Back

Ministerul Administraţiei şi Internelor

Norma tehnică privind întreţinerea, repararea, depozitarea şi evidenţa mijloacelor tehnice de protecţie civilă din 03.02.2006

În vigoare de la 22.02.2006

Te interesează forma portabilă a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 10,90 Lei cu TVA

Cumpără document

CAPITOLUL I Exploatarea mijloacelor tehnice de protecţie civilă

1.1. Planificarea, organizarea şi realizarea exploatării

Art. 1. -

Exploatarea mijloacelor tehnice de protecţie civilă cuprinde totalitatea activităţilor care privesc planificarea, organizarea şi folosirea legală şi corectă a acestora, stabilirea personalului abilitat pentru conducerea autovehiculelor de intervenţie şi definirea, clasificarea, raportarea, cercetarea accidentelor de circulaţie, precum şi a evenimentelor tehnice.

Art. 2. -

Pentru asigurarea calităţii exploatării autovehiculelor, utilajelor, accesoriilor şi echipamentelor de intervenţie, autorităţile administraţiei publice centrale, instituţiile publice şi operatorii economici trebuie să îndeplinească, în principal, următoarele cerinţe:

a) nivelul corespunzător al pregătirii de specialitate a personalului tehnic;

b) executarea la timp, în volum complet şi de calitate a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, denumite în continuare lucrări de mentenanţă;

c) respectarea cu stricteţe a regulilor de prevenire a accidentelor de circulaţie şi a evenimentelor tehnice;

d) planificarea corectă şi evidenţa strictă a folosirii autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie;

e) executarea de controale asupra stării tehnice şi de întreţinere a autovehiculelor, utilajelor, accesoriilor şi echipamentelor de intervenţie;

f) asigurarea condiţiilor corespunzătoare de depozitare a mijloacelor destinate intervenţiei în situaţii de urgenţă.

Art. 3. -

Planificarea şi evidenţa exploatării au ca scop corelarea necesarului de kilometri pentru îndeplinirea misiunilor specifice cu normele anuale de rulaj şi cu cantităţile de carburanţi şi lubrifianţi la dispoziţie, optimizarea folosirii autovehiculelor şi constau în:

a) stabilirea necesarului anual de carburanţi-lubrifianţi şi de materiale de întreţinere;

b) stabilirea anuală şi lunară, pe bază de grafic, a autovehiculelor şi utilajelor la care urmează să se execute reviziile tehnice;

c) cunoaşterea stării tehnice şi de întreţinere a autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie.

Art. 4. -

Norma anuală de kilometri (ore) se repartizează lunar pe fiecare autovehicul şi utilaj de intervenţie, iar evidenţa consumului se ţine în planul de exploatare de către şeful compartimentului auto (similari).

Art. 5. -

Datele privind funcţionarea autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie şi consumul de carburanţi-lubrifianţi se înscriu în documentele de evidenţă a exploatării astfel:

a) în foaia de parcurs, care se completează conform prevederilor legale şi constituie documentul de bază la ieşirea autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie din unitate şi la justificarea consumului de kilometri (ore) pe perioada pe care a fost emisă;

b) în planul de exploatare;

c) în carnetul de bord al autovehiculului sau al utilajului, care se completează lunar.

1.2. Personalul abilitat pentru conducerea autovehiculelor de intervenţie

Art. 6. -

Autovehiculele vor fi conduse de personal autorizat care posedă permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte autovehiculul. Aceştia vor lua în primire autovehiculele cu proces-verbal, la începutul fiecărui an calendaristic sau când situaţia impune. Personalul ce are în primire autovehicule le va exploata şi le va întreţine conform prevederilor prezentelor norme şi va purta întreaga responsabilitate privind modul de exploatare, întreţinere şi folosire a acestora.

Art. 7. -

Pentru a exista garanţia exploatării normale şi corecte a autovehiculelor, personalul respectiv va fi verificat asupra cunoaşterii noţiunilor tehnice de bază, regulilor de circulaţie pe drumurile publice, precum şi asupra deprinderilor în conducerea auto.

1.3. Folosirea mijloacelor tehnice de protecţie civilă

Art. 8. -

Mijloacele tehnice de protecţie civilă se folosesc numai în scopul pentru care sunt destinate conform prezentului normativ.

Art. 9. -

Intrarea/ieşirea în/din cursă a autovehiculelor de intervenţie se menţionează de cei în drept în Registrul de intrare/ieşire în/din unitate a autovehiculelor.

CAPITOLUL II Mentenanţa mijloacelor tehnice de protecţie civilă

2.1. Mentenanţa preventivă sistematică

Art. 10. -

Mentenanţa preventivă sistematică este o formă a mentenanţei preventive şi se realizează prin activităţi de întreţinere, revizii şi reparaţii, constituite într-un plan tehnic de mentenanţă, specific fiecărui mijloc tehnic.

Art. 11. -

Lucrările de mentenanţă preventivă au caracter obligatoriu, lucru ce implică urmărirea executării lor necondiţionat, la îndeplinirea normelor de timp.

Art. 12. -

Activitatea de mentenanţă preventivă sistematică se organizează şi se desfăşoară pe bază de plan pentru toate categoriile de mijloace tehnice de protecţie civilă.

Art. 13. -

Planul anual de mentenanţă se întocmeşte de către şeful serviciului logistic (similar) şi cuprinde reviziile tehnice de gradul 2, reviziile sezoniere, verificările tehnice semestriale şi anuale la accesorii, precum şi toate categoriile de reparaţii la mijloacele tehnice din dotare. Termenul de întocmire a planului anual de mentenanţă este data de 10 ianuarie a anului respectiv.

Art. 14. -

(1) Pe baza planului anual se întocmesc planurile lunare de mentenanţă.

(2) În planul lunar de mentenanţă, care se întocmeşte de şeful de garaj, se trec toate categoriile de revizii şi reparaţii.

Art. 15. -

La planificarea şi executarea reviziilor tehnice şi a reparaţiilor se va avea în vedere faptul că orice lucrare de categorie superioară substituie lucrarea de rang mai mic, peste care se suprapune (de exemplu, toate categoriile de revizii sunt substituite de orice reparaţie planificată; R.T.1 este substituită de R.T.2 etc.).

Art. 16. -

Lucrările de mentenanţă preventivă sistematică la autovehiculele de intervenţie se execută la perioadele şi de către personalul indicate în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1

Categoria lucrărilor Simbolul Când se execută Cine execută
1 2 3 4
Verificarea şi îngrijirea zilnică V.I.Z. Zilnic, dimineaţa Conducătorul auto din tura de serviciu
Spălarea şi curăţarea generală S.C.G. Ori de câte ori este necesar pentru ca autospecialele să fie în perfectă ordine şi curăţenie. Conducătorul auto din tura de serviciu
Înainte de efectuarea reviziilor şi reparaţiilor
Gresarea şi ungerea G.U. Conform schemei de ungere a autospecialei sau în cadrul reviziilor sezoniere Conducătorul auto din tura de serviciu
Schimbarea uleiului la motor S.U.M. Conform prevederilor cărţilor tehnice Conducătorul auto din tura de serviciu
Schimbarea uleiului la transmisie S.U.T. Conform prevederilor cărţilor tehnice Conducătorul auto din tura de serviciu
Schimbarea uleiului la direcţie şi instalaţii hidraulice S.U.D.I.H. Conform prevederilor cărţilor tehnice Conducătorul auto din tura de serviciu sub supravegherea şefului de garaj
Schimbarea lichidului de frână şi comandă ambreiaj S.L.F.A. Conform prevederilor cărţilor tehnice Conducătorul auto din tura de serviciu
Revizia tehnică de gradul I R.T.1 Trimestrial sau la 3.000-3.500 km echivalenţi + cumulaţi Toţi conducătorii auto încadraţi pe maşină, sub îndrumarea şefului de garaj
Revizia tehnică de gradul II R.T.2 Anual sau la 14.500-15.000 km echivalenţi + cumulaţi Atelierul unităţii, împreună cu toţi conducătorii auto încadraţi pe maşină, în prezenţa şefului de garaj
Reparaţii capitale R.K. La îndeplinirea normelor de funcţionare pentru fiecare ciclu de exploatare (± 2.000 km EC) sau la 6 ani Atelierele de specialitate

Art. 17. -

Înlocuirea uleiului din motor şi din celelalte agregate înainte de a se realiza norma de rulaj (durată) se poate face numai în cazul executării reparaţiilor capitale la acestea sau când se produc unele defecţiuni tehnice a căror consecinţă este pierderea uleiului ori degradarea acestuia (prin amestecarea cu apă, benzină, motorină, lichid antigel etc.).

Art. 18. -

Înlocuirea elementelor filtrelor de aer, de ulei şi de combustibil, întreţinerea filtrelor de tip centrifugal din instalaţia de ungere a motoarelor, precum şi schimbarea uleiului din filtru de tip umed se efectuează conform prevederilor cărţilor tehnice ale autovehiculelor.

Art. 19. -

Pe timpul rodajului, la autovehiculele noi ori reparate, schimbarea uleiului la toate agregatele se va face conform indicaţiilor date de uzinele constructoare, respectiv de atelierele reparatoare.

Art. 20. -

La introducerea autospecialelor de intervenţie în atelier, pentru executarea reviziilor tehnice sau a reparaţiilor se face o constatare tehnică amănunţită, inclusiv prin probe de parcurs 10-15 km, în vederea precizării lucrărilor necesare.

Art. 21. -

În termenul de garanţie al autovehiculelor de intervenţie, operaţiunile prevăzute în procedurile tehnice ale lucrărilor de mentenanţă se vor executa respectându-se interdicţiile în perioada de garanţie. Defecţiunile intervenite în termenul de garanţie se vor remedia conform reglementărilor legale în vigoare.

Art. 22. -

Toate schimburile de ulei, reviziile tehnice de gradul 1 şi 2, precum şi remedierile uzuale importante (care presupun înlocuiri de agregate) se vor înscrie în carnetele de bord ale autospecialelor.

Art. 23. -

Repararea mijloacelor tehnice de intervenţie cuprinde totalitatea lucrărilor ce se efectuează pentru restabilirea, în cel mai scurt timp, a stării tehnice a autovehiculelor, utilajelor şi accesoriilor defecte sau deteriorate, la nivelul condiţiilor tehnice stabilite.

Art. 24. -

Introducerea în reparaţie a mijloacelor tehnice de intervenţie se va face cel mai târziu la apariţia uzurilor maxime admisibile, stabilite în documentaţiile tehnice ale produselor, întrucât exploatarea mijloacelor respective după apariţia unor uzuri avansate devine neeconomicoasă şi chiar periculoasă sub aspectul siguranţei în funcţionare.

Art. 25. -

Reparaţiile se execută, de regulă, după îndeplinirea normelor de funcţionare, stabilite diferenţiat pentru fiecare tip de produs, pe baza recomandărilor făcute de întreprinderile constructoare şi a experienţei acumulate pe timpul exploatării mijloacelor respective în condiţiile specifice.

Art. 26. -

Reparaţiile au caracter preventiv şi planificat. La stabilirea necesităţii reparaţiilor, rolul determinant îl are starea tehnică reală a mijloacelor din înzestrare. Acest criteriu de evaluare a necesităţii reparaţiilor permite ca unele mijloace cu uzuri mai pronunţate să fie introduse în reparaţie înainte de îndeplinirea normei de funcţionare. În astfel de situaţii se va executa obligatoriu cercetarea administrativă a cauzelor care au determinat uzura prematură a mijloacelor respective.

Art. 27. -

Este interzisă menţinerea în exploatare a mijloacelor cu uzuri avansate numai în scopul de a îndeplini sau depăşi normele stabilite, întrucât se periclitează siguranţa funcţionării acestora la intervenţie, iar exploatarea lor devine neeconomicoasă.

Art. 28. -

Reparaţia capitală (R.K.) constă în demontarea totală a autovehiculului, verificarea, trierea, recondiţionarea şi eventual înlocuirea subansamblelor şi pieselor componente, în scopul aducerii maşinii la o stare tehnică cât mai apropiată de cea iniţială.

Art. 29. -

Repararea autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie, inclusiv a agregatelor componente, se va face pe baza documentaţiilor tehnice elaborate de uzinele constructoare. Pe timpul executării R.K. se permite schimbarea între ele a pieselor şi subansamblelor de acelaşi fel, cu excepţia şasiurilor.

Art. 30. -

Durata de funcţionare între reparaţii la autovehiculele de intervenţie se măsoară în km EC, iar la utilajele care urmează regimul de reparare al autospecialelor, în ore.

Art. 31. -

Atunci când un agregat are uzura avansată la majoritatea pieselor sau numai la cele principale, se recomandă ca remedierea să se facă prin schimbarea agregatului respectiv cu altul în stare bună, urmând ca cel defect să fie reparat ulterior.

Art. 32. -

Necesitatea reparaţiilor se stabileşte de către şeful serviciului logistic (similar) la propunerea şefului de garaj, pe baza stării tehnice reale a autovehiculelor şi utilajelor, având în vedere normele de funcţionare aferente fiecărei categorii de reparaţii.

Art. 33. -

Atunci când starea tehnică a autovehiculului impune introducerea acestuia în reparaţie înainte de a îndeplini norma de funcţionare, se va executa cercetare administrativă pentru a stabili cauzele care au determinat efectuarea reparaţiei înainte de termen şi eventual responsabilitatea persoanelor vinovate, precum şi modul de recuperare a cotei din preţul reparaţiei aferent parcursului nerealizat.

Art. 34. -

Motoarele autovehiculelor şi utilajelor care depăşesc consumul normat de ulei prin ardere se vor introduce obligatoriu în reparaţie. În astfel de situaţii se va verifica dacă consumul se realizează exclusiv prin ardere (să nu fie exagerat din cauza pierderilor de ulei ca urmare a neetanşeităţii motorului).

Art. 35. -

La introducerea în reparaţie, autovehiculul trebuie să fie complet şi în starea în care a funcţionat în exploatare, bine spălat şi curăţat şi să aibă carnetul de bord completat corect şi la zi. Se vor reţine în unităţi accesoriile, staţiile radio, sculele şi piesele de schimb.

Art. 36. -

Prin timp de imobilizare se înţelege durata menţinerii autovehiculului sau utilajului în unitatea reparatoare începând din ziua primirii de către atelierul reparator şi până la data preluării de către unitatea beneficiară.

Art. 37. -

Valoarea totală a R.K. la autovehiculele sau utilajele de intervenţie este de maximum 60% din valoarea de înlocuire a autovehiculului sau utilajului.

Art. 38. -

Reparaţiile executate la autovehiculele şi utilajele de intervenţie se vor recepţiona de către o comisie formată din delegatul unităţii căreia îi aparţine mijlocul tehnic şi reprezentantul unităţii reparatoare.

Art. 39. -

Scopul recepţiei este de a constata dacă reparaţia este corespunzătoare din toate punctele de vedere. Pe timpul recepţiei se verifică:

a) funcţionarea instalaţiilor, mecanismelor şi sistemelor, precum şi autovehiculul sau utilajul în ansamblu;

b) calitatea lucrărilor efectuate şi a materialelor, pieselor şi subansamblelor folosite;

c) executarea tuturor lucrărilor prevăzute în procesul tehnologic;

d) aspectul general al autospecialei;

e) completarea documentelor etc.

se încarcă...