Curtea Constituțională

Decizia nr. 16/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 lit. a) și ale art. 56 alin. (1) din Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 16.03.2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Marieta Safta - prim magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolaescu.

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 lit. a) si art. 56 alin. (1) din Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, exceptie ridicata de Timofti Onoriu-Valentin în Dosarul nr. 6.401/314/2016 al Judecatoriei Suceava si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.570 D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, sens în care se referă și la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 19 august 2016, pronuntata în Dosarul nr. 6.401/314/2016, Judecatoria Suceava a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 lit. a) si ale art. 56 alin. (1) din Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002. Exceptia a fost ridicata de pârâtul Timofti Onoriu-Valentin într-o cauza având ca obiect "internare medicala nevoluntara."

5. În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum este retinuta si în încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, se arata ca o persoana supusa internarii medicale nevoluntare trebuie sa fi savârsit o fapta penala fata de care procurorul a emis ordonanta de începere a urmaririi penale prin aplicarea art. 305 din Codul de procedura penala si a decis, ulterior instituirii cadrului procesual penal, sa solicite, prin ordonanta, internarea nevoluntara. Autorul exceptiei a precizat ca infractiunile care pot determina internarea nevoluntara pot fi de natura diferita si pot fi savârsite de orice persoana.

6. Judecatoria Suceava considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, întrucât dispozitiile contestate nu contravin normelor constitutionale invocate în sustinerea acesteia. Instanta a retinut ca Legea nr. 487/2002 are ca scop, între altele, protejarea persoanelor cu tulburari psihice, reglementând în acest sens procedura de internare a unei persoane cu tulburari psihice într-o unitate de psihiatrie. Internarea medicala se poate face numai din considerente medicale si poate fi voluntara sau nevoluntara. Referindu-se, în continuare, la procedura de internare nevoluntara, astfel cum este reglementata de Legea nr. 487/2002, instanta apreciaza ca aceasta masura priveaza de libertate persoana internata nevoluntar, în sensul ca aceasta nu are libertatea de a parasi unitatea de psihiatrie, însa nu reprezinta o sanctiune privativa de libertate. Aceasta procedura nu urmareste sanctionarea unei persoane pentru savârsirea unor fapte penale, ci urmareste, pe de o parte, protejarea persoanelor cu tulburari psihice, în considerarea starii lor de vulnerabilitate, precum si protejarea celorlalte persoane aflate în imediata apropiere a pacientului, iar, pe de alta parte, evitarea unor erori medicale sau a unor eventuale abuzuri de natura sa afecteze libertatea individuala a unei persoane supuse procedurii de internare nevoluntara.

7. În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

8. Guvernul a transmis punctul sau de vedere cu Adresa înregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 8.723 din 27 septembrie 2016, prin care apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Arata ca Legea nr. 487/2002 reglementeaza un obiectiv major al politicii de sanatate, si anume promovarea si apararea sanatatii mintale a populatiei, prevenirea îmbolnavirilor psihice si protectia persoanelor cu tulburari psihice, precum si rolul autoritatilor si organismelor abilitate în ceea ce priveste promovarea si controlul acestor activitati. În cazul internarii nevoluntare a unei persoane cu tulburari psihice într-o unitate de psihiatrie sunt instituite o serie de garantii pentru a preveni posibile abuzuri si atingeri aduse libertatii persoanei, precum: propunerea de internare nevoluntara este analizata de o comisie special constituita în acest sens; decizia de internare nevoluntara trebuie confirmata de catre instanta, judecarea facându-se în regim de urgenta, în camera de consiliu si cu participarea procurorului. Se mai arata, cu referire la considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 527/2015, ale carei considerente se aplica, în opinia Guvernului, mutatis mutandis, ca internarea nevoluntara într-un spital de psihiatrie, reglementata de Legea nr. 487/2002, nu are natura juridica a unei sanctiuni privative de libertate. În privinta dreptului persoanei de a dispune de ea însasi, garantat de art. 26 alin. (2) din Constitutie, se arata ca nu este un drept absolut, ci comporta o serie de limitari, impuse de necesitatea protectiei drepturilor si libertatilor altora, a ordinii publice sau a bunelor moravuri.

9. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 8.726 din 27 septembrie 2016, prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că internarea nevoluntară, ca măsură de ocrotire de drept privat, are ca scop protecția persoanei cu tulburări psihice, în interes propriu, precum și în interesul familiei și al societății. Această măsură nu are caracter de sancțiune, ci de ocrotire, neavând niciun efect cu privire la capacitatea civilă a persoanei fizice. Tulburarea psihică trebuie să fie dovedită în fața autorității naționale competente, dovada făcându-se printr-o expertiză medico-legală. Mai mult, tulburarea psihică trebuie să aibă un caracter sau o amploare de natură a legitima internarea, care nu se poate prelungi în mod valabil în cazul în care acea tulburare nu mai persistă. Prin urmare, controlul exercitat de instanța de judecată cu privire la propunerea de încetare a condițiilor care au impus internarea nevoluntară reprezintă tocmai o garanție a respectării libertății persoanei fizice și o aplicare a principiului simetriei, în temeiul căruia dacă internarea nevoluntară a avut loc în baza unei hotărâri a instanței, atunci și încetarea acestei măsuri poate fi dispusă prin decizia aceluiași organ judiciar. În plus, persoana aflată în procedura de internare nevoluntară poate părăsi unitatea spitalicească, dacă există decizia comisiei sau hotărârea instanței de judecată competente. Pe cale de consecință, se consideră că nu sunt încălcate prevederile constituționale invocate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecatorul- raportor, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

11. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

12. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 54 lit. a) si art. 56 alin. (1) din Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 13 septembrie 2012, având urmatorul cuprins:

- Art. 54 lit. a):

"

O persoană poate fi internată prin procedura de internare nevoluntară numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăște că persoana suferă de o tulburare psihică și consideră că:

a) din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane;";

- Art. 56 alin. (1):

"

Solicitarea internării nevoluntare a unei persoane se realizează de către:

a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană;

b) familia persoanei;

c) reprezentanții administrației publice locale cu atribuții în domeniul social-medical și de ordine publică;

d) reprezentanții poliției, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum și de către procuror;

e) instanța de judecată civilă, ori de câte ori apreciază că starea sănătății mintale a unei persoane aflate în cursul judecății ar putea necesita internare nevoluntară."

13. Dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei sunt cuprinse în art. 23 alin. (11) si (13), precum si în art. 26 alin. (2) din Constitutie, care consacra prezumtia de nevinovatie, regula potrivit careia sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decât de natura penala si, respectiv, dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însasi, daca nu încalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

14. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul acesteia, corelând masura internarii nevoluntare cu savârsirea unei fapte penale "fata de care procurorul a emis ordonanta de începere a urmaririi penale (...) si a decis, ulterior instituirii cadrului procesual penal, sa solicite, prin ordonanta, internarea nevoluntara" si precizând ca "infractiunile care pot determina internarea nevoluntara pot fi de natura diferita si pot fi savârsite de orice persoana", sustine încalcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor constitutionale cuprinse în art. 23 alin. (11) si (13), precum si în art. 26 alin. (2) din Constitutie, care consacra prezumtia de nevinovatie, regula potrivit careia sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decât de natura penala si, respectiv, dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însasi. Din succintele argumente enuntate, astfel cum au fost retinute si în încheierea de sesizare, se deduce ca autorul exceptiei asimileaza masura internarii nevoluntare cu o sanctiune privativa de libertate, apreciind ca reglementarea acesteia încalca textele constitutionale invocate, fara a prezenta însa o motivare distincta, în mod corespunzator fiecaruia dintre aceste texte.

15. Fata de aceste sustineri ce vizeaza, în esenta, natura juridica a masurii internarii nevoluntare, Curtea constata ca, în jurisprudenta sa, a mai analizat critici care au pus în discutie, între altele, natura juridica si procedura dispunerii internarii nevoluntare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 527 din 14 iulie 2015, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 17 septembrie 2015, Curtea a retinut ca "internarea nevoluntara, prin natura sa, fara a constitui o sanctiune privativa de libertate, reprezinta o masura care priveaza de libertate persoana internata nevoluntar, în sensul ca aceasta nu are libertatea sa paraseasca institutia medicala în care a fost internata împotriva vointei sale sau fara consimtamântul sau". Aceasta masura nu vizeaza sanctionarea unei persoane pentru savârsirea unor fapte penale, ci are ca scop protejarea persoanelor cu tulburari psihice, în considerarea starii lor de vulnerabilitate, precum si protejarea celorlalte persoane aflate în imediata apropiere a acestora, dând astfel expresie scopului pentru care Legea nr. 487/2002 a fost adoptata, de promovare, aparare a sanatatii mintale si prevenire a îmbolnavirilor psihice, respectiv de protectie a persoanelor cu tulburari psihice.

16. Astfel fiind, Curtea retine ca dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (11) si (13), care consacra prezumtia de nevinovatie, respectiv regula potrivit careia sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decât de natura penala, nu sunt incidente în cauza. De altfel, în decizia mentionata (paragraful 17), Curtea a mai retinut ca internarea nevoluntara se instituie prin decizia comisiei medicale, care este supusa, însa, confirmarii instantei judecatoresti, aceasta putând sa o infirme si sa dispuna încetarea internarii nevoluntare. La rândul ei, si procedura de externare are, similar procedurii de internare nevoluntara, o componenta administrativa si una judiciara, instanta competenta putând sa confirme propunerea comisiei de constatare a încetarii conditiilor care au impus internarea nevoluntara sau sa o infirme, cu consecinta mentinerii, în acest ultim caz, a masurii internarii nevoluntare. Atât în procedura de internare nevoluntara, cât si în cea de externare, este reglementata interventia judecatorului, tocmai pentru eliminarea unor eventuale abuzuri sau erori medicale. Astfel fiind - a conchis Curtea - prin prevederile legale referitoare la aceste proceduri nu se aduce atingere principiilor referitoare la libertatea individuala, ci, dimpotriva, este garantat acest drept fundamental.

17. Nu poate fi primita nici sustinerea referitoare la pretinsa încalcare a prevederilor art. 26 alin. (2) din Constitutie, care consacra dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însasi. Dreptul de a dispune de propria persoana, nefiind un drept absolut, poate fi exercitat numai cu respectarea drepturilor altor persoane, a ordinii publice si a bunelor moravuri. În acest sens sunt atât prevederile art. 26 alin. (2) din Constitutie, invocate de autorul exceptiei, cât si prevederile art. 8 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care stabilesc ca dreptul la respectarea vietii private, în sens larg, poate face obiectul unor restrictii, daca sunt prevazute de lege si daca constituie masuri necesare într-o societate democratica pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.282 din 12 octombrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 4 noiembrie 2010). Or, astfel cum Curtea Constitutionala a retinut în Decizia nr. 527/2015, precitata, paragraful 17, cu referire la procedura dispunerii masurii internarii nevoluntare, în cadrul acesteia este pus în balanta, pe de o parte, interesul personal al pacientului, sub aspectul libertatii acestuia, al nevoilor sale de sanatate si al protectiei împotriva abuzurilor si erorilor medicale, iar, pe de alta parte, interesul general al societatii privind eliminarea riscului ca starea psihica a persoanei în cauza sa îi induca acesteia un comportament de natura sa produca o vatamare fizica ei însesi sau altor persoane ori distrugeri de bunuri materiale importante. Rezulta, asadar, ca reglementarea dreptului persoanei de a dispune de propria persoana în ipoteza internarii nevoluntare respecta prevederile art. 26 alin. (2) din Constitutie, fiind circumscrisa continutului normativ al textului constitutional invocat.

18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALÃ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Timofti Onoriu-Valentin în Dosarul nr. 6.401/314/2016 al Judecatoriei Suceava si constata ca dispozitiile art. 54 lit. a) si ale art. 56 alin. (1) din Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002 sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Suceava și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 ianuarie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
;
loading ...