un efect strict limitat la ţara care le-ar stabili şi nu vor putea în nici un caz să aducă atingere dreptului care aparţine autorului de a obţine o remunerare echitabilă, stabilită de către autoritatea competentă, în lipsa unui acord amiabil.

(2) Înregistrările operelor muzicale care au fost realizate într-o ţară a Uniunii, potrivit art. 13 alin. (3) al convenţiilor semnate la Roma la 2 iunie 1928 şi la Bruxelles la 26 iunie 1948, vor putea, în acea ţară, să facă obiectul reproducerilor, fără consimţământul autorului operei muzicale, până la expirarea unei perioade de 2 ani, socotiţi de la data la care ţara menţionată devine legată prin prezentul act.

(3) Înregistrările făcute în baza alin. (1) şi (2) ale prezentului articol şi importate, fără autorizaţia părţilor interesate, într-o ţară unde nu ar fi licite, vor putea fi sechestrate în acea ţară.

ARTICOLUL 14

(1) Autorii de opere literare sau artistice au dreptul exclusiv de a autoriza: 1° adaptarea şi reproducerea cinematografică a acestor opere şi punerea în circulaţie a operelor astfel adaptate sau reproduse; 2° reprezentarea şi executarea în public şi transmiterea prin fir către public a operelor astfel adaptate sau reproduse.

(2) Adaptarea sub orice altă formă artistică a realizărilor cinematografice inspirate din opere literare sau artistice rămâne supusă autorizării autorilor operelor originale, fără a prejudicia autorizaţia autorilor lor.

(3) Dispoziţiile art. 13 alin. (1) nu sunt aplicabile.

ARTICOLUL 14 bis

(1) Fără a se aduce atingere drepturilor de autor ale oricărei opere care ar fi putut fi adaptată sau reprodusă, opera cinematografică este protejată ca o operă originală. Titularul dreptului de autor asupra operei cinematografice beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi autorul unei opere originale, inclusiv de drepturile menţionate în articolul precedent.

(2)

a) Determinarea titularilor dreptului de autor asupra operei cinematografice este rezervată legislaţiei ţării unde este cerută protecţia.

b) Cu toate acestea, în ţările Uniunii, în care legislaţia recunoaşte printre aceşti titulari pe autorii de contribuţii aduse la realizarea operei cinematografice, aceştia, dacă s-au angajat să aducă astfel de contribuţii, în afara unei prevederi contrare sau speciale, nu vor putea să se opună reproducerii, punerii în circulaţie, reprezentării şi executării în public, transmiterii prin fir către public, radiodifuzării, comunicării către public, subtitrării şi dublării textelor operei cinematografice.

c) Problema de a şti dacă forma angajamentului menţionat mai sus, pentru aplicarea subalin. b), trebuie sau nu trebuie să fie un contract scris sau un act scris echivalent se reglementează de legislaţia ţării Uniunii, în care producătorul operei cinematografice îşi are sediul sau reşedinţa obişnuită. Se rezervă totuşi legislaţiei ţării Uniunii, în care este cerută protecţia, dreptul de a prevedea că acest angajament trebuie să fie un contract scris sau un act scris echivalent. Ţările care folosesc acest drept vor trebui să notifice acest lucru directorului general, printr-o declaraţie scrisă, care va fi de îndată comunicată de către acesta din urmă tuturor celorlalte ţări ale Uniunii.

d) Prin prevedere contrară sau specială trebuie să se înţeleagă orice condiţie restrictivă care poate însoţi angajamentul menţionat.

(3) În afară de cazul în care legislaţia naţională hotărăşte altfel, dispoziţiile subalin. (2) b) nu se aplică nici autorilor de scenarii, de dialoguri şi de opere muzicale, create pentru realizarea operei cinematografice, nici realizatorului principal al acesteia. Totuşi ţările Uniunii, a căror legislaţie nu conţine dispoziţii privind aplicarea subalin. (2) b) realizatorului menţionat, vor trebui să notifice aceasta directorului general, printr-o declaraţie scrisă, care va fi de îndată comunicată de către acesta din urmă tuturor celorlalte ţări ale Uniunii.

se încarcă...