Back

Guvernul României

Hotărârea nr. 547/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale de protecţie civilă

În vigoare de la 11.08.2005

Te interesează forma portabilă a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 11,08 Lei cu TVA

Cumpără document în formă actualizată

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 22 lit. a) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. -

Se aprobă Strategia naţională de protecţie civilă, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. -

Finanţarea acţiunilor cuprinse în strategia prevăzută la art. 1 se face în limita fondurilor aprobate anual prin legea bugetului de stat.

Art. 3. -

Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:
Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga
Ministrul apărării naţionale,
Teodor Atanasiu
Ministrul finanţelor publice,
Ionel Popescu

Bucureşti, 9 iunie 2005.

Nr. 547.

ANEXĂ*)

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

STRATEGIA NAŢIONALĂ DE PROTECŢIE CIVILĂ

INTRODUCERE

Strategia naţională de protecţie civilă este documentul de bază al sistemului constituit în România, conform legii, care cuprinde obiectivele şi opţiunile fundamentale privind îndeplinirea, prin mijloace şi pe căi de acţiune specifice forţelor de protecţie, a politicii de securitate naţională a statului român în domeniul prevenirii şi protecţiei populaţiei, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu şi factorilor de mediu în caz de dezastre şi/sau război precum şi pregătire şi ducerea acţiunilor de intervenţie pentru înlăturarea efectelor acestora.

Ea stabileşte locul şi rolul Protecţiei Civile din România în cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevăzute în Strategia de securitate naţională şi strategia de ordine publică precum şi a obiectivelor Uniunii Europene privind cooperarea în domeniu.

Strategia protecţiei civile constituie documentul fundamental care orientează sistemul naţional al protecţiei civile din România pentru îndeplinirea misiunilor stabilite prin lege.

În România, protecţia civilă, în calitatea sa de componentă a structurilor de protecţie, reprezintă una din formele de asigurare a securităţii naţionale.

Potrivit legii, protecţia civilă este componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate. Activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, are caracter permanent şi se bazează pe îndeplinirea obligaţiilor ce revin, potrivit legii, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi privat române precum şi persoanelor fizice.

Misiunea principală a protecţiei civile din România este de a asigura cetăţenilor săi, bunurilor materiale individuale şi colective ale acestora, valorilor de patrimoniu şi factorilor de mediu siguranţă şi protecţie împotriva efectelor dezastrelor naturale şi/sau acţiunilor militare pe timp de pace, criză şi război, prin respectarea strictă a drepturilor omului, într-un stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil, angajat activ în procesul de integrare europeană şi euro-atlantică, în condiţiile unui regim politic bazat pe democraţie constituţională, sub strict control democratic civil asupra sistemului protecţiei civile. Pentru îndeplinirea acestor misiuni, sistemul naţional al protecţiei civile este şi va fi un serviciu public comunitar.

În aceste condiţii, sistemul naţional al protecţiei civile din România trebuie să fie pregătit, încă din timp de pace şi normalitate, să-şi ridice capacitatea de intervenţie în situaţii de urgenţă ori criză şi să acţioneze în situaţii de conflict militar cu capacitatea completă pentru asigurarea prevenirii şi protecţiei populaţiei, bunurilor materiale, animalelor, valorilor de patrimoniu şi factorilor de mediu, precum şi să fie în măsură să participe, cu toate resursele umane, tehnice, materiale şi financiare de care dispune, pentru înlăturarea efectelor dezastrelor şi/sau a conflictelor militare.

Aceste măsuri sunt obligatorii, la nivel naţional, pentru toate structurile administrativ teritoriale stabilite prin lege, dar şi la nivelul instituţiilor publice şi al agenţilor economici, indiferent de forma de proprietate.

Strategia protecţiei civile a fost elaborată pe următoarele considerente:

România, membră NATO nu are inamici declaraţi, se bucură de relaţii paşnice cu vecinii, iar probabilitatea apariţiei, pe termen scurt şi mediu, a unei ameninţări militare majore la adresa securităţii sale este minimă, dar prin dispunerea sa geografică, formele de relief, caracterul temperat-continental al climei, densitatea elementelor de infrastructură, a gradului mediu de dezvoltare economică, prin densitatea populaţiei, gradul şi nivelul de instruire a populaţiei în vederea cunoaşterii modului de comportare şi acordare a ajutorului sau a primului ajutor în situaţii de dezastre, prin teritoriul său şi populaţia dispusă în acest areal, rămâne vulnerabilă la formele de manifestare violentă a tuturor tipurilor de dezastre şi conflicte militare, iar necesitatea unei capacităţi de răspuns credibile şi permanente se impune.
Strategia este în mod evident preventivă şi participativă.

Esenţa strategiei cuprinde patru concepte strategice:

CAPACITATE DE RĂSPUNS CREDIBILĂ - presupune o permanentă capacitate de reacţie eficientă şi adecvată la riscurile existente şi probabile la adresa securităţii individuale şi colective a populaţiei civile. Pe baza evaluărilor şi prognozelor realiste asupra riscurilor existente structurile de protecţie civilă trebuie să aibă permanent capacitatea de intervenţie corespunzătoare gradului de pericol la care este supusă populaţia.
RESTRUCTURAREA ŞI MODERNIZAREA - constă în realizarea unor structuri adecvate riscurilor la care este supusă România, dar şi celor specifice structurilor teritorial-administrative, instituţiilor publice sau agenţilor economici, dimensionate şi înzestrate la posibilităţile de susţinere financiară de care dispun administraţiile publice centrale şi locale. În componenţa structurilor de protecţie civilă (profesioniste şi voluntare), trebuie incluse toate serviciile care concură la îndeplinirea misiunilor protecţiei civile. Va fi gândit şi operaţionalizat un sistem al protecţiei civile pe bază de voluntariat.

Concomitent, se va acţiona pentru revederea structurilor ce urmează a fi constituite prin completare şi/sau mobilizare, în vederea redimensionării acestora, precum şi pentru reducerea timpului de operaţionalizare şi creşterea mobilităţii de intervenţie.

Înzestrarea acestor structuri cu tehnică şi aparatură modernă se va realiza progresiv, în funcţie de repartiţia alocaţiilor bugetare naţionale şi locale, până cel mai târziu în 2008-2012.

PARTENERIATUL OPERAŢIONAL INTENSIFICAT - cu structuri similare din ţări membre şi partenere NATO şi UE se bazează pe parteneriatele speciale, bilaterale şi multilaterale, ca şi pe dezvoltarea altora, care servesc la creşterea gradului de siguranţă şi protecţie al populaţiei civile, atât pe timp de pace, cât şi pe timp de criză sau război.
INTEGRAREA GRADUALĂ - are în vedere accelerarea procesului de aderare la structurile europene, concomitent cu interoperabilizarea treptată a structurilor militare şi civile de protecţie civilă cu cele similare ale celorlalte state membre NATO, fapt ce va permite României să-şi ocupe locul dorit şi meritat în cadrul comunităţii internaţionale. Protecţia Civilă din România trebuie să pregătească şi să demareze demersurile necesare acceptării sale, cu responsabilităţi şi drepturi depline, în rândul membrilor Organizaţiei Internaţionale a Protecţiei Civile. Un mediu de securitate colectivă reprezintă cel mai bun mijloc de a ne proteja interesele naţionale în secolul XXI.

MEDIUL DE SECURITATE

Ameninţarea cu o confruntare militară majoră în Europa s-a diminuat în mod semnificativ. Odată cu colapsul regimurilor comuniste, România se confruntă cu o perioadă de tranziţie, care prezintă atât aspecte favorabile, cât şi provocări.

Paralel cu progresele cooperării şi integrării, au loc procese perturbatoare la adresa securităţii, cum ar fi fragmentarea, marginalizarea sau izolarea unor actori internaţionali. În lipsa dialogului, conflictele tind să dobândească un caracter internaţional, antrenând utilizarea forţei militare şi creând pericole la adresa securităţii statelor, cu consecinţe în plan regional şi global. Toate statele participante la edificarea securităţii europene s-au angajat să adopte măsuri pentru întărirea cooperării, creşterea stabilităţii şi reducerea posibilităţii izbucnirii unui conflict armat.

Mediul de securitate oferă, pe termen scurt, ocazia favorabilă de afirmare a României imediat după integrarea în Alianţa Nord-Atlantică.

Există o instabilitate regională care poate determina accentuarea riscurilor pe termen mediu şi lung. Spiritul de deschidere, de alianţă şi cooperare în Europa contribuie la întărirea tendinţei de stabilitate. Sistemul naţional al protecţiei civile din România joacă un rol activ în dezvoltarea cooperării cu structurile similare ale altor state, pentru a susţine întărirea încrederii şi stabilităţii. Actualul mediu de securitate permite realizarea reformei protecţiei civile în cadrul unor limite de risc acceptabile.

Într-un mediu de securitate contradictoriu, complex, dinamic şi incert, condiţiile economico-financiare existente în România şi în alte state din regiune reprezintă o sursă potenţială de instabilitate. Aceasta ar putea întârzia efectele pozitive ale evoluţiei în plan regional şi ar accentua tendinţele negative.

Printre sursele potenţiale de instabilitate cu care s-ar putea confrunta România în perioada imediat următoare pot fi enumerate: confruntările interetnice, interconfesionale şi sociale; terorismul de stat; comerţul ilicit cu arme, explozibil, cu droguri şi cu carne vie; afluxul de refugiaţi; sabotajele; exploatarea abuzivă a unor resurse (păduri, resurse minerale etc.); insuficienţa amenajărilor şi ameliorărilor etc.

În acest context, Protecţia Civilă din România trebuie să fie pregătită să răspundă provocărilor începutului secolului al XXI-lea, care se manifestă cu precădere în spaţiul de interes al strategiei de securitate naţionale a României. Acest spaţiu este variabil în funcţie de evoluţia mediului de securitate, interesele naţionale şi este determinat atât de existenţa surselor active sau potenţiale de generare a unor crize, a căror rezolvare obligă la promovarea obiectivelor sistemului naţional de protecţie civilă. România este situată la interferenţa a patru evoluţii strategice dezvoltate în spaţiile: central-european viitor pol de prosperitate regională; sud-est european generator de instabilitate; al Comunităţii Statelor Independente aflat în criză de identitate şi cel al Mării Negre care constituie atât zonă de importanţă strategică pentru flancul sudic al NATO, cât şi spaţiu de tranzit pentru sursele energetice din Asia Centrală.

RISCURILE LA CARE SUNT SUPUSE TERITORIUL ŞI POPULAŢIA ROMÂNIEI

În prezent, riscul confruntării militare rămâne redus. Totuşi există riscuri non-militare şi militare dificil de prevăzut şi apreciat şi care ar putea evolua în ameninţări. Din punct de vedere al protecţiei civile, o anumită parte a riscurilor non-militare pot fi clasificate în riscuri naturale şi tehnologice care, la rândul lor, pot fi transnaţionale, zonale, judeţene şi locale.

Riscurile naturale cuprind totalitatea fenomenelor naturale periculoase în cadrul cărora parametrii de stare se pot manifesta în limite variabile de instabilitate de la normal către pericol, datorate pământului (cutremure, alunecări de teren, avalanşe), apei (inundaţii, ninsori abundente), aerului (furtuni, uragane, taifunuri), variaţiilor de temperatură (îngheţ, secetă, caniculă), alte evenimente neprevăzute (epidemii, epizootii).

Riscurile tehnologice cuprind totalitatea evenimentelor datorate acţiunii umane, involuntare sau intenţionate, care conferă elementelor infrastructurii probabilitatea de a funcţiona în limite cuprinse între normal şi periculos până la dezastre cu efecte distructive asupra siguranţei cetăţenilor, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu.

Din punct de vedere al ariei de manifestare riscurile pot fi clasificate astfel:

Riscurile naturale şi tehnologice transnaţionale sunt acele riscuri care, datorită evoluţiei lor, ameninţă teritoriul a două sau mai multe state.

Riscurile naturale şi tehnologice zonale sunt acele riscuri care, datorită evoluţiei lor, ameninţă teritoriul a două sau mai multe judeţe.

Riscurile naturale şi tehnologice judeţene sunt acele riscuri care, datorită evoluţiei lor, ameninţă teritoriul unui singur judeţ (două sau mai multe localităţi).

Riscurile naturale şi tehnologice locale sunt acele riscuri care, ca urmare a evoluţiei lor, ameninţă teritoriul unei singure localităţi).

Consecinţele riscurilor militare la adresa securităţii individuale şi colective a cetăţenilor României cumulate cu cele non-militare pot afecta grav capacitatea de răspuns la formele evolutive de manifestare a acestora prin diminuarea resurselor umane, tehnice, materiale şi financiare, scăderea bruscă a nivelului de trai şi a încrederii cetăţenilor în instituţiile statului cu rol decizional în domeniul securităţii naţionale.

Pentru diminuarea efectelor riscurilor sunt necesare măsuri ferme şi oportune. Amânarea lor va accentua numărul şi formele de manifestare ale riscurilor şi va mări costul acţiunilor viitoare. Pentru a răspunde adecvat la întreaga gamă de riscuri trebuie să dispunem la timp de forţele şi mijloacele necesare, cu un înalt nivel al capacităţii acţionale.

Pentru îndeplinirea misiunilor sale specifice, pe baza deciziei autorităţilor naţionale de comandă, structurile de protecţie civilă vor coopera cu celelalte elemente ale sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională specializate în combaterea categoriilor de riscuri specifice teritoriului naţional.

INTERESELE NAŢIONALE ŞI OBIECTIVUL FUNDAMENTAL AL PROTECŢIEI CIVILE

Din punct de vedere al protecţiei civile, asigurarea intereselor naţionale se realizează prin aplicarea normelor juridice, măsurilor şi acţiunilor specifice menite să prevină, să asigure protecţia populaţiei, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu şi a factorilor de mediu, să contracareze efectele acţiunilor militare, pe cele ale dezastrelor naturale şi tehnologice, să iniţieze şi să desfăşoare urgent măsuri pentru înlăturarea efectelor acestora.

Sub aspectul complexului măsurilor urgente pe care protecţia civilă trebuie să le desfăşoare în acest context, cea de-a patra Convenţie de la Geneva din 12.08.1949 şi Protocoalele Adiţionale nr. I şi nr. II din 1977, adoptate de România prin Decretul nr. 224 din 11.05.1990, stabilesc că prin expresia "protecţie civilă" se înţelege îndeplinirea tuturor sarcinilor umanitare destinate să protejeze populaţia civilă împotriva pericolelor, ostilităţilor sau dezastrelor, asigurând condiţiile necesare supravieţuirii. Aceste sarcini sunt: serviciul de alertă, evacuarea, organizarea de adăposturi, aplicarea măsurilor de camuflaj, salvarea, primul ajutor şi asistenţa religioasă, decontaminarea, adăpostirea, aprovizionarea de urgenţă, ordinea în zona sinistraţilor, serviciile funerare de urgenţă, prevenirea şi stingerea incendiilor şi altele.

Îndeplinirea acestor sarcini are la bază principii şi norme adoptate şi recunoscute pe plan mondial, astfel:

SOLIDARITATEA: Protecţia Civilă este o mişcare universală al cărei obiectiv este protecţia populaţiei, a proprietăţilor şi mediului acestora, în faţa dezastrelor naturale sau provocate de accidente şi ajutorarea acestora în spiritul umanităţii, imparţialităţii şi solidarităţii.

SERVICIUL PUBLIC: Protecţia Civilă este un serviciu stabilit de către un stat, pe baza legislaţiei fiecărei ţări, în spiritul Dreptului Internaţional Umanitar. Sarcinile sale principale sunt prevenirea, pregătirea, planificarea şi intervenţia în contextul dezastrelor naturale sau provocate de accidente şi/sau acţiuni militare.

COORDONAREA: Protecţia Civilă are funcţia de coordonator al întregii protecţii, asistenţei şi operaţiunilor desfăşurate pentru îndeplinirea scopului fundamental.

EMBLEMA UNIFICATOARE: Emblema distinctivă internaţională a Protecţiei Civile este un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu. Persoanele care au acest însemn au datoria să protejeze şi să asiste în orice împrejurare victimele dezastrelor sau conflictelor armate şi să promoveze în rândul populaţiei o cultură a prevenirii în faţa dezastrelor. Personalul protecţiei civile, echipamentul şi instalaţiile acestuia, precum şi proprietatea sub controlul acestora trebuie respectate.

Obiectivul fundamental al protecţiei civile în România îl constituie realizarea capacităţii naţionale de răspuns, necesară şi adecvată pentru asigurarea prevenirii populaţiei în cazul producerii atacurilor executate de un eventual agresor terestru, aerian sau maritim, precum şi în cazul iminenţei producerii unor dezastre naturale sau tehnologice, să asigure protecţie populaţiei în caz de dezastre şi/sau conflict armat, să participe la planificarea, pregătirea, organizarea, şi conducerea eficientă a acţiunilor de intervenţie pentru înlăturarea efectelor acestora.

OBIECTIVELE PROTECŢIEI CIVILE NAŢIONALE

În vederea îndeplinirii acestui deziderat fundamental, strategia protecţiei civile în România defineşte următoarele obiective:

identificarea, monitorizarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice existente pe teritoriul României sau pe teritoriul statelor vecine, care ar putea afecta teritoriul naţional;
informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;
organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi capacităţii de intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţă şi a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în domeniu;
înştiinţarea oportună a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale despre evoluţia spre dezastru a factorilor de risc natural sau tehnologic, cât şi în cazul apariţiei pericolului iminent al acţiunilor militare şi alarmarea populaţiei în cazul producerii acestora precum şi alarmarea populaţiei în situaţiile de urgenţă;
protecţia populaţiei, bunurilor materiale, valorilor culturale şi arhivistice precum şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate;
realizarea preventivă a măsurilor de protecţie civilă prin evacuare, adăpostire, asanare pirotehnică, asistenţă sanitară şi decontaminare;
pregătirea pentru protecţie civilă a personalului de conducere din administraţia publică centrală şi locală, a unităţilor şi formaţiunilor, a salariaţilor, elevilor, studenţilor şi a populaţiei neîncadrate în muncă;
planificarea, organizarea, pregătirea şi conducerea acţiunilor de intervenţie pentru înlăturarea urmărilor dezastrelor şi/sau acţiunilor militare;
organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă civilă şi pentru reabilitarea utilităţilor publice afectate;
limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate;
participarea cu forţe şi mijloace specifice la normalizarea activităţilor serviciilor de utilitate publică şi acordarea de ajutor pentru restabilirea şi menţinerea ordinii în zonele afectate de dezastre şi/sau conflicte militare;
participarea la activităţi internaţionale cu caracter umanitar;
constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale, în condiţiile legii.

În vederea promovării şi apărării intereselor României şi pentru realizarea obiectivelor de securitate naţională, prin utilizarea adecvată a forţelor şi mijloacelor specifice, trebuie să se prevină producerea unor dezastre naturale şi/sau tehnologice independent sau în cooperare cu partenerii (vecinii) şi cu aliaţii.

Totodată, se impune intensificarea eforturilor consacrate interoperabilităţii depline cu standardele NATO pentru a beneficia în egală măsură de avantajele participării la apărarea colectivă. Pentru a fi credibile, structurile de protecţie civilă din România trebuie să dispună de structuri modulare, mobile, eficiente şi moderne.

Prin continuarea actualelor parteneriate strategice, multilaterale şi bilaterale, precum şi prin dezvoltarea altora, se vor creea condiţii favorabile întăririi securităţii populaţiei civile în faţa dezastrelor şi/sau acţiunilor militare în regiune şi se va facilita modernizarea structurilor acţionale ale protecţiei civile.

În acest fel, protecţia civilă din România va contribui la stabilitatea regională, ca o participantă activă la siguranţa şi securitatea civilă europeană.

PRINCIPII STRATEGICE

Forţele şi mijloacele de protecţie civilă din România sunt chemate să menţină libertatea de acţiune a României în relaţiile cu alte state, să asigure participarea activă a statului român la gestionarea situaţiilor de urgenţă determinate de dezastre şi să sprijine autorităţile centrale şi locale, în gestionarea acestora.

Potrivit opţiunilor politice fundamentale ale statului român şi tradiţiilor naţionale, Strategia naţională de protecţie civilă a României se bazează pe principiul controlului democratic civil asupra structurilor de protecţie civilă de către conducerea politică a statului Parlament, Preşedinte, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Guvern, Prim-ministru.

Politica privind protecţia civilă în România şi procesul de bugetar al acesteia sunt transparente şi se desfăşoară pe baza hotărârilor Parlamentului.

Strategia naţională de protecţie civilă se bazează pe principiul capacităţii de răspuns credibile, asigurată preponderent prin efort naţional.

Deficitul de protecţie civilă va fi acoperit în concordanţă cu apartenenţa României la Alianţa Nord-Atlantică, parteneriatele strategice şi speciale, acordurile bilaterale şi prin alte aranjamente de securitate cu diferite state.

Totodată, în conformitate cu Decizia Consiliului European nr. 792/2001/CE pentru stabilirea unui mecanism al Comunităţii pentru facilitarea cooperării în cadrul intervenţiilor de asistenţă de protecţie civilă, se va acţiona pentru adoptarea legislaţiei secundare pentru asigurarea participării efective la mecanismul Comunităţii, urmând a se reglementa concret modalităţile de tranzitare a spaţiului aerian în situaţii de urgenţă, asigurarea transportului echipelor naţionale din România spre zonele de intervenţie, precum şi celelalte obligaţii impuse de decizia Consiliului, în vederea integrării protecţiei civile din România în mecanismul de referinţă, inclusiv privind asigurarea fondurilor necesare pentru operaţionalizarea sistemului, în conformitate cu angajamentele asumate. În perspectiva integrării în Uniunea Europeană, România îşi propune să sprijine intenţia Uniunii de a crea un cadru financiar de susţinere a constituirii unui instrument de reacţie rapidă şi pregătire în caz de urgenţe majore şi participarea României la acesta.

Strategia direcţionează structurile de protecţie civilă către o forţă cu capabilităţi sporite, în măsură să acţioneze oportun şi eficient. Un asemenea sistem serveşte cel mai bine interesele României, deoarece facilitează participarea activă la structurile internaţionale de protecţie civilă şi se adaptează rapid pentru prevenirea dezvoltării ariei de manifestare a tuturor tipurilor de dezastre.

Evoluţiile în conceptele strategice de pregătire şi conducere a acţiunilor de intervenţie pentru înlăturarea urmărilor dezastrelor şi/sau a acţiunilor militare, complexitatea crescândă a formelor de manifestare a acestora impun ca protecţia civilă să fie în măsură să ducă acţiuni de prevenire, protecţie şi intervenţie într-o concepţie unitară la nivel central şi local, operaţional şi strategic.

Pentru îndeplinirea acestor misiuni rămân primordiale principiile Alianţei Nord-Atlantice privind solidaritatea aliată, unitatea strategică, partajarea echilibrată a rolurilor, riscurilor şi responsabilităţilor, efortul colectiv pentru prevenire protecţie şi intervenţie, finanţarea multinaţională, sprijinirea dezvoltării Identităţii de Securitate şi Apărare Europeană (ESDI).

CONCEPTE STRATEGICE

Conceptele strategice descriu principalele modalităţi de folosire a forţelor de protecţie civilă în operaţionalizarea Strategiei de protecţie civilă.

Ele definesc, de asemenea, direcţia în care sistemul naţional de protecţie civilă va fi structurat, înzestrat şi instruit. Aceste concepte sunt: capacitatea de răspuns credibilă, restructurarea şi modernizarea, parteneriatul operaţional intensificat şi integrare graduală.

CAPACITATEA DE RĂSPUNS CREDIBILĂ. Sistemul naţional de protecţie civilă din România trebuie să menţină permanent capacitatea de a răspunde eficient şi adecvat la orice formă de manifestare evolutivă a riscurilor naturale şi tehnologice sau pe timpul pregătirii şi desfăşurării acţiunilor militare. Răspunsul protecţiei civile, în caz de dezastre şi/sau acţiuni militare, cuprinde un ansamblu de măsuri şi acţiuni succesive, prin utilizarea componentelor acţionale ale Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, voluntarilor de protecţie civilă, existente la pace, precum şi, în unele cazuri de dezastre majore, a structurilor profesioniste care se vor constitui prin completare şi mobilizare.

Aceste importante categorii de forţe sunt sprijinite de serviciile publice de ambulanţă, spitalele de urgenţă şi secţiile de urgenţă organizate pe lângă spitalele din reţeaua medicală naţională, institutul şi secţiile de medicină legală, alte servicii publice, poliţia, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, jandarmeria română, precum şi forţe şi mijloace din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Riposta protecţiei civile cuprinde trei faze:

Acţiuni şi măsuri predezastru (în timp de pace) presupun identificarea şi luarea în evidenţă a surselor şi zonelor probabile de risc la dezastre sau conflict militar, monitorizarea acelor surse de risc ale căror parametrii de manifestare permit acest lucru, constituirea şi pregătirea forţelor şi mijloacelor de protecţie civilă, constituirea sistemului de înştiinţare şi alarmare (prevenire) în cazul atingerii sau depăşirii parametrilor de siguranţă, realizarea graduală a măsurilor specifice de protecţie civilă corespunzător fondurilor alocate, constituirea sistemelor de conducere, elaborarea unor prognoze la sursele şi zonele de risc la care procesul de predicţie permite, elaborarea planurilor de protecţie şi intervenţie pentru mai multe variante posibile pe baza unor scenarii ipotetice, elaborarea planurilor de cooperare între structurile de urgenţe şi alte forţe şi mijloace prevăzute pentru a participa la misiuni de sprijin şi asistenţă umanitară. Pe baza evaluării permanente a riscurilor trebuie să se menţină permanent forţe credibile, suficiente cantitativ şi pregătite la nivelul standardelor moderne.

Acţiuni şi măsuri pe timpul producerii şi desfăşurării dezastrului (în timp de criză) vor consta în luarea măsurilor urgente de alarmare (alertare) a populaţiei, pentru scoaterea ei în afara zonelor de pericol, desfăşurarea unor acţiuni oportune şi energice pentru protejarea vieţii cetăţenilor şi animalelor, salvarea unor bunuri materiale de valoare, intensificarea măsurilor de protecţie, în vederea reducerii efectelor dezastrelor şi/sau acţiunilor militare, ridicarea capacităţii de intervenţie a forţelor şi mijloacelor participante, prin mobilizare şi efectuarea de rechiziţii, punerea în aplicare a planurilor de protecţie şi intervenţie întocmite din timp de normalitate după revederea şi actualizarea acestora. Concomitent, trebuie avută în vedere obligaţia de a notifica către ţările vecine şi organismele internaţionale specializate în producerea unor dezastre care pe baza prognozelor elaborate ar putea depăşi graniţele naţionale în vederea pregătirii procedurilor de acordare a asistenţei şi sprijinului umanitar, în situaţia în care s-ar depăşi capacitatea de răspuns a protecţiei civile şi statul român ar solicita acest sprijin.

Măsuri şi acţiuni post dezastru (pe termen scurt, mediu şi lung):

- în cazul măsurilor şi acţiunilor pe termen scurt, misiunile protecţiei civile au în vedere continuarea acţiunilor de căutare salvare, evaluarea situaţiei pierderilor şi distrugerilor provocate de dezastru şi/sau acţiunile militare, analiza capacităţii de răspuns impusă de situaţia şi existentul forţelor şi mijloacelor planificate să participe la acţiuni de intervenţie completate cu structurile prevăzute a se înfiinţa la mobilizare şi cu cele din planurile de cooperare, analiza necesarului de sprijin şi asistenţa umanitară din exterior şi demararea demersurilor pentru obţinerea acestui sprijin, coordonarea unitară a forţelor şi mijloacelor de intervenţie, asigurarea condiţiilor minimale de protecţie şi siguranţă pentru populaţia aflată în dificultate;

- în cazul acţiunilor şi măsurilor pe termen mediu se are în vedere continuarea acţiunilor de căutare - salvare şi a celor de evaluare a situaţiei pierderilor şi distrugerilor, crearea condiţiilor de trai normale pentru populaţia sinistrată, colectarea, depozitarea şi distribuirea echitabilă a ajutoarelor umanitare de strictă necesitate, înlăturarea eşalonată a urmărilor dezastrelor şi/sau a acţiunilor militare, refacerea principalelor elemente de infrastructură şi a utilităţilor de gospodărie comunală;

- în cazul măsurilor şi acţiunilor pe termen lung se vor continua acţiunile de sprijinire a populaţiei afectate, înlăturarea efectelor dezastrelor şi/sau a acţiunilor militare, participarea la refacerea tuturor elementelor de infrastructură şi a utilităţilor de gospodărie comunală, relocarea populaţiei evacuate, eventual a celor sinistraţi, asigurarea condiţiilor pentru reluarea în situaţie de normalitate a activităţilor social-economice, refacerea măsurilor de protecţie civilă afectate şi a capacităţii de intervenţie a forţelor şi mijloacelor participante la acţiunile de intervenţie.

se încarcă...