Back

Marea Adunare Naţională - MAN

Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor

În vigoare de la 01.01.1970 până la 29.06.2005, fiind înlocuit(ă) de Legea nr. 275/2006.

Documentul este disponibil în forma actualizată, la zi, conform ultimei modificări din data de 18.10.2006!

Te interesează forma actualizată, la zi a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 32,88 Lei cu TVA

Cumpără document

Atenție! Textul acestei forme gratuite, de mai jos, este cel publicat în M.Of. al României și nu include modificările ulterioare.

CAPITOLUL I Executarea pedepsei închisorii

Secţiunea I Dispoziţii generale

Art. 1. -

Pedeapsa închisorii se execută în temeiul mandatului de executare, emis în baza unei hotărîri judecătoreşti definitive de condamnare.

Executarea pedepsei închisorii se face în locuri de deţinere denumite penitenciare, înfiinţate prin ordinul ministrului în subordinea căreia se găsesc, iar în cazurile prevăzute de art. 62 Cod penal, în unităţi militare disciplinare.

Art. 2. -

Condamnaţii sînt primiţi în penitenciare după ce li se stabileşte identitatea.

La primire, condamnaţilor li se aduc la cunoştinţă obligaţiile şi drepturile pe care le au, măsurile disciplinare ce li se pot aplica şi recompensele ce li se pot acorda pe timpul executării pedepsei.

Atît la primire, cît şi în timpul executării pedepsei, condamnaţii sînt supuşi percheziţiei, precum şi măsurilor sanitare şi de igienă.

Art. 3. -

Condamnaţii se repartizează la locurile de deţinere, ţinîndu-se seama de natura infracţiunii, durata pedepsei şi starea de recidivă, de comportarea şi receptivitatea acestora la acţiunea de reeducare.

Deţinerea femeilor se face separat de bărbaţi, iar a minorilor separat de majori sau în locuri de deţinere speciale.

Art. 4. -

Mijloacele materiale şi financiare necesare deţinerii, întreţinerii şi reeducării condamnaţilor, precum şi asistenţa medicală sînt asigurate de stat.

Secţiunea a II-a Reeducarea condamnaţilor

Art. 5. -

Reeducarea condamnaţilor se realizează prin muncă. Condamnaţii sînt obligaţi să presteze o muncă utilă pentru care sînt apţi.

De asemenea, reeducarea condamnaţilor se realizează prin calificarea sau recalificarea într-o meserie, desfăşurarea unor activităţi cultural-educative, precum şi prin stimularea şi recompensarea celor care sînt stăruitori în muncă şi dau dovezi temeinice de îndreptare.

Art. 6. -

Minorii condamnaţi vor fi supuşi, în timpul executării pedepsei, unei acţiuni de educare deosebite, pentru a putea deveni cetăţeni utili societăţii.

Minorii care de la primirea în locul de deţinere mai au de executat cel puţin 6 luni închisoare vor continua învăţămîntul general obligatoriu şi li se va asigura posibilitatea de a dobîndi o pregătire profesională potrivit cu gradul de şcolarizare şi cu aptitudinile lor. Dacă minorii nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a urma cursurile profesionale, ei vor fi ajutaţi să obţină o calificare într-o meserie sau să şi-o completeze, în conformitate cu normele de calificare la locul de muncă. Cadrele didactice, manualele şi rechizitele vor fi puse la dispoziţie de către Ministerul Educaţiei şi Învăţămîntului*), iar personalul şi utilajul necesar pentru calificare într-o meserie se vor asigura de penitenciare.

Minorilor condamnaţi la închisoare pe o durată pînă la 6 luni inclusiv li se asigură posibilitatea de a-şi completa cunoştinţele de cultură generală, ţinîndu-se seama de gradul lor de şcolarizare.

*) Potrivit Decretului nr. 469/1971, denumirea "Ministerul Educaţiei şi Învăţămîntului" a înlocuit denumirea "Ministerul Învăţămîntului"

Art. 61. -

Condamnaţii minori, la împlinirea vîrstei de 18 ani, pot fi menţinuţi în locurile de deţinere pentru executarea în continuare a pedepsei în regimul prevăzut pentru minori, dacă aceasta este necesar pentru desăvîrşirea pregătirii lor şcolare sau profesionale, dar nu mai mult de 2 ani.**)

**) Art. 61 a fost introdus prin Legea nr. 8/1973.

Secţiunea a III-a Munca condamnaţilor şi remunerarea ei

Art. 7. -

Munca condamnaţilor se organizează potrivit programului de lucru stabilit de comandantul penitenciarului şi se desfăşoară cu respectarea normelor referitoare la protecţia muncii.

Femeile gravide nu vor fi folosite la muncă în perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se acordă angajatelor înainte şi după naştere şi nici la muncă în mediu toxic sau vătămător. De asemenea, cele care au născut şi au copii mai mici de un an la locul de deţinere, precum şi minorii, nu pot fi folosiţi la muncă în mediu toxic sau vătămător.

Folosirea la muncă a fiecărui condamnat se face cu avizul medicului penitenciarului.

Art. 8. -

Durata zilei de muncă nu poate depăşi 12 ore şi se stabileşte în raport cu nevoile procesului de producţie.

Femeilor gravide, celor care au născut şi au copii mai mici de un an la locul de deţinere, minorilor, precum şi condamnaţilor care muncesc în mediu toxic sau vătămător, nu li se poate prelungi durata zilei de muncă peste 8 ore.

Art. 9. -

Folosirea la muncă a condamnaţilor se face în raport cu calificarea profesională pe care o au. În cazul cînd nevoile de braţe de muncă calificate au fost satisfăcute, cei care au o calificare profesională vor putea fi folosiţi şi la munci necalificate.

Art. 10. -

Condamnaţii care au dovezi temeinice de îndreptare, fiind stăruitori în muncă şi disciplinaţi, pot presta muncă fără pază în afara penitenciarului sau pot fi folosiţi pentru supravegherea altor condamnaţi la locurile de muncă, după ce au executat cel puţin 1/5 din pedeapsă, fracţiune în care se include şi timpul considerat ca executat, ca urmare a muncii prestate.

De prevederile alineatului precedent nu beneficiază cei care au fost condamnaţi pentru infracţiunea de omor sau pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii, ori pentru infracţiuni contra securităţii statului, sau pentru infracţiuni prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naţionale, şi nici cei aflaţi în stare de recidivă.

Art. 11. -

Munca prestată de condamnaţi este remunerată potrivit normelor şi tarifelor de salarizare stabilite în ramura de activitate în care aceştia sînt folosiţi.

Munca condamnaţilor folosiţi pentru supravegherea la locul de muncă a altor condamnaţi este remunerată cu salariul minim tarifar stabilit pe economie.

Din remuneraţia muncii condamnatului o cotă de 10% revine acestuia, iar cealaltă parte revine administraţiei penitenciarului, făcîndu-se venit la stat.

Din sumele încasate drept recompensă pentru invenţii, inovaţii şi raţionalizări create de condamnaţi în timpul deţinerii, li se acordă acestora o cotă de 50%, diferenţa făcîndu-se venit de stat.

Art. 12. -

Muncile prestate de condamnaţi în interesul unităţilor care aparţin Direcţiei generale a penitenciarelor, precum şi muncile prestate în atelierele locurilor de deţinere finanţate de la buget, se remunerează cu 10% din salariul minim tarifar stabilit pe economie pentru lucrările ce se execută în regie, ori din salariul realizat pe baza tarifelor de salarizare în vigoare pentru lucrările ce se execută în acord. Această remuneraţie revine în întregime condamnatului.

Muncile cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului nu se remunerează.

Cotele prevăzute la alin. 3 şi 4 din art. 11, precum şi remuneraţia prevăzută în alin. 1 din prezentul articol, cuvenite condamnatului, se consemnează la Casa de Economii şi Consemnaţiuni; din aceasta o treime se pune la dispoziţia condamnatului pentru a o folosi pe timpul executării pedepsei, iar două treimi i se înmînează la punerea în libertate.

Contribuţia pentru asigurări sociale se suportă de către unitatea la care condamnatul a prestat munca, sumele respective urmînd a se încasa de administraţia penitenciarului, care le face venit la stat.

Art. 13. -

Condamnaţii răspund de pagubele provocate din vina lor la locurile de deţinere sau de muncă. Ei nu răspund pentru pagubele provocate din uzura normală a bunurilor încredinţate spre folosinţă şi nici pentru acelea provenite din riscul normal al muncii.

Cînd condamnaţii au cauzat pagube la locul de deţinere sau de muncă, sumele reprezentînd despăgubirile se reţin, atunci cînd este posibil, în primul rînd din sumele ce le aparţin, consemnate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, lăsîndu-li-se, în acest caz, o sumă reprezentînd echivalentul unui salariu minim tarifar stabilit pe economie, care li se înmînează la punerea în libertate.

Sumele reprezentînd despăgubirile, care nu au putut fi recuperate pînă la liberarea condamnatului, se urmăresc prin organele financiare ale comitetelor executive ale consiliilor populare, potrivit normelor legale.

Pagubele se recuperează de la condamnaţi pe baza ordinului de imputare emis de comandantul penitenciarului, care constituie titlu executor.

Împotriva ordinului de imputare, condamnatul poate face contestaţie la organul ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă sub semnătură.

Art. 14. -

Condamnatul care şi-a executat pedeapsa, după punerea în libertate va fi încadrat în muncă prin grija organelor Ministerului Muncii şi a direcţiilor judeţene pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti.

Condamnatul care, în timpul executării pedepsei, a devenit incapabil total de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, va primi după liberare un ajutor lunar după distincţiile şi în cuantumul prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la beneficiarii de pensie de invaliditate în cadrul asigurărilor sociale de stat, care nu au avut mai înainte calitatea de angajat.

De ajutorul lunar în condiţiile şi procentele prevăzute în legislaţia pensiilor beneficiază şi urmaşii celor care au decedat datorită unui accident de muncă ori unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei.

De asemenea, poate primi un ajutor lunar condamnatul care la data liberării este invalid gradul I sau II din cauza unui accident în afară de muncă, dacă a avut o activitate remunerată în orice mod de cel puţin 3 ani înainte de începerea executării pedepsei. Cuantumul acestui ajutor se stabileşte între limitele de 50 şi 100% din ajutorul social corespunzător prevăzut de dispoziţiile legale referitoare la beneficiarii de ajutor social în cadrul asigurărilor sociale de stat. Pentru cei domiciliaţi în mediul rural, cuantumul ajutorului lunar nu poate depăşi pensia ce se acordă membrilor cooperativelor agricole de producţie.

Ajutorul lunar se acordă numai în situaţia în care cel în cauză nu îndeplineşte condiţiile pentru a obţine pensie sau ajutor social în cadrul asigurărilor sociale de stat ori a altor sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale şi nu are mijloace de existenţă.

Ajutorul lunar se stabileşte de către comitetul executiv al consiliului popular al judeţului în care domiciliază fostul condamnat, pe baza adeverinţei eliberate de către administraţia locului de deţinere, din care să rezulte împrejurările în care s-a produs accidentul sau s-a contractat boala. Gradul de invaliditate se stabileşte de către comisia de expertizare a capacităţii de muncă din judeţul în care fostul condamnat îşi are domiciliul, iar faptul că este lipsit de mijloace de existenţă se constată de către organele de asistenţă socială.

Plata ajutorului lunar se face din fondurile alocate în acest scop la bugetul comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti.

Secţiunea a IV-a Obligaţiile şi drepturile condamnaţilor

Art. 15. -

În timpul executării pedepsei, condamnaţii sînt obligaţi să respecte programul zilnic, disciplina şi ordinea interioară, să execute dispoziţiile date de personalul penitenciarului, să se supună percheziţiei, să poarte costumul penitenciarului, să respecte regulile de igienă şi prescripţiile medicului locului de deţinere.

De asemenea, condamnaţii sînt obligaţi să se comporte cu grijă faţă de bunurile proprietate socialistă aflate în penitenciar sau la organizaţia socialistă unde muncesc.

Art. 16. -

Condamnaţii au dreptul la hrana necesară, ţinîndu-se seama şi de munca pe care o prestează, precum şi de starea sănătăţii lor, potrivit normelor legale.

Femeilor gravide sau celor care au născut în timpul executării pedepsei, cît timp copilul rămîne cu mama, copiilor născuţi la penitenciar, pînă la vîrsta de un an, precum şi minorilor, li se asigură hrana în mod diferenţiat, potrivit normelor legale stabilite pentru aceste categorii.

Art. 17. -

Condamnaţii au dreptul la odihnă, plimbare, asistenţă medicală, dreptul de a petiţiona, de a primi vizite, pachete cu alimente sau îmbrăcăminte ori medicamente, cărţi, ziare, reviste, ţigări, de a primi şi trimite corespondenţă şi sume de bani.

Art. 18. -

Drepturile condamnaţilor de a primi vizite, pachete şi ţigări, de a primi şi trimite corespondenţă, se acordă în raport cu natura infracţiunii, durata pedepsei, existenţa stării de recidivă, folosirea la muncă, comportarea şi receptivitatea la acţiunea de reeducare.

Sumele de bani aflate asupra condamnaţilor la primirea în penitenciar, precum şi cele primite prin mandat poştal, se consemnează la Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi pot fi folosite de aceştia în condiţiile stabilite prin regulament.

Condamnaţii străini pot fi vizitaţi de către funcţionarii consulari ai misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare străine, pe baza autorizaţiei ministerului în subordinea căruia se află locul de deţinere, afară de cazul cînd prin convenţii internaţionale se dispune altfel.

Art. 19. -

În timpul vizitării condamnaţilor, convorbirea se desfăşoară în limba română. Dacă condamnatul sau vizitatorul nu cunoaşte limba română, convorbirea se desfăşoară în limba pe care o cunosc, conducerea penitenciarului asigurînd, în acest caz, ca discuţia să fie înţeleasă de personalul care execută supravegherea vizitei.

Art. 20. -

Corespondenţa, cărţile, ziarele şi revistele, al căror conţinut este apreciat de comandantul penitenciarului ca necorespunzător procesului de reeducare al condamnatului, se reţin şi se păstrează la locul de deţinere, predîndu-i-se acestuia la punerea în libertate.

Corespondenţa cu conţinut necorespunzător se înaintează, dacă este cazul, organelor competente.

Secţiunea a V-a Măsuri disciplinare şi recompense

Art. 21. -

Pentru încălcarea regulilor de disciplină se poate lua împotriva condamnaţilor una din următoarele măsuri disciplinare:

a) mustrarea;

b) retragerea unuia, a mai multora, sau a tuturor drepturilor de a primi vizite, pachete, de a primi şi trimite corespondenţă, pentru perioada la care au dreptul;

c) izolarea simplă, pînă la 15 zile;

d) izolarea severă, pînă la 10 zile, numai cu avizul medicului penitenciarului;

e) transferarea pe o durată de 3 pînă la 12 luni pentru executarea pedepsei la un penitenciar unde se aplică un regim restrictiv.

Măsurile prevăzute la literele a-d se iau de către comandantul penitenciarului. Izolarea severă poate fi prelungită, cu avizul medicului locului de deţinere, peste 10 zile, numai cu aprobarea directorului general al Direcţiei generale a penitenciarelor, fără a depăşi în total 20 zile. Transferarea la un penitenciar cu regim restrictiv se dispune de către directorul general al Direcţiei generale a penitenciarelor, la propunerea comandantului.

Art. 22. -

Împotriva condamnaţilor minori nu se poate lua măsura retragerii dreptului la corespondenţă, izolării severe şi a transferării la un penitenciar cu regim restrictiv, iar măsura izolării simple nu poate fi luată pe o durată mai mare de 10 zile.

Femeilor gravide nu li se pot aplica măsurile prevăzute în art. 21 lit. c, d şi e.

Art. 23. -

Condamnaţilor care dau dovezi temeinice de îndreptare, sînt disciplinaţi, muncesc conştiincios, îndeplinesc sau depăşesc în mod obişnuit normele de producţie, ori ale căror propuneri de invenţii, inovaţii şi raţionalizări sînt însuşite de organele competente, li se pot acorda de comandantul penitenciarului următoarele recompense:

a) suplimentarea drepturilor la pachete, vizite şi corespondenţă;

b) ridicarea unei măsuri disciplinare luate anterior.

se încarcă...