Back

Organizaţia Naţiunilor Unite - ONU

Convenţia cadru a naţiunilor unite asupra schimbărilor climatice din 05.06.1992 *)

În vigoare de la 12.05.1994

Te interesează forma portabilă a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 11,09 Lei cu TVA

Cumpără document în formă actualizată

*) Traducere.

Părţile la prezenta convenţie,

conştiente că schimbările climei planetei şi efectele lor nefaste sunt un motiv de îngrijorare pentru întreaga omenire,

preocupate de faptul că activitatea omenească a făcut să crească sensibil concentraţiile de gaze cu efect de seră în atmosferă, că această creştere intensifică efectul de seră natural şi că va rezulta, în medie, o încălzire suplimentară a suprafeţei terestre, pe care riscă să o suporte ecosistemele naturale şi omenirea,

notând că cea mai mare parte a gazelor cu efect de seră emise în lume, în trecut şi în momentul de faţă, îşi au originea în ţările dezvoltate, că emisiile pe locuitor în ţările în curs de dezvoltare sunt încă relativ slabe, iar că partea emisiilor totale imputabilă ţărilor în curs de dezvoltare va fi în creştere pentru a le putea permite satisfacerea nevoilor lor sociale şi de dezvoltare,

conştiente de rolul şi importanţa absorbanţilor şi rezervoarelor de gaze cu efect de seră în ecosistemele terestre şi marine,

notând că prognoza schimbărilor climatice este afectată de un mare număr de incertitudini, mai ales în ceea ce priveşte derularea lor în timp, amploarea şi caracteristicile lor regionale,

conştiente de caracterul global al schimbărilor climatice, care cere ca toate ţările să coopereze şi să participe la o acţiune internaţională, eficace şi corespunzătoare, potrivit responsabilităţilor lor comune, dar diferenţiată în funcţie de capacitatea şi situaţia lor socială şi economică,

reamintind dispoziţiile pertinente ale Declaraţiei Conferinţei Naţiunilor Unite asupra mediului, adoptată la Stockholm la 16 iunie 1972,

reamintind că, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi principiile de drept internaţional, statele care au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse, potrivit propriei lor politici de mediu şi dezvoltare, au şi datoria de a face astfel ca activităţile exercitate, în limitele jurisdicţiei lor sau sub controlul lor, să nu cauzeze daune mediului în alte state sau regiuni care nu depind de nici o jurisdicţie naţională,

reafirmând că principiul suveranităţii statelor trebuie să se afle la baza cooperării internaţionale destinate să facă faţă schimbărilor climatice,

considerând că este dreptul statelor să adopte o legislaţie eficace în materie de mediu, că normele, obiectivele de gospodărire şi priorităţile ecologice trebuie să reflecte condiţiile de mediu şi dezvoltare în care ele se înscriu şi că normele aplicate de unele ţări riscă să fie nepotrivite şi prea costisitoare pe plan economic şi social pentru alte ţări, în special pentru ţările în curs de dezvoltare,

reamintind dispoziţiile Rezoluţiei nr. 44/228 a Adunării generale din 22 decembrie 1989 referitoare la Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltării, şi rezoluţiile sale nr. 43/53 din 6 decembrie 1988, 44/207 din 22 decembrie 1989, 45/212 din 21 decembrie 1990 şi 46/169 din 19 decembrie 1991 asupra protecţiei climei mondiale pentru generaţiile prezente şi viitoare,

reamintind, deopotrivă, dispoziţiile Rezoluţiei nr. 44/206 a Adunării generale din 22 decembrie 1989 asupra eventualelor efecte nefaste ale unei creşteri a nivelului mărilor faţă de insule şi de zonele de coastă, mai ales faţă de zonele de coastă puţin înalte, precum şi dispoziţiile pertinente ale Rezoluţiei sale nr. 44/172 din 19 decembrie 1989 privind aplicarea planului de acţiune pentru combaterea deşertificării,

reamintind, în plus, Convenţia de la Viena din 1985 privind protecţia stratului de ozon şi Protocolul de la Montreal din 1987 privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat şi modificat la 29 iunie 1990,

luând notă de declaraţia ministerială a celei de-a doua Conferinţe mondiale asupra climei adoptată la 7 noiembrie 1990,

conştiente de valoarea lucrărilor de analiză efectuate de numeroase state asupra schimbărilor climatice şi de contribuţiile importante aduse de Organizaţia Meteorologică Mondială, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu şi alte organe, organizaţii şi organisme ale Naţiunilor Unite, precum şi alte organisme internaţionale şi interguvernamentale, în schimbul de rezultate ale cercetărilor ştiinţifice şi în coordonarea cercetării,

conştiente că măsurile care permit să se înţeleagă schimbările climatice şi să se facă faţă acestora au o eficacitate pentru mediu şi o eficacitate socială şi economică maxime, dacă ele se bazează pe consideraţii ştiinţifice, tehnice şi economice corespunzătoare şi dacă ele sunt constant reevaluate în lumina noilor progrese realizate în aceste domenii,

ştiind că diferite măsuri luate pentru a face faţă schimbărilor climatice îşi pot găsi în ele însele justificarea economică şi pot, de asemenea, să contribuie la rezolvarea altor probleme de mediu,

ştiind, în egală măsură, că ţările dezvoltate trebuie să acţioneze imediat şi cu supleţe, pe baza unor priorităţi clar definite, ceea ce va constitui o primă etapă spre strategii de ansamblu la nivel mondial, naţional şi, eventual, regional, aceste strategii de ripostă trebuind să ţină cont de toate gazele cu efect de seră şi să ia în consideraţie, aşa cum se cuvine, rolul fiecăruia în intensificarea efectului de seră,

ştiind, în plus, că ţările situate la o înălţime mică faţă de nivelul mării şi alte ţări insulare mici, ţările având zone de coastă puţin înalte, zone aride sau semiaride sau zone supuse inundaţiilor, secetei şi deşertificării, precum şi ţările în curs de dezvoltare având ecosisteme muntoase fragile sunt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice,

conştiente de dificultăţile deosebite pe care le vor cunoaşte ţările, în special ţările în curs de dezvoltare a căror economie este deosebit de tributară producţiei, utilizării şi exportului de combustibili fosili, în urma măsurilor luate pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră,

afirmând că măsurile luate pentru a evita schimbările climatice trebuie să fie strâns coordonate cu dezvoltarea socială şi economică, pentru a evita orice incidenţă nefastă asupra acesteia din urmă, ţinând cont de nevoile prioritare legitime ale ţărilor în curs de dezvoltare, şi anume o creştere economică durabilă şi eradicarea sărăciei,

conştiente că toate ţările şi, mai ales, ţările în curs de dezvoltare trebuie să poată avea acces la resursele necesare unei dezvoltări sociale şi economice durabile şi că, pentru a avansa spre acest obiectiv, ţările în curs de dezvoltare trebuie să sporească consumul lor de energie, nepierzând din vedere că este posibil să se ajungă la un mai bun randament energetic şi să se controleze emisiile de gaze cu efect de seră într-un mod general şi, mai ales, aplicând tehnologii noi în condiţii avantajoase din punct de vedere economic şi social,

hotărâte să ocrotească sistemul climatic pentru generaţiile prezente şi viitoare,

au convenit ceea ce urmează:

ARTICOLUL 1 Definiţii

În spiritul prezentei convenţii, se înţelege prin:

1. efecte nefaste ale schimbărilor climatice: modificările mediului fizic sau ale fiinţelor vii datorate schimbărilor climatice şi care exercită efecte nocive semnificative asupra compoziţiei, stabilităţii sau productivităţii ecosistemelor naturale şi amenajate, asupra funcţionării sistemelor socioeconomice sau asupra sănătăţii şi bunăstării omului;

2. schimbări climatice: schimbări de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activităţi omeneşti care alterează compoziţia atmosferei la nivel global şi care se adaugă variabilităţii naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile;

3. sistem climatic: un ansamblu care înglobează atmosfera, hidrosfera, biosfera şi geosfera, precum şi interacţiunile lor;

4. emisii: eliberarea în atmosferă de gaze cu efect de seră sau de precursori ai unor asemenea gaze dintr-o anumită zonă şi în cursul unei perioade date;

5. gaze cu efect de seră: constituenţi gazoşi ai atmosferei, atât naturali cât şi antropici, care absorb şi reemit radiaţia infraroşie;

6. organizaţie regională de integrare economică: o organizaţie constituită din state suverane ale unei regiuni date, care are competenţă în domeniile determinate de prezenta convenţie sau de protocoalele sale şi care a fost autorizată, potrivit procedurilor sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte sau să aprobe prin sus-numitele instrumente sau să adere la acestea;

7. rezervor: unul sau mai mulţi constituenţi ai sistemului climatic care reţin un gaz cu efect de seră sau un precursor de gaz cu efect de seră;

8. absorbant: orice proces, orice activitate sau orice mecanism natural sau artificial, care conduce la dispariţia din atmosferă a unui gaz cu efect de seră, a unui aerosol sau a unui precursor de gaz cu efect de seră;

9. sursă: orice proces sau activitate care eliberează în atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor de gaz cu efect de seră.

ARTICOLUL 2

Obiectivul final al prezentei convenţii şi al tuturor instrumentelor juridice conexe pe care conferinţa părţilor le-ar putea adopta este de a stabiliza, conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei, concentraţiile de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic. Se va conveni să se atingă acest obiectiv într-un interval de timp suficient pentru ca ecosistemele să se poată adapta natural la schimbările climatice, pentru ca producţia alimentară să nu fie ameninţată, iar dezvoltarea economică să se poată desfăşura în mod durabil.

ARTICOLUL 3 Principii

În măsurile pe care le vor lua pentru a atinge obiectivul convenţiei şi a aplica dispoziţiile acesteia, părţile vor fi îndrumate de ceea ce urmează:

1. Revine în sarcina părţilor să ocrotească: sistemul climatic în interesul generaţiilor prezente şi viitoare, pe baza echităţii şi în funcţie de responsabilităţile lor comune, dar diferenţiate şi de capacităţile lor. În consecinţă, revine în sarcina ţărilor dezvoltate-părţi să fie în avangarda luptei împotriva schimbărilor climatice şi a efectelor lor nefaste.

2. Se cuvine să se ţină cont de nevoile specifice şi de situaţia specială a ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, mai ales a celor care sunt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice, precum şi părţilor, mai ales ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, cărora convenţia le-ar impune o sarcină disproporţionată sau anormală.

3. Revine în sarcina părţilor să ia măsuri de precauţie pentru a prevedea, a preveni sau a atenua cauzele schimbărilor climatice şi a limita efectele nefaste ale acestora. Când există riscul unor perturbări grave sau ireversibile, absenţa certitudinii ştiinţifice absolute nu trebuie să servească drept pretext pentru a amâna adoptarea unor asemenea măsuri, fiind stabilit că politicile şi măsurile pe care le atrag schimbările climatice reclamă un bun raport cost-eficacitate, încât să garanteze avantaje globale la costul cel mai scăzut cu putinţă. Pentru a atinge acest scop, se cuvine ca aceste politici şi măsuri să ţină seama de diversitatea contextelor socioeconomice, să fie globale, să se extindă la toate sursele, la toţi absorbanţii şi la toate rezervoarele de gaze cu efect de seră, asupra cărora s-a convenit să cuprindă măsuri de adaptare şi să se aplice tuturor sectoarelor economice. Iniţiativele care vizează să facă faţă schimbărilor climatice vor putea face obiectul unei acţiuni concertate a părţilor interesate.

4. Părţile au dreptul să acţioneze pentru o dezvoltare durabilă şi trebuie să se ocupe efectiv de aceasta. Este necesar ca politicile şi măsurile destinate protejării sistemului climatic împotriva schimbărilor provocate de om să fie adaptate la situaţia proprie a fiecărei părţi şi să fie integrate în programe naţionale de dezvoltare, dezvoltarea economică fiind indispensabilă pentru adoptarea unor măsuri destinate să facă faţă schimbărilor climatice.

5. Revine în sarcina părţilor să lucreze de comun acord la un sistem economic internaţional deschis care să conducă la o creştere economică şi la o dezvoltare durabilă a tuturor părţilor, în special a ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, pentru a le permite să studieze mai bine problemele puse de schimbările climatice. Trebuie să se evite ca măsurile luate pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, inclusiv măsurile unilaterale, să constituie un mijloc de impunere a unor discriminări arbitrare sau nejustificate pe planul comerţului internaţional sau a unor obstacole deghizate în calea acestui comerţ.

ARTICOLUL 4 Angajamente

1. Toate părţile, ţinând cont de responsabilităţile lor comune, dar diferenţiate, şi de specificitatea priorităţilor lor naţionale şi regionale de dezvoltare, de obiectivele şi de situaţia lor:

a) stabilesc, aduc la zi periodic, publică şi pun la dispoziţia conferinţei părţilor, conform art. 12, inventarele naţionale ale emisiilor antropice, pe baza surselor acestora şi ale absorbanţilor tuturor gazelor cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, recurgând la metode comparabile care vor fi aprobate de conferinţa părţilor;

b) stabilesc, realizează, publică şi aduc la zi, în mod regulat, programe naţionale şi, dacă este cazul, regionale, care conţin măsuri vizând atenuarea schimbărilor climatice, ţinând cont de emisiile antropice şi de diminuarea de către absorbanţi a gazelor cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, precum şi de măsuri vizând facilitarea adaptării corespunzătoare la schimbările climatice;

c) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, punerea la punct, aplicarea şi difuzarea - în special pe calea transferului - de tehnologii, practici şi procedee care permit să controleze, să reducă sau să prevină emisiile antropice de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, în toate sectoarele pertinente, inclusiv cele privind energia, transporturile, industria, agricultura, pădurile şi gospodărirea deşeurilor;

d) încurajează gospodărirea durabilă, încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, conservarea şi, dacă este cazul, consolidarea absorbanţilor şi rezervoarelor tuturor gazelor cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, mai ales biomasa, pădurile, oceanele, ca şi celelalte ecosisteme terestre, de coastă şi marine;

e) pregătesc, în cooperare, adaptarea la impactul schimbărilor climatice, concep şi pun la punct planuri corespunzătoare şi integrate pentru gospodărirea zonelor de coastă, pentru resursele de apă şi agricultură şi pentru protecţia şi refacerea zonelor afectate de secetă şi deşertificare, în special din Africa, şi afectate de inundaţii;

f) în politicile şi acţiunile lor sociale, economice şi de mediu ţin cont, în măsura posibilului, de consideraţii legate de schimbările climatice şi utilizează metode corespunzătoare, de exemplu studii de impact, formulate şi definite pe plan naţional pentru a reduce la minimum efectele - dăunătoare economiei, sănătăţii publice şi calităţii mediului - proiectelor sau ale măsurilor pe care ele le întreprind în vederea atenuării schimbărilor climatice sau adaptării la acestea;

g) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, lucrările de cercetare ştiinţifică, tehnologică, socio-economică şi altele, observaţia sistematică şi constituirea de arhive de date asupra sistemului climatic, care permit să se înţeleagă mai bine cauzele, efectele, amploarea şi eşalonarea în timp a schimbărilor climatice, precum şi consecinţele economice şi sociale ale diverselor strategii de răspuns, să se reducă şi să se risipească incertitudinile care există în această privinţă;

h) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, schimbul de date ştiinţifice, tehnologice, tehnice, socioeconomice şi juridice asupra sistemului climatic, precum şi asupra consecinţelor economice şi sociale ale diferitelor strategii de răspuns, aceste date trebuind să fie schimbate, în integralitatea lor, liber şi prompt;

i) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, educaţia, formarea şi sensibilizarea publicului în domeniul schimbărilor climatice şi încurajează participarea cea mai largă la acest proces, mai ales cea a organizaţiilor neguvernamentale;

j) comunică conferinţei părţilor informaţii privind aplicarea, conform art. 12.

2. Ţările dezvoltate-părţi şi alte părţi care figurează în anexa nr. I îşi iau angajamentele specifice prevăzute mai jos:

a) fiecare dintre aceste părţi adoptă politici naţionale1) şi ia, în consecinţă, măsurile necesare pentru atenuarea schimbărilor climatice, limitând emisiile sale antropice de gaze cu efect de seră, protejând şi consolidând absorbanţii şi rezervoarele sale de gaze cu efect de seră. Aceste politici şi măsuri demonstrează că ţările dezvoltate iau iniţiativa modificării tendinţelor pe termen lung a emisiilor antropice, conform obiectivului convenţiei, recunoscând că reîntoarcerea, până la sfârşitul acestui deceniu, la nivelurile anterioare de emisii antropice de dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, ar contribui la o astfel de modificare şi ţinând cont de diferenţele dintre aceste părţi în ceea ce priveşte punctul lor de plecare, abordarea lor, structura lor economică şi baza lor de resurse, de necesitatea de a menţine o creştere economică puternică şi durabilă, de tehnologii disponibile şi de alte circumstanţe proprii fiecărui caz, precum şi de necesitatea, pentru fiecare dintre aceste părţi, de a contribui în mod corespunzător şi echitabil la efortul întreprins la scară mondială pentru a atinge acest obiectiv. Aceste părţi pot aplica astfel de politici şi măsuri în asociaţie cu alte părţi şi pot ajuta alte părţi să contribuie la obiectivul convenţiei, în special la cel al prezentului alineat;

1) Prin acest termen se înţelege şi politicile şi măsurile adoptate de organizaţiile de integrare economică regionala.

b) în scopul de a favoriza progresul în această direcţie, fiecare dintre aceste părţi va comunica, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare pentru ea a convenţiei şi după aceea periodic, în conformitate cu art. 12, informaţii detaliate privind politicile şi măsurile la care se referă alin. a), precum şi previziunile care rezultă din acestea în ceea ce priveşte emisiile antropice, pe surse, şi absorbţia, prin absorbanţi, a gazelor cu efect de seră, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, pentru perioada prevăzută la alin. a), în vederea revenirii, individual sau în comun, a emisiilor antropice de dioxid de carbon şi de alte gaze cu efect de seră, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, la nivelurile din 1990. Conferinţa părţilor va trece în revistă aceste informaţii la prima sa sesiune, apoi la intervale periodice, conform art. 7;

c) este necesar ca, în spiritul alin. b), calcularea cantităţilor de gaze cu efect de seră, emise de surse şi diminuate de absorbanţi de gaze cu efect de seră, să se efectueze pe baza celor mai bune cunoştinţe ştiinţifice disponibile, mai ales în ceea ce priveşte capacitatea efectivă a absorbanţilor şi contribuţia fiecăruia dintre aceste gaze la schimbările climatice. Conferinţa părţilor va examina şi va adopta metodele ce vor trebui utilizate pentru acest calcul la prima sa sesiune şi, ulterior, le va trece în revistă, la intervale regulate;

d) conferinţa părţilor, la prima sa sesiune, va examina alin. a) şi b), pentru a vedea dacă sunt adecvate. Ea o va face în lumina datelor ştiinţifice şi a evaluărilor cele mai sigure privind schimbările climatice şi impactul lor, precum şi a datelor tehnice, sociale şi economice pertinente. Pe baza acestui examen, conferinţa părţilor va lua măsurile necesare care vor putea permite adoptarea de amendamente la angajamentele vizate la alin. a) şi b). La prima sa sesiune, ea va lua, de asemenea, hotărâri în privinţa criteriilor care determină o aplicare comună, după cum se indică la alin. a). Ea va proceda la o a doua examinare a alin. a) şi b) cel mai târziu până la 31 decembrie 1998, apoi la intervale regulate, pe care tot ea le va hotărî, până când obiectivul convenţiei va fi atins;

e) fiecare dintre aceste părţi:

(i) coordonează, după caz, cu celelalte părţi vizate, instrumentele economice şi administrative corespunzătoare, elaborate în spiritul obiectivului convenţiei;

(ii) identifică şi revizuieşte periodic politicile şi practicile care încurajează activităţi ce conduc la creşterea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, care ar apărea în caz contrar;

f) conferinţa părţilor va trece în revistă, cel mai târziu până la 31 decembrie 1998, informaţiile disponibile, cu scopul de a decide asupra modificărilor pe care le va aduce listelor care figurează la anexele nr. I şi II, cu acordul părţii interesate;

g) orice parte care nu figurează în anexa nr. I va putea, în instrumentul său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sau în orice moment ulterior, să notifice depozitarului intenţia sa de a fi angajat prin dispoziţiile de la alin. a) şi b). Depozitarul va informa pe ceilalţi semnatari şi părţi despre orice notificare în acest sens.

3. Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care figurează în anexa nr. II furnizează resurse financiare noi şi adiţionale pentru a acoperi totalitatea costurilor convenite pe care le suportă ţările în curs de dezvoltare-părţi ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor lor ce decurg din art. 12 paragraful 1. Ele furnizează, de asemenea, ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, în special în scopul transferului de tehnologie, resursele financiare în discuţie care le sunt necesare pentru a acoperi totalitatea costurilor suplimentare convenite, determinate de aplicarea măsurilor vizate la paragraful 1 al prezentului articol şi asupra cărora o ţară în curs de dezvoltare va conveni cu o entitate sau cu entităţile internaţionale vizate la art. 11, conform articolului amintit. Îndeplinirea acestor angajamente ţine cont de faptul că aporturile de fonduri trebuie să fie adecvate şi previzibile, precum şi de importanţa unei împărţiri corespunzătoare a sarcinii între ţările dezvoltate-părţi.

4. Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care figurează în anexa nr. II ajută, de asemenea, ţările în curs de dezvoltare-părţi, deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice, să facă faţă la costul adaptării lor la efectele amintite.

5. Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care figurează în anexa nr. II iau toate măsurile posibile în vederea încurajării, facilitării şi finanţării, potrivit nevoilor, a transferului sau accesului la tehnologii şi experienţă ecologic raţionale al celorlalte părţi şi, în mod deosebit, al ţărilor în curs de dezvoltare, cu scopul de a le permite aplicarea dispoziţiilor convenţiei. În acest proces, ţările dezvoltate-părţi susţin dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor şi tehnologiilor nepoluante în ţările în curs de dezvoltare-părţi. Celelalte părţi şi organizaţii care sunt în măsură să o facă, pot, de asemenea, să faciliteze transferul acestor tehnologii.

6. Conferinţa părţilor acordă părţilor care figurează la anexa nr. I, care sunt în tranziţie către economia de piaţă, pentru a le pune în situaţia de a face faţă mai bine schimbărilor climatice, un anumit grad de flexibilitate în îndeplinirea angajamentelor lor de la paragraful 2, mai ales în ceea ce priveşte nivelul istoric, care va fi ales ca referinţă, al emisiilor antropice de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal.

7. Măsura în care ţările în curs de dezvoltare se vor achita efectiv de angajamentele lor din convenţie va depinde de îndeplinirea eficace, de către ţările dezvoltate-părţi, a propriilor lor angajamente în ceea ce priveşte resursele financiare şi transferul de tehnologii şi va ţine cont de faptul că dezvoltarea economică şi socială şi eradicarea sărăciei sunt priorităţi esenţiale ale ţărilor în curs de dezvoltare-părţi.

8. În scopul îndeplinirii angajamentelor enunţate în prezentul articol, părţile studiază măsuri - privind mai ales finanţarea, asigurarea şi transferul de tehnologii - care trebuie luate în cadrul convenţiei pentru a răspunde nevoilor şi preocupărilor specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare-părţi în faţa efectelor nefaste ale schimbărilor climatice şi ale impactului măsurilor de ripostă, în special în ţările următoare:

a) mici ţări insulare;

b) ţări care au zone de coastă situate puţin deasupra nivelului mării;

c) ţări care au zone aride sau semiaride, zone de păduri şi zone supuse degradării pădurilor;

d) ţări care au zone supuse catastrofelor naturale;

e) ţări cu zone supuse secetei şi deşertificării;

f) ţări care au zone cu o puternică poluare a atmosferei urbane;

g) ţări care au ecosisteme fragile, în special ecosisteme montane;

h) ţări a căror economie este puternic tributară fie veniturilor obţinute din producţia, transformarea şi exportul de combustibili fosili şi de produse înrudite cu o mare putere energetică, fie consumului combustibililor şi produselor menţionate;

i) ţări fără litoral şi ţări de tranzit.

Conferinţa părţilor poate să ia măsurile necesare, după caz, cu privire la prezentul paragraf.

9. Părţile ţin cont, în acţiunea lor privind finanţarea şi transferul de tehnologii, de nevoile deosebite şi de situaţia specială a ţărilor mai puţin avansate.

10. În îndeplinirea angajamentelor care decurg din convenţie, părţile ţin cont, conform art. 10, de situaţia acelora dintre ele, mai ales a ţărilor în curs de dezvoltare, a căror economie este vulnerabilă la efectele nefaste ale măsurilor de ripostă la schimbările climatice. Acesta este, în special, cazul părţilor a căror economie este deosebit de tributară fie veniturilor obţinute din producţia, transformarea şi exportul de combustibili fosili şi ale produselor înrudite, fie consumului acestor combustibili şi produse, fie utilizării de combustibili fosili, greu de înlocuit de către aceste părţi cu produse de substituţie.

ARTICOLUL 5 Cercetare şi observare sistematică

Pentru îndeplinirea angajamentelor lor în virtutea art. 4 paragraful 1 alin. g), părţile:

a) susţin şi, după caz, dezvoltă mai mult organizaţiile sau programele şi reţelele internaţionale şi interguvernamentale al căror scop este de a defini, realiza, evalua şi finanţa lucrările de cercetare, colectare a datelor şi de observare sistematică, ţinând cont de necesitatea de a limita cât mai mult posibil dublele utilizări;

b) susţin eforturile desfăşurate la niveluri internaţionale şi interguvernamentale pentru a întări observarea sistematică şi capacităţile şi mijloacele naţionale de cercetare ştiinţifică şi tehnică, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, şi pentru a încuraja accesul la datele care provin din zone ce nu depind de jurisdicţia naţională, şi la analiza acestor date, precum şi pentru a promova schimbul acestora;

c) iau în considerare preocupările şi nevoile deosebite ale ţărilor în curs de dezvoltare-părţi şi cooperează pentru îmbunătăţirea mijloacelor şi capacităţilor lor endogene de participare la eforturile vizate la alin. a) şi b).

ARTICOLUL 6 Educaţia, formarea şi sensibilizarea publicului

Pentru îndeplinirea angajamentelor lor, în virtutea art. 4 paragraful 1 alin. i), părţile:

a) se angajează să încurajeze şi să faciliteze la nivel naţional şi, dacă este cazul, subregional şi regional, conform legilor şi reglementărilor lor şi potrivit capacităţilor lor:

(i) elaborarea şi aplicarea de programe de educaţie şi de sensibilizare a publicului asupra schimbărilor climatice şi a efectelor acestora;

(ii) accesul publicului la informaţiile privind schimbările climatice şi efectele lor;

(iii) participarea publicului la examinarea schimbărilor climatice şi a efectelor lor şi punerea la punct de măsuri corespunzătoare pentru a face faţă acestora; şi

(iv) formarea de personal ştiinţific, tehnic şi administrativ;

b) susţin prin cooperarea lor şi încurajează la nivel internaţional, recurgând, dacă este cazul, la organismele existente:

(i) punerea la punct şi schimbul de material educativ şi de material destinat sensibilizării publicului la schimbările climatice şi la efectele acestora; şi

(ii) punerea la punct şi realizarea de programe de educaţie şi formare, inclusiv prin consolidarea organismelor naţionale şi prin schimbul sau detaşarea de personal însărcinat să formeze experţi în materie, mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare.

se încarcă...