Back

Parlamentul României

Codul Penal din 1936

În vigoare de la 18.03.1936 până la 02.02.1948, fiind înlocuit(ă) de Codul Penal din 1936.

Te interesează forma portabilă a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 21,80 Lei cu TVA

Cumpără document

*) Denumit "Carol al II-lea" potrivit legii intitulată: "Denumirea Codurilor de unificare a legislaţiei", decretată sub Nr. 577/1936 şi publicată în Monitorul Oficial, partea I, Nr. 73 din 27 Martie 1936.

În text sunt cuprinse rectificările din Monitorul Oficial, p. I, Nr. 83 din 8 Aprilie 1936, pag. 3177.

CARTEA I Dispoziţiuni generale

TITLUL I Legalitatea încriminării, pedepsei şi măsurilor
de siguranţă

Art. 1. -

Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o faptă, care, în timpul când a fost săvârşită, nu era prevăzută de lege ca infracţiune şi nici condamnat la alte pedepse sau supus la alte măsuri de siguranţă, decât acelea pe care le prevede legea.

TITLUL II Aplicarea legii penale

CAPITOLUL I Aplicarea legii penale în timp

Art. 2. -

Infracţiunea săvârşită sub legea veche dar neprevăzută de legea nouă nu se pedepseşte. Executarea pedepsii şi a măsurii de siguranţă, pronunţate în virtutea legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărîrii judecătoreşti pentru acea infracţiune, încetează prin simplul fapt al intrării în vigoare a legii noi.

Art. 3. -

Dacă după săvârşirea infracţiunii şi înainte de condamnarea infractorului printr'o hotărîre definitivă, intervine o lege sau mai multe legi succesive, se aplică legea ale cărei dispoziţiuni sunt mai favorabile infractorului.

Infracţiunea săvârşită sub imperiul unei legi temporare este urmărită şi după abrogarea legii prin ajungerea ei la termen.

Art. 4. -

Legile care prevăd măsuri de siguranţă se aplică şi infracţiunilor comise anterior punerii lor în vigoare, dacă nu sunt definitiv judecate.

Art. 5. -

În caz de conflict între două sau mai multe legi succesive, privitoare la prescripţiunea acţiunii publice sau a pedepselor, se aplică legea care prevede prescripţiunea cea mai scurtă.

CAPITOLUL II Aplicarea legii penale în spaţiu

SECŢIUNEA I Infracţiuni săvârşite în România

Art. 6. -

Orice infracţiune săvârşită pe teritoriul României este pedepsită după dispoziţiunile legilor penale române.

Legea penală română se aplică şi infracţiunilor săvârşite deasupra teritoriului României, în cuprinsul apelor sau mării teritoriale, sau pe o navă ori aeronavă română.

Infracţiunea se consideră comisă în România şi atunci când actul comiterii sau omisiunii, ori cel puţin un act de executare a fost început sau săvârşit pe teritoriul român, sau când rezultatul infracţiunii s'a produs pe acest teritoriu.

Art. 7. -

Legea penală română nu se aplică:

1. persoanei Regelui;

2. persoanelor care, în baza tratatelor sau regulilor de drept internaţional, se bucură de imunitate penală;

3. echipajului unui vas comercial străin, pentru infracţiunile săvârşite pe acel vas, când se află în marea teritorială sau într'un port românesc, precum şi echipajului unei aeronave străine, în timpul când sboară deasupra teritoriului românesc sau se află pe acest teritoriu în virtutea unei autorizaţiuni speciale a guvernului român, afară de cazul când infracţiunea s'a comis contra unui Român sau a turburat pacea şi ordinea publică a teritoriului, sau dacă s'a făcut apel la autorităţile române de comandantul vasului.

SECŢIUNEA II Infracţiuni săvârşite în străinătate de români
sau de străini domiciliaţi în România

Art. 8. -

Orice cetăţean român poate fi pedepsit pentru faptele săvârşite ca autor, instigator sau complice, în afară de teritoriul României, numai după întoarcerea sa voluntară sau dacă găsindu-se în ţară voieşte a rămâne, ori dacă s'a obţinut extrădarea sa şi numai dacă acele fapte sunt socotite ca infracţiuni, atât de legile ţării unde au fost săvârşite, cât şi de legile române, afară de infracţiunile prevăzute de art. 10 şi 11.

În caz de deosebire între pedepsele prevăzute de cele două legi se aplică pedeapsa cea mai uşoară.

Dacă pedeapsa cea mai uşoară este prevăzută de legea ţării străine şi dacă această pedeapsă nu există în legea română, judecătorul trebue să o transforme într'una din pedepsele prevăzute de acest cod, care i-ar corespunde din punct de vedere al naturii şi duratei.

Infractorul nu poate fi urmărit dacă dovedeşte că, pentru acele fapte a fost amnistiat sau a fost judecat în străinătate printr'o hotărîre definitivă, iar în caz de condamnare, că a fost scutit de executarea pedepsei sau că pedeapsa i-s'a stins prin executare sau prin orice alte cauze de stingere a pedepselor prevăzute de legea ţării unde a fost condamnat.

Când infractorul s'a sustras prin orice mijloace, dela executarea integrală a pedepsei la care fusese condamnat în străinătate, partea din pedeapsă executată în străinătate se socoteşte în executarea pedepsei ce se pronunţă de către instanţele române. Se deduce şi deţinerea preventivă suferită în străinătate.

De asemenea nicio urmărire nu se poate face pentru acele infracţiuni, care, după legea străină, sunt supuse unei plângeri prealabile şi când o atare plângere nu s'a produs sau a fost retrasă în mod legal.

Legea penală română se aplică cetăţeanului român şi pentru faptele comise în străinătate, chiar când locul de comitere nu este supus unei suveranităţi, dacă faptele sunt calificate crime sau delicte şi pedepsite de acest cod.

Art. 9. -

Dispoziţiunile prevăzute în articolul precedent sunt aplicabile şi străinilor domiciliaţi în România, dacă nu sunt supuşi niciunei ţări sau dacă extrădarea lor nu a fost cerută, precum şi străinilor care au dobândit naţionalitatea română după ce au săvârşit infracţiunea în străinătate.

Ele sunt de asemenea aplicabile instigatorilor şi complicilor care în România au făcut acte de participare la o infracţiune săvârşită în străinătate şi prevăzută de legile române.

SECŢIUNEA III Infracţiuni contra unor interese ale Statului
Român, săvârşite de români sau străini
în străinătate

Art. 10. -

Acela care săvârşeşte, în afară de teritoriul României, ca autor, instigator sau complice, crimă în contra siguranţei Statului, delict de falsificare a monedelor metalice române, a efectelor publice, a biletelor de bancă române sau o contrafacere a sigiliilor Statului, ori ale autorităţilor române, a timbrelor sau a mărcilor naţionale, ori delictul de ofensă în contra onoarei, prestigiului ori intereselor naţiunii sau Statului român, precum şi orice crimă sau delict contra unui cetăţean român, poate fi urmărit în România, judecat şi condamnat, chiar în lipsă, afară de cazul când guvernul român a cerut urmărirea în străinătate.

Dacă infractorul este prins pe teritoriul român, sau dacă se obţine extrădarea lui, este supus la executarea pedepsei ce s'a pronunţat de instanţele române, chiar dacă pentru faptele enumerate în alineatul precedent a fost amnestiat în străinătate sau a fost judecat printr'o hotărîre definitivă, iar în caz de condamnare, că a fost scutit de executarea pedepsei sau că pedeapsa i s'a stins prin executare sau prin orice alte cauze de stingere a pedepsei prevăzute de legea ţării unde a fost condamnat.

În caz de condamnare în străinătate, pentru aceeaşi infracţiune, pedeapsa executată acolo se deduce din pedeapsa pronunţată de instanţele române. De asemenea se deduce, conform dispoziţiunilor din acest cod şi deţinerea preventivă suferită în străinătate.

Cei condamnaţi în lipsă pot cere rejudecarea procesului dacă se află în ţară şi dacă termenul de prescripţie a pedepsei nu a expirat.

SECŢIUNEA IV Infracţiuni săvârşite de străini în străinătate

Art. 11. -

Orice alte crime sau delicte, în afară de cele prevăzute în art. 10, săvârşite de străini în străinătate, se pedepsesc, conform art. 8, dacă străinul infractor se află în ţară şi dacă nu se cere extrădarea lui sau dacă extrădarea nu poate fi executată.

Urmărirea pentru aceste infracţiuni nu se poate face decât după cererea Ministerului Justiţiei, afară de următoarele infracţiuni care se urmăresc şi se pedepsesc, conform dispoziţiunilor acestui cod, independent de dispoziţiunile penale în vigoare la locul de comitere al infracţiunii:

1. falsificarea de monedă metalică, hârtie monedă, efecte publice, bilete de bancă, timbre sau mărci străine;

2. traficul de femei şi copii;

3. actele de terorism considerate ca infracţiuni prin codul de faţă;

4. traficul de substanţe stupefiante;

5. traficul de publicaţiuni obscene (pornografia);

6. abandonul de familie;

7. participarea la acte comise în scop de a pune în stare de sclavie o persoană;

8. pirateria;

9. ruperea sau distrugerea cablurilor submarine, precum şi punerea în circulaţie prin radiodifuziune de semnale sau apeluri false de pericol;

10. orice alte infracţiuni prevăzute de acest cod, pentru care România s'a obligat prin convenţiuni internaţionale a le reprima.

SECŢIUNEA V Efectele hotărîrilor penale pronunţate în
străinătate

Art. 12. -

În cazul condamnării în străinătate a unui cetăţean român sau a unui străin domiciliat în România, pentru o infracţiune de drept comun, instanţele represive române, în urma cererii Ministerului public, pot pronunţa incapacităţile, interdicţiunile şi decăderile prevăzute de legile române pentru acea infracţiune.

Condamnatul are dreptul de a cere judecătorului să reia în cercetare întreaga afacere, înainte de a se pronunţa asupra acţiunii în decădere, exercitate de Ministerul public.

Acţiunea în decădere nu poate fi exercitată de Ministerul public, dacă românul a fost amnistiat sau reabilitat în ţara unde a săvârşit infracţiunea sau dacă au trecut zece ani dela data când i s'a stins pedeapsa în străinătate prin executare, graţiere, prescripţie sau din orice altă cauză de stingere a pedepselor prevăzute de legile ţării, unde a fost condamnat.

Art. 13. -

Străinul pedepsit în ţara sa pentru o infracţiune de drept comun, prevăzută şi de legea română, este lipsit în România de exerciţiul şi folosinţa acelor drepturi, care i-au fost interzise prin hotărîrea străină rămasă definitivă.

Această dispoziţiune nu se aplică, dacă străinul a fost condamnat în lipsă sau dacă interdicţiunile, incapacităţile şi decăderile pronunţate prin hotărîrea străină sunt contrare ordinei publice.

Art. 14. -

Acela care săvârşeşte o infracţiune în România, după ce a fost condamnat în străinătate printr'o hotărîre definitivă pentru o infracţiune prevăzută şi de legea română, poate fi socotit ca recidivist, în cazurile şi condiţiile stabilite de acest cod.

SECŢIUNEA VI Dispoziţiuni comune

Art. 15. -

În toate cazurile, când instanţele române sunt competente a judeca infracţiunile săvârşite în străinătate, aceste instanţe aplică măsurile de siguranţă prevăzute de legile române, chiar dacă atari măsuri nu există sau există numai în parte, în legile ţării unde s'a săvârşit infracţiunea.

SECŢIUNEA VII Extrădarea

Art. 16. -

Condiţiunile de fond ale extrădării sunt cele stabilite de convenţiile internaţionale, iar în lipsa acestora de reciprocitatea existentă şi dispoziţiile din prezenta secţiune.

Art. 17. -

Extrădarea cetăţenilor români şi a refugiaţilor politici este oprită.

Străinul urmărit sau condamnat pentru crimă sau delict de drept comun, comise în străinătate, poate fi extrădat.

Când străinul, refugiat politic, este urmărit şi pentru infracţiuni de drept comun, săvârşite în ţară străină, poate fi judecat în România pentru acele infracţiuni de drept comun, dacă sunt prevăzute şi de legea română şi dacă nu sunt conexe cu infracţiunea politică.

Aplicarea pedepsei se face în conformitate cu dispoziţiunile art. 8, alin. 2 şi 3.

Extrădarea străinilor care au săvârşit infracţiuni în România sau care intră în prevederile art. 10, alin. 1, nu poate fi acordată, decât după ce au fost judecaţi în România printr'o hotărîre definitivă, şi, în caz de condamnare, după ce au executat în întregime pedeapsa sau au beneficiat de vreuna din cauzele de stingere a pedepselor prevăzute de legile române.

În niciun caz extrădarea nu poate fi admisă dacă faptul pentru care a fost cerută nu este prevăzut ca infracţiune de legea română sau, dacă s'a împlinit termenul de prescripţie, după aceeaşi lege, ori dacă pedeapsa prevăzută pentru acea infracţiune, după legile ambelor state, ar fi pedeapsă privativă de libertate mai mică de un an.

Când infracţiunea este pedepsită în statul care cere extrădarea, cu pedeapsa cu moartea sau cu confiscarea bunurilor, extrădarea nu va fi acordată, decât dacă, în prealabil se dă asigurare că extrădatul nu va fi supus la executarea acestor pedepse.

Dacă extrădarea este cerută deodată de mai multe state, ordinea de preferinţă este următoarea:

1. statul în contra intereselor căruia infracţiunea era îndreptată;

2. statul pe teritoriul căruia s'a comis infracţiunea;

3. statul al cărui cetăţean este infractorul.

Art. 18. -

Extrădatul nu poate fi supus la executarea altor pedepse peste cele prevăzute în cererea de extrădare şi nici judecat pentru alte fapte, anterioare extrădării, afară numai dacă guvernul român, după o nouă cerere, nu acordă consimţimântul său.

Art. 19. -

Condiţiunile de fond ale extrădării se aplică şi tranzitării extrădaţilor.

CAPITOLUL III Dispoziţiuni comune

Art. 20. -

Dispoziţiunile acestui cod se aplică şi militarilor, afară de cazurile speciale prevăzute de codul justiţiei militare.

Dispoziţiunile generale ale acestui cod se aplică şi infracţiunilor prevăzute de legi speciale, afară de cazul când acele legi ar dispune altfel.

se încarcă...