Back

Marea Adunare Naţională - MAN

Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială

Textul acestei forme gratuite este cel publicat în M.Of. al României și nu include modificările ulterioare.

În vigoare de la 01.07.1977 până la 01.04.2001, fiind abrogat(ă) și înlocuit(ă) de Legea nr. 19/2000.

Atentie! Documentul este disponibil și în forma actualizată la zi conform ultimei modificări din data de 13.03.2001!

Te interesează forma actualizată la zi a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 33,24 Lei cu TVA

Cumpără document în formă actualizată

Capitolul 1 Dispoziţii generale

Art. 1. -

(1) În R.S.R. au dreptul la pensie toţi cetăţenii care au depus o muncă utilă societăţii în sectoarele producţiei materiale şi social-culturale.

(2) Pensia se stabileşte în raport de contribuţia adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societăţii, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii şi se diferenţiază în funcţie de vechimea în muncă, retribuţia avută şi grupa de muncă.

(3) În raport de condiţiile, complexitatea şi importanţa muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat.

Art. 2. -

(1) Dreptul la pensie se acordă la împlinirea vîrstei stabilite de lege în raport de natura muncii prestate şi de numărul de ani efectiv lucraţi în activitatea economică şi socială.

(2) Beneficiază, de asemenea, de dreptul la pensie persoanele încadrate în muncă, care şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă. Cuantumul pensiei se stabileşte în raport de cauzele şi gradul de invaliditate, precum şi de vechimea în muncă.

Art. 3. -

(1) Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetăţenilor ţării care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care unităţile socialiste au depus contribuţia prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.

(2) Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuţiile pe care le plătesc unităţile socialiste, precum şi din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat.

Art. 4. -

Unităţile socialiste sînt obligate să asigure pentru întregul personal muncitor evidenţa corectă a vechimii în muncă, a retribuţiei aferente şi a celorlalte elemente necesare, potrivit legii, la stabilirea pensiei.

Art. 5. -

(1) O persoană poate primi o singură pensie integrală de asigurări sociale.

În cazul în care a lucrat şi în alte sectoare cu sisteme proprii de pensionare, primeşte atît pensia de asigurări sociale, cît şi pensia ce i se cuvine din acele sectoare, în raport cu munca depusă şi vechimea stabilită, potrivit legii.

(2) Suma rezultată din pensiile cumulate nu va putea depăşi nivelul pensiei de asigurări sociale ce s-ar fi cuvenit persoanei respective în cazul în care întreaga activitate ar fi fost prestată într-o unitate de stat.

Art. 6. -

(1) Unităţile socialiste nu pot încadra persoane pensionate într-o activitate cu caracter permanent. În cazuri excepţionale şi cu aprobarea organelor prevăzute de lege, unităţile pot folosi pensionari numai pentru activităţi temporare sau pentru executarea unor lucrări.

(2) Sumele realizate din aceste activităţi cumulate cu pensia nu pot depăşi nivelul retribuţiei pe care pensionarul a avut-o la data pensionării, actualizată potrivit majorărilor retribuţiei pentru acea funcţie.

Art. 7. -

Pensia nu este impozabilă şi nu poate fi cedată nici total nici parţial.

Dreptul la pensie este imprescriptibil.

Capitolul 2 Pensia pentru munca depusă şi limita de vîrstă

Art. 8. -

(1) Personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă şi limita de vîrstă, la împlinirea vîrstei de 62 ani barbaţii şi 57 ani femeile.

(2) Persoanele încadrate în muncă care au o vechime de cel puţin 30 ani barbaţii şi 25 ani femeile, sînt pensionate, la cererea lor, şi la împlinirea vîrstei de 60 ani barbaţii şi 55 ani femeile.

(3) Persoanele care doresc să continue activitatea şi după împlinirea vîrstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile, pot cere, cu 3 luni înainte de împlinirea acestor vîrste, ca unitatea să le menţină în muncă pe o perioadă de cel mult 3 ani. În cazul în care unitatea nu aprobă cererea, persoana interesată se poate adresa organului ierarhic superior, care poate decide menţinerea în muncă, în aceeaşi unitate, ori într-o altă unitate subordonată, sau înscrierea la pensie.

Art. 9. -

(1) Vechimea în muncă ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru muncă depusă este timpul cît o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă.

(2) Dovada vechimii în muncă, în vederea pensionării, se face prin carnetul de muncă, întocmit conform legii.

Art. 10. -

Retribuţia tarifară, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuţiilor tarifare lunare din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.

Art. 11. -

(1) Pensia integrală pentru muncă depusă şi limita de vîrstă se determină în procente din retribuţia tarifară, diferenţiate pe tranşe de retribuţii şi grupe de muncă, stabilite potrivit legii, astfel:

Grupa I de muncă Grupa II de muncă Grupa III de muncă
Retribuţia tarifară -lei- Pensia în procente din retribuţia tarifară Cuantumul minim al pensiei -lei- Pensia în procente din retribuţia tarifară Cuantumul minim al pensiei -lei- Pensia în procente din retribuţia tarifară Cuantumul minim al pensiei -lei-
pînă la 1200 85 - 80 - 75 -
1 201 - 1600 80 1020 75 960 70 900
1 601 - 2000 75 1280 70 1200 65 1120
2 001 - 2500 70 1500 65 1400 62 1300
2 501 - 3000 65 1750 62 1625 60 1550
3 001 - 3500 62 1950 60 1860 58 1800
3 501 - 4000 60 2170 58 2100 56 2030
peste 4000 58 2400 56 2320 54 2240

(2) Procentele corespunzătoare grupelor I şi II de muncă se aplică persoanelor care au lucrat efectiv în aceste grupe cel puţin 20 ani în grupa I sau 25 ani în grupa II de muncă; dacă au lucrat mai puţin, la procentele corespunzătoare grupei III se acordă un spor proporţional cu timpul efectiv lucrat în grupele I şi II.

Art. 12. -

Persoanele care au vechime totală în muncă mai mare de 30 ani barbaţii şi 25 ani femeile, beneficiază, pentru fiecare an în plus, din primii cinci ani, de un spor la pensie de 1% şi pentru fiecare an în plus peste cinci ani, de un spor de 0,5% din retribuţia tarifară folosită la calcularea pensiei.

Art. 13. -

(1) Persoanelor care nu au vechime integrală în muncă dar au o vechime de cel puţin 15 ani, li se acordă pensie, la împlinirea vîrstei de 62 ani barbaţii şi 57 ani femeile, proporţional cu numărul anilor de vechime.

(2) Persoanelor care au o vechime în muncă de 10-15 ani li se acordă o pensie de 350 lei lunar pentru o vechime de 10 ani, iar pentru fiecare an în plus, pînă la 14 ani inclusiv, se adaugă cîte 25 lei.

Art. 14. -

(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe cîte:

a) un an şi şase luni pentru grupa I de muncă;

b) un an şi trei luni pentru grupa II de muncă.

(2) Pe această baza persoanele care au lucrat în grupele I şi II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vîrstei de:

a) 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, barbaţii;

b) 50 ani pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile.

(3) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (1) sînt pensionate, la cerere, şi la 50 de ani, atît barbaţii cît şi femeile din grupa I de muncă, şi la 55 ani barbaţii sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.

(4) Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege şi au lucrat efectiv cel puţin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puţin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vîrsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporţional cu anii lucraţi în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puţin de 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, barbaţii, sau 50 ani pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile.

Art. 15. -

(1) Persoanele care au dreptul să fie pensionate cu reducerea vîrstei, pot cere să lucreze în continuare, în acelaşi loc de muncă sau în altele mai uşoare, pînă la împlinirea vîrstei de:

a) 55 ani pentru grupa I şi 60 ani pentru grupa II, barbaţii;

b) 52 ani pentru grupa I şi 55 ani pentru grupa II, femeile.

(2) Aceste persoane îşi păstrează dreptul la pensie potrivit grupei de muncă din care provin, iar perioada lucrată în continuare se consideră vechime în grupele I sau II de muncă.

Art. 16. -

Persoanele care au lucrat cel puţin 5 ani în grupele I şi II de muncă au dreptul să li se ia în calculul vechimii în muncă, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe: un an şi şase luni pentru grupa I sau un an şi trei luni pentru grupa II. În aceste cazuri nu se reduce limita vîrstei de pensionare.

Art. 17. -

(1) Personalului navigant din aviaţia civilă care are o vechime în muncă de cel puţin 25 ani barbaţii şi 20 ani femeile, la stabilirea pensiei i se ia în calcul o vechime suplimentară potrivit legii, în raport de numărul orelor de zbor, de tipul de aeronavă şi funcţia îndeplinită.

(2) Pe această bază personalul navigant are dreptul, la cerere, să fie pensionat la împlinirea vîrstei de 50 ani.

(3) Personalul navigant care nu are vechimea în muncă prevăzută la alin. (1) are dreptul să i se ia în calcul vechimea suplimentară stabilită potrivit legii. În aceste cazuri nu se reduce limita vîrstei de pensionare.

Art. 18. -

(1) Femeile cu o vechime în muncă de 25 ani, care au născut cel puţin 3 copii şi i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani, pot cere pensionarea înaintea împlinirii vîrstei de pensionare, după cum urmează:

a) cu un an pentru 3 copii;

b) cu doi ani pentru 4 copii;

c) cu trei ani pentru mai mulţi copii.

(2) Vîrsta de pensionare se reduce cu ani întregi, şi nu poate fi mai mică de 50 ani.

Art. 19. -

(1) Profesorii şi conferenţiarii din învăţămîntul superior, precum şi cercetătorii ştiinţifici principali I şi II care au o vechime în muncă de cel puţin 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile, se pensionează la împlinirea vîrstei de 65 ani bărbaţii şi 60 ani femeile. Aceştia pot fi menţinuţi în activitate la cererea lor şi cu acordul unităţii, pe o perioadă de cel mult 5 ani.

(2) Persoanele menţionate la alin. (1) vor fi pensionate, la cererea lor, la vîrsta de 62 ani barbaţii şi 57 ani femeile.

Art. 20. -

(1) La stabilirea vechimii în muncă se ia în considerare şi timpul în care persoana:

a) a fost deţinută în lagăre sau închisori, pentru activitate revoluţionară, antifascistă sau democratică. Fiecare an de deţinere se consideră ca vechime în muncă de un an şi şase luni;

b) a fost îndepărtată din serviciu pentru activitate politică revoluţionară, antifascistă sau democratică, înainte de 23 August 1944, ori ca urmare a persecuţiilor rasiale sau naţionale, în perioada ianuarie 1938 - decembrie 1945;

c) a desfăşurat o activitate revoluţionară antifascistă, recunoscută de către organele în drept, ca vechime în muncă.

(2) Constituie vechime în muncă şi timpul în care o persoană încadrată în muncă şi-a întrerupt activitatea deoarece:

a) a îndeplinit serviciul militar în termen, a fost concentrată, mobilizată sau în prizonierat;

b) a fost suspendată din funcţie ori i s-a desfăcut contractul de muncă, dacă aceste măsuri au fost anulate ulterior ca fiind ilegale.

(3) Se consideră vechime în muncă şi perioada în care o persoană încadrată în muncă urmează cursuri de pregătire profesională sau politică.

(4) De asemenea, se consideră vechime în muncă perioadele pentru care s-a cotizat la fostele asigurări sociale, ori la casele de pensii preluate de stat.

(5) Pentru persoanele care au fost încadrate să lucreze, potrivit legii, cu program redus, vechimea în muncă se ia în considerare proporţional cu timpul lucrat.

(6) Perioada în care o femeie a fost încadrată, cu program redus, potrivit legii, pentru îngrijirea copiilor în vîrstă de pînă la 6 ani, se socoteşte ca timp integral.

Art. 21. -

(1) Media retribuţiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabileşte pe baza:

a) retribuţiei tarifare de încadrare, pentru cei retribuiţi cu luna;

b) retribuţiei tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru retribuiţi cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord;

c) retribuţiei tarifare de calcul, pentru cei retribuiţi cu cota procentuală;

d) retribuţiei la care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, pentru cei angajaţi la persoane fizice.

(2) În cazul persoanelor îndreptăţite la pensie, care au fost încadrate în muncă şi la organizaţii internaţionale, societăţi mixte sau la alte organizaţii din străinătate, primind retribuţii în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuţiile tarifare de încadrare la nivelul funcţiilor similare din ţară, valabile în perioadele corespunzătoare dacă s-au plătit contribuţiile legale către asigurările sociale de stat.

Capitolul 3 Pensia pentru pierderea capacităţii de muncă din accident de muncă
sau boală profesională

Art. 22. -

Unităţile au obligaţia să asigure persoanelor încadrate în muncă condiţiile necesare pentru buna desfăşurare a activităţii şi să ia măsurile de protecţia muncii prevăzute de lege, în vederea înlăturării oricăror cauze care pot conduce la diminuarea sau pierderea capacităţii de muncă a acestora.

Art. 23. -

(1) Persoanele încadrate în muncă, care datorită unor accidente de muncă survenite în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ori datorită bolilor profesionale şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă, primesc pensie pe timpul cît durează invaliditatea.

(2) Beneficiază, de asemenea, de pensie persoanele care şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă din cauza unei boli contractate în timpul în care erau încadrate în muncă, dacă invaliditatea stabilită este de gradul I sau II.

(3) De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare ori a sarcinilor de stat sau obşteşti, precum şi elevii, ucenicii şi studenţii în timpul efectuării practicii profesionale.

(4) Persoanele care şi-au pierdut jumătate din capacitatea de muncă şi lucrează jumătate din durata normală a programului de lucru beneficiază, în condiţiile legii, de pensie de invaliditate de gradul III.

Art. 24. -

(1) Pierderea capacităţii de muncă se stabileşte prin decizie, de către comisiile de pensii judeţene sau a municipiului Bucureşti, la propunerea comisiilor de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, organizate potrivit legii.

(2) Persoanele în cauză pot fi încadrate într-unul din următoarele grade de invaliditate:

a) gradul I, dacă acestea au nevoie de îngrijire şi supraveghere din partea altei persoane;

b) gradul II, celelalte persoane care şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă;

c) gradul III, persoanele care şi-au pierdut jumătate din capacitatea de muncă.

(3) Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II, III de invaliditate se aprobă prin decret al Consiliului de Stat.

se încarcă...