Guvernul României

Hotărârea nr. 547/2005 pentru aprobarea Strategiei naționale de protecție civilă

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 11.08.2005

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 3

Cumpără forma actualizată

În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 22 lit. a) din Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. -

Se aprobă Strategia națională de protecție civilă, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. -

Finanțarea acțiunilor cuprinse în strategia prevăzută la art. 1 se face în limita fondurilor aprobate anual prin legea bugetului de stat.

Art. 3. -

Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU
CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemnează:
Ministrul administrației și internelor,
Vasile Blaga
Ministrul apărării naționale,
Teodor Atanasiu
Ministrul finanțelor publice,
Ionel Popescu

București, 9 iunie 2005.

Nr. 547.

ANEXÃ*)

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

STRATEGIA NAȚIONALÃ DE PROTECȚIE CIVILÃ

INTRODUCERE

Strategia națională de protecție civilă este documentul de bază al sistemului constituit în România, conform legii, care cuprinde obiectivele și opțiunile fundamentale privind îndeplinirea, prin mijloace și pe căi de acțiune specifice forțelor de protecție, a politicii de securitate națională a statului român în domeniul prevenirii și protecției populației, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu și factorilor de mediu în caz de dezastre și/sau război precum și pregătire și ducerea acțiunilor de intervenție pentru înlăturarea efectelor acestora.

Ea stabilește locul și rolul Protecției Civile din România în cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevăzute în Strategia de securitate națională și strategia de ordine publică precum și a obiectivelor Uniunii Europene privind cooperarea în domeniu.

Strategia protecției civile constituie documentul fundamental care orientează sistemul național al protecției civile din România pentru îndeplinirea misiunilor stabilite prin lege.

În România, protecția civilă, în calitatea sa de componentă a structurilor de protecție, reprezintă una din formele de asigurare a securității naționale.

Potrivit legii, protecția civilă este componentă a sistemului securității naționale și reprezintă un ansamblu integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populației, bunurilor și mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență, conflictelor armate și înlăturării operative a urmărilor acestora și asigurării condițiilor necesare supraviețuirii persoanelor afectate. Activitatea de protecție civilă este de interes național, are caracter permanent și se bazează pe îndeplinirea obligațiilor ce revin, potrivit legii, autorităților administrației publice centrale și locale, celorlalte persoane juridice de drept public și privat române precum și persoanelor fizice.

Misiunea principală a protecției civile din România este de a asigura cetățenilor săi, bunurilor materiale individuale și colective ale acestora, valorilor de patrimoniu și factorilor de mediu siguranță și protecție împotriva efectelor dezastrelor naturale și/sau acțiunilor militare pe timp de pace, criză și război, prin respectarea strictă a drepturilor omului, într-un stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil, angajat activ în procesul de integrare europeană și euro-atlantică, în condițiile unui regim politic bazat pe democrație constituțională, sub strict control democratic civil asupra sistemului protecției civile. Pentru îndeplinirea acestor misiuni, sistemul național al protecției civile este și va fi un serviciu public comunitar.

În aceste condiții, sistemul național al protecției civile din România trebuie să fie pregătit, încă din timp de pace și normalitate, să-și ridice capacitatea de intervenție în situații de urgență ori criză și să acționeze în situații de conflict militar cu capacitatea completă pentru asigurarea prevenirii și protecției populației, bunurilor materiale, animalelor, valorilor de patrimoniu și factorilor de mediu, precum și să fie în măsură să participe, cu toate resursele umane, tehnice, materiale și financiare de care dispune, pentru înlăturarea efectelor dezastrelor și/sau a conflictelor militare.

Aceste măsuri sunt obligatorii, la nivel național, pentru toate structurile administrativ teritoriale stabilite prin lege, dar și la nivelul instituțiilor publice și al agenților economici, indiferent de forma de proprietate.

Strategia protecției civile a fost elaborată pe următoarele considerente:

România, membră NATO nu are inamici declarați, se bucură de relații pașnice cu vecinii, iar probabilitatea apariției, pe termen scurt și mediu, a unei amenințări militare majore la adresa securității sale este minimă, dar prin dispunerea sa geografică, formele de relief, caracterul temperat-continental al climei, densitatea elementelor de infrastructură, a gradului mediu de dezvoltare economică, prin densitatea populației, gradul și nivelul de instruire a populației în vederea cunoașterii modului de comportare și acordare a ajutorului sau a primului ajutor în situații de dezastre, prin teritoriul său și populația dispusă în acest areal, rămâne vulnerabilă la formele de manifestare violentă a tuturor tipurilor de dezastre și conflicte militare, iar necesitatea unei capacități de răspuns credibile și permanente se impune.
Strategia este în mod evident preventivă și participativă.

Esența strategiei cuprinde patru concepte strategice:

CAPACITATE DE RÃSPUNS CREDIBILÃ - presupune o permanentă capacitate de reacție eficientă și adecvată la riscurile existente și probabile la adresa securității individuale și colective a populației civile. Pe baza evaluărilor și prognozelor realiste asupra riscurilor existente structurile de protecție civilă trebuie să aibă permanent capacitatea de intervenție corespunzătoare gradului de pericol la care este supusă populația.
RESTRUCTURAREA ȘI MODERNIZAREA - constă în realizarea unor structuri adecvate riscurilor la care este supusă România, dar și celor specifice structurilor teritorial-administrative, instituțiilor publice sau agenților economici, dimensionate și înzestrate la posibilitățile de susținere financiară de care dispun administrațiile publice centrale și locale. În componența structurilor de protecție civilă (profesioniste și voluntare), trebuie incluse toate serviciile care concură la îndeplinirea misiunilor protecției civile. Va fi gândit și operaționalizat un sistem al protecției civile pe bază de voluntariat.

Concomitent, se va acționa pentru revederea structurilor ce urmează a fi constituite prin completare și/sau mobilizare, în vederea redimensionării acestora, precum și pentru reducerea timpului de operaționalizare și creșterea mobilității de intervenție.

Înzestrarea acestor structuri cu tehnică și aparatură modernă se va realiza progresiv, în funcție de repartiția alocațiilor bugetare naționale și locale, până cel mai târziu în 2008-2012.

PARTENERIATUL OPERAȚIONAL INTENSIFICAT - cu structuri similare din țări membre și partenere NATO și UE se bazează pe parteneriatele speciale, bilaterale și multilaterale, ca și pe dezvoltarea altora, care servesc la creșterea gradului de siguranță și protecție al populației civile, atât pe timp de pace, cât și pe timp de criză sau război.
INTEGRAREA GRADUALÃ - are în vedere accelerarea procesului de aderare la structurile europene, concomitent cu interoperabilizarea treptată a structurilor militare și civile de protecție civilă cu cele similare ale celorlalte state membre NATO, fapt ce va permite României să-și ocupe locul dorit și meritat în cadrul comunității internaționale. Protecția Civilă din România trebuie să pregătească și să demareze demersurile necesare acceptării sale, cu responsabilități și drepturi depline, în rândul membrilor Organizației Internaționale a Protecției Civile. Un mediu de securitate colectivă reprezintă cel mai bun mijloc de a ne proteja interesele naționale în secolul XXI.

MEDIUL DE SECURITATE

Amenințarea cu o confruntare militară majoră în Europa s-a diminuat în mod semnificativ. Odată cu colapsul regimurilor comuniste, România se confruntă cu o perioadă de tranziție, care prezintă atât aspecte favorabile, cât și provocări.

Paralel cu progresele cooperării și integrării, au loc procese perturbatoare la adresa securității, cum ar fi fragmentarea, marginalizarea sau izolarea unor actori internaționali. În lipsa dialogului, conflictele tind să dobândească un caracter internațional, antrenând utilizarea forței militare și creând pericole la adresa securității statelor, cu consecințe în plan regional și global. Toate statele participante la edificarea securității europene s-au angajat să adopte măsuri pentru întărirea cooperării, creșterea stabilității și reducerea posibilității izbucnirii unui conflict armat.

Mediul de securitate oferă, pe termen scurt, ocazia favorabilă de afirmare a României imediat după integrarea în Alianța Nord-Atlantică.

Există o instabilitate regională care poate determina accentuarea riscurilor pe termen mediu și lung. Spiritul de deschidere, de alianță și cooperare în Europa contribuie la întărirea tendinței de stabilitate. Sistemul național al protecției civile din România joacă un rol activ în dezvoltarea cooperării cu structurile similare ale altor state, pentru a susține întărirea încrederii și stabilității. Actualul mediu de securitate permite realizarea reformei protecției civile în cadrul unor limite de risc acceptabile.

Într-un mediu de securitate contradictoriu, complex, dinamic și incert, condițiile economico-financiare existente în România și în alte state din regiune reprezintă o sursă potențială de instabilitate. Aceasta ar putea întârzia efectele pozitive ale evoluției în plan regional și ar accentua tendințele negative.

Printre sursele potențiale de instabilitate cu care s-ar putea confrunta România în perioada imediat următoare pot fi enumerate: confruntările interetnice, interconfesionale și sociale; terorismul de stat; comerțul ilicit cu arme, explozibil, cu droguri și cu carne vie; afluxul de refugiați; sabotajele; exploatarea abuzivă a unor resurse (păduri, resurse minerale etc.); insuficiența amenajărilor și ameliorărilor etc.

În acest context, Protecția Civilă din România trebuie să fie pregătită să răspundă provocărilor începutului secolului al XXI-lea, care se manifestă cu precădere în spațiul de interes al strategiei de securitate naționale a României. Acest spațiu este variabil în funcție de evoluția mediului de securitate, interesele naționale și este determinat atât de existența surselor active sau potențiale de generare a unor crize, a căror rezolvare obligă la promovarea obiectivelor sistemului național de protecție civilă. România este situată la interferența a patru evoluții strategice dezvoltate în spațiile: central-european viitor pol de prosperitate regională; sud-est european generator de instabilitate; al Comunității Statelor Independente aflat în criză de identitate și cel al Mării Negre care constituie atât zonă de importanță strategică pentru flancul sudic al NATO, cât și spațiu de tranzit pentru sursele energetice din Asia Centrală.

RISCURILE LA CARE SUNT SUPUSE TERITORIUL ȘI POPULAȚIA ROMÂNIEI

În prezent, riscul confruntării militare rămâne redus. Totuși există riscuri non-militare și militare dificil de prevăzut și apreciat și care ar putea evolua în amenințări. Din punct de vedere al protecției civile, o anumită parte a riscurilor non-militare pot fi clasificate în riscuri naturale și tehnologice care, la rândul lor, pot fi transnaționale, zonale, județene și locale.

Riscurile naturale cuprind totalitatea fenomenelor naturale periculoase în cadrul cărora parametrii de stare se pot manifesta în limite variabile de instabilitate de la normal către pericol, datorate pământului (cutremure, alunecări de teren, avalanșe), apei (inundații, ninsori abundente), aerului (furtuni, uragane, taifunuri), variațiilor de temperatură (îngheț, secetă, caniculă), alte evenimente neprevăzute (epidemii, epizootii).

Riscurile tehnologice cuprind totalitatea evenimentelor datorate acțiunii umane, involuntare sau intenționate, care conferă elementelor infrastructurii probabilitatea de a funcționa în limite cuprinse între normal și periculos până la dezastre cu efecte distructive asupra siguranței cetățenilor, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu.

Din punct de vedere al ariei de manifestare riscurile pot fi clasificate astfel:

Riscurile naturale și tehnologice transnaționale sunt acele riscuri care, datorită evoluției lor, amenință teritoriul a două sau mai multe state.

Riscurile naturale și tehnologice zonale sunt acele riscuri care, datorită evoluției lor, amenință teritoriul a două sau mai multe județe.

Riscurile naturale și tehnologice județene sunt acele riscuri care, datorită evoluției lor, amenință teritoriul unui singur județ (două sau mai multe localități).

Riscurile naturale și tehnologice locale sunt acele riscuri care, ca urmare a evoluției lor, amenință teritoriul unei singure localități).

Consecințele riscurilor militare la adresa securității individuale și colective a cetățenilor României cumulate cu cele non-militare pot afecta grav capacitatea de răspuns la formele evolutive de manifestare a acestora prin diminuarea resurselor umane, tehnice, materiale și financiare, scăderea bruscă a nivelului de trai și a încrederii cetățenilor în instituțiile statului cu rol decizional în domeniul securității naționale.

Pentru diminuarea efectelor riscurilor sunt necesare măsuri ferme și oportune. Amânarea lor va accentua numărul și formele de manifestare ale riscurilor și va mări costul acțiunilor viitoare. Pentru a răspunde adecvat la întreaga gamă de riscuri trebuie să dispunem la timp de forțele și mijloacele necesare, cu un înalt nivel al capacității acționale.

Pentru îndeplinirea misiunilor sale specifice, pe baza deciziei autorităților naționale de comandă, structurile de protecție civilă vor coopera cu celelalte elemente ale sistemului de apărare, ordine publică și siguranță națională specializate în combaterea categoriilor de riscuri specifice teritoriului național.

INTERESELE NAȚIONALE ȘI OBIECTIVUL FUNDAMENTAL AL PROTECȚIEI CIVILE

Din punct de vedere al protecției civile, asigurarea intereselor naționale se realizează prin aplicarea normelor juridice, măsurilor și acțiunilor specifice menite să prevină, să asigure protecția populației, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu și a factorilor de mediu, să contracareze efectele acțiunilor militare, pe cele ale dezastrelor naturale și tehnologice, să inițieze și să desfășoare urgent măsuri pentru înlăturarea efectelor acestora.

Sub aspectul complexului măsurilor urgente pe care protecția civilă trebuie să le desfășoare în acest context, cea de-a patra Convenție de la Geneva din 12.08.1949 și Protocoalele Adiționale nr. I și nr. II din 1977, adoptate de România prin Decretul nr. 224 din 11.05.1990, stabilesc că prin expresia "protecție civilă" se înțelege îndeplinirea tuturor sarcinilor umanitare destinate să protejeze populația civilă împotriva pericolelor, ostilităților sau dezastrelor, asigurând condițiile necesare supraviețuirii. Aceste sarcini sunt: serviciul de alertă, evacuarea, organizarea de adăposturi, aplicarea măsurilor de camuflaj, salvarea, primul ajutor și asistența religioasă, decontaminarea, adăpostirea, aprovizionarea de urgență, ordinea în zona sinistraților, serviciile funerare de urgență, prevenirea și stingerea incendiilor și altele.

Îndeplinirea acestor sarcini are la bază principii și norme adoptate și recunoscute pe plan mondial, astfel:

SOLIDARITATEA: Protecția Civilă este o mișcare universală al cărei obiectiv este protecția populației, a proprietăților și mediului acestora, în fața dezastrelor naturale sau provocate de accidente și ajutorarea acestora în spiritul umanității, imparțialității și solidarității.

SERVICIUL PUBLIC: Protecția Civilă este un serviciu stabilit de către un stat, pe baza legislației fiecărei țări, în spiritul Dreptului Internațional Umanitar. Sarcinile sale principale sunt prevenirea, pregătirea, planificarea și intervenția în contextul dezastrelor naturale sau provocate de accidente și/sau acțiuni militare.

COORDONAREA: Protecția Civilă are funcția de coordonator al întregii protecții, asistenței și operațiunilor desfășurate pentru îndeplinirea scopului fundamental.

EMBLEMA UNIFICATOARE: Emblema distinctivă internațională a Protecției Civile este un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu. Persoanele care au acest însemn au datoria să protejeze și să asiste în orice împrejurare victimele dezastrelor sau conflictelor armate și să promoveze în rândul populației o cultură a prevenirii în fața dezastrelor. Personalul protecției civile, echipamentul și instalațiile acestuia, precum și proprietatea sub controlul acestora trebuie respectate.

Obiectivul fundamental al protecției civile în România îl constituie realizarea capacității naționale de răspuns, necesară și adecvată pentru asigurarea prevenirii populației în cazul producerii atacurilor executate de un eventual agresor terestru, aerian sau maritim, precum și în cazul iminenței producerii unor dezastre naturale sau tehnologice, să asigure protecție populației în caz de dezastre și/sau conflict armat, să participe la planificarea, pregătirea, organizarea, și conducerea eficientă a acțiunilor de intervenție pentru înlăturarea efectelor acestora.

OBIECTIVELE PROTECȚIEI CIVILE NAȚIONALE

În vederea îndeplinirii acestui deziderat fundamental, strategia protecției civile în România definește următoarele obiective:

identificarea, monitorizarea și gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale și tehnologice existente pe teritoriul României sau pe teritoriul statelor vecine, care ar putea afecta teritoriul național;
informarea și pregătirea preventivă a populației cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotecție ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecție puse la dispoziție, obligațiile ce îi revin și modul de acțiune pe timpul situației de urgență;
organizarea și asigurarea stării de operativitate și capacității de intervenție optime a serviciilor pentru situații de urgență și a celorlalte organisme specializate cu atribuții în domeniu;
înștiințarea oportună a autorităților administrației publice centrale și locale despre evoluția spre dezastru a factorilor de risc natural sau tehnologic, cât și în cazul apariției pericolului iminent al acțiunilor militare și alarmarea populației în cazul producerii acestora precum și alarmarea populației în situațiile de urgență;
protecția populației, bunurilor materiale, valorilor culturale și arhivistice precum și a mediului împotriva efectelor dezastrelor și ale conflictelor armate;
realizarea preventivă a măsurilor de protecție civilă prin evacuare, adăpostire, asanare pirotehnică, asistență sanitară și decontaminare;
pregătirea pentru protecție civilă a personalului de conducere din administrația publică centrală și locală, a unităților și formațiunilor, a salariaților, elevilor, studenților și a populației neîncadrate în muncă;
planificarea, organizarea, pregătirea și conducerea acțiunilor de intervenție pentru înlăturarea urmărilor dezastrelor și/sau acțiunilor militare;
organizarea și executarea intervenției operative pentru reducerea pierderilor de vieți omenești, limitarea și înlăturarea efectelor situațiilor de urgență civilă și pentru reabilitarea utilităților publice afectate;
limitarea și înlăturarea efectelor dezastrelor și efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate;
participarea cu forțe și mijloace specifice la normalizarea activităților serviciilor de utilitate publică și acordarea de ajutor pentru restabilirea și menținerea ordinii în zonele afectate de dezastre și/sau conflicte militare;
participarea la activități internaționale cu caracter umanitar;
constituirea rezervelor de resurse financiare și tehnico-materiale, în condițiile legii.

În vederea promovării și apărării intereselor României și pentru realizarea obiectivelor de securitate națională, prin utilizarea adecvată a forțelor și mijloacelor specifice, trebuie să se prevină producerea unor dezastre naturale și/sau tehnologice independent sau în cooperare cu partenerii (vecinii) și cu aliații.

Totodată, se impune intensificarea eforturilor consacrate interoperabilității depline cu standardele NATO pentru a beneficia în egală măsură de avantajele participării la apărarea colectivă. Pentru a fi credibile, structurile de protecție civilă din România trebuie să dispună de structuri modulare, mobile, eficiente și moderne.

Prin continuarea actualelor parteneriate strategice, multilaterale și bilaterale, precum și prin dezvoltarea altora, se vor creea condiții favorabile întăririi securității populației civile în fața dezastrelor și/sau acțiunilor militare în regiune și se va facilita modernizarea structurilor acționale ale protecției civile.

În acest fel, protecția civilă din România va contribui la stabilitatea regională, ca o participantă activă la siguranța și securitatea civilă europeană.

PRINCIPII STRATEGICE

Forțele și mijloacele de protecție civilă din România sunt chemate să mențină libertatea de acțiune a României în relațiile cu alte state, să asigure participarea activă a statului român la gestionarea situațiilor de urgență determinate de dezastre și să sprijine autoritățile centrale și locale, în gestionarea acestora.

Potrivit opțiunilor politice fundamentale ale statului român și tradițiilor naționale, Strategia națională de protecție civilă a României se bazează pe principiul controlului democratic civil asupra structurilor de protecție civilă de către conducerea politică a statului Parlament, Președinte, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Guvern, Prim-ministru.

Politica privind protecția civilă în România și procesul de bugetar al acesteia sunt transparente și se desfășoară pe baza hotărârilor Parlamentului.

Strategia națională de protecție civilă se bazează pe principiul capacității de răspuns credibile, asigurată preponderent prin efort național.

Deficitul de protecție civilă va fi acoperit în concordanță cu apartenența României la Alianța Nord-Atlantică, parteneriatele strategice și speciale, acordurile bilaterale și prin alte aranjamente de securitate cu diferite state.

Totodată, în conformitate cu Decizia Consiliului European nr. 792/2001/CE pentru stabilirea unui mecanism al Comunității pentru facilitarea cooperării în cadrul intervențiilor de asistență de protecție civilă, se va acționa pentru adoptarea legislației secundare pentru asigurarea participării efective la mecanismul Comunității, urmând a se reglementa concret modalitățile de tranzitare a spațiului aerian în situații de urgență, asigurarea transportului echipelor naționale din România spre zonele de intervenție, precum și celelalte obligații impuse de decizia Consiliului, în vederea integrării protecției civile din România în mecanismul de referință, inclusiv privind asigurarea fondurilor necesare pentru operaționalizarea sistemului, în conformitate cu angajamentele asumate. În perspectiva integrării în Uniunea Europeană, România își propune să sprijine intenția Uniunii de a crea un cadru financiar de susținere a constituirii unui instrument de reacție rapidă și pregătire în caz de urgențe majore și participarea României la acesta.

Strategia direcționează structurile de protecție civilă către o forță cu capabilități sporite, în măsură să acționeze oportun și eficient. Un asemenea sistem servește cel mai bine interesele României, deoarece facilitează participarea activă la structurile internaționale de protecție civilă și se adaptează rapid pentru prevenirea dezvoltării ariei de manifestare a tuturor tipurilor de dezastre.

Evoluțiile în conceptele strategice de pregătire și conducere a acțiunilor de intervenție pentru înlăturarea urmărilor dezastrelor și/sau a acțiunilor militare, complexitatea crescândă a formelor de manifestare a acestora impun ca protecția civilă să fie în măsură să ducă acțiuni de prevenire, protecție și intervenție într-o concepție unitară la nivel central și local, operațional și strategic.

Pentru îndeplinirea acestor misiuni rămân primordiale principiile Alianței Nord-Atlantice privind solidaritatea aliată, unitatea strategică, partajarea echilibrată a rolurilor, riscurilor și responsabilităților, efortul colectiv pentru prevenire protecție și intervenție, finanțarea multinațională, sprijinirea dezvoltării Identității de Securitate și Apărare Europeană (ESDI).

CONCEPTE STRATEGICE

Conceptele strategice descriu principalele modalități de folosire a forțelor de protecție civilă în operaționalizarea Strategiei de protecție civilă.

Ele definesc, de asemenea, direcția în care sistemul național de protecție civilă va fi structurat, înzestrat și instruit. Aceste concepte sunt: capacitatea de răspuns credibilă, restructurarea și modernizarea, parteneriatul operațional intensificat și integrare graduală.

CAPACITATEA DE RÃSPUNS CREDIBILÃ. Sistemul național de protecție civilă din România trebuie să mențină permanent capacitatea de a răspunde eficient și adecvat la orice formă de manifestare evolutivă a riscurilor naturale și tehnologice sau pe timpul pregătirii și desfășurării acțiunilor militare. Răspunsul protecției civile, în caz de dezastre și/sau acțiuni militare, cuprinde un ansamblu de măsuri și acțiuni succesive, prin utilizarea componentelor acționale ale Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, voluntarilor de protecție civilă, existente la pace, precum și, în unele cazuri de dezastre majore, a structurilor profesioniste care se vor constitui prin completare și mobilizare.

Aceste importante categorii de forțe sunt sprijinite de serviciile publice de ambulanță, spitalele de urgență și secțiile de urgență organizate pe lângă spitalele din rețeaua medicală națională, institutul și secțiile de medicină legală, alte servicii publice, poliția, Oficiul Național pentru Refugiați, jandarmeria română, precum și forțe și mijloace din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Riposta protecției civile cuprinde trei faze:


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...