Back

Parlamentul României

Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor

În vigoare de la 01.01.1992 până la 01.03.2003, fiind abrogat(ă) și înlocuit(ă) de Codul Muncii din 2003.

Te interesează forma portabilă a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 5,45 Lei cu TVA

Cumpără document

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. -

(1) Salariaţii au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă plătit, cu o durată minimă de 18 zile lucrătoare.

(2) Pentru tinerii în vîrstă de pînă la 18 ani, durata minimă a concediului de odihnă este de 24 zile lucrătoare.

(3) Durata concediului de odihnă, stabilită în condiţiile prezentei legi, este corespunzătoare activităţii desfăşurate timp de un an.

Art. 2. -

(1) Salariaţii care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991, au dreptul, în fiecare an, la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată minimă de 3 zile lucrătoare.

(2) Salariaţii nevăzători au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată de 6 zile lucrătoare.

(3) Salariaţii încadraţi în grade de invaliditate au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă suplimentar de 3 zile lucrătoare.

(4) Concediile de odihnă suplimentare acordate potrivit alin. (1) se cumulează cu cele acordate potrivit alin. (2) sau, după caz, potrivit alin. (3).

Art. 3. -

Pe durata concediului de odihnă, salariaţii au dreptul la o indemnizaţie care nu poate fi mai mică decît salariul de bază, sporul de vechime şi indemnizaţia pentru funcţia de conducere, luate împreună.

Art. 4. -

(1) Durata concediului de odihnă, inclusiv a concediului de odihnă suplimentar, şi cuantumul indemnizaţiei cuvenite pe durata acestuia pentru fiecare salariat se stabilesc prin contractul individual de muncă, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi şi a clauzelor convenite prin contractele colective de muncă.

(2) La stabilirea duratei concediului de odihnă în cadrul negocierilor, partenerii sociali pot avea în vedere şi vechimea în muncă a salariaţilor.

Art. 5. -

(1) Regulile privind efectuarea concediilor de odihnă şi compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat se stabilesc prin contractele colective de muncă.

(2) Programarea efectuării concediilor de odihnă se stabileşte anual de conducerea unităţii, împreună cu reprezentanţii sindicatelor sau, după caz, ai salariaţilor.

(3) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă doar în cazurile în care:

a) contractul de muncă al salariatului a încetat;

b) salariatul este chemat pentru îndeplinirea serviciului militar;

c) este prevăzută în mod expres într-o lege specială.

Art. 6. -

Salariaţii din administraţia publică, din organele de justiţie şi procuratură şi din alte organe de stat beneficiază, în fiecare an, de un concediu de odihnă plătit, cu o durată minimă de 21 zile lucrătoare.

Art. 7. -

Regulile privind durata concediului de odihnă, inclusiv a concediului de odihnă suplimentar, cuantumul indemnizaţiei cuvenite, programarea, efectuarea, întreruperea şi amînarea concediului de odihnă, precum şi compensarea în bani a concediului neefectuat se stabilesc, în limitele şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, prin:

a) hotărîre a Guvernului, pentru salariaţii din administraţia publică, regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare;

b) regulamente, pentru salariaţii din justiţie, procuratură şi alte organe de stat.

Art. 8. -

(1) Personalul didactic beneficiază de un concediu de odihnă cu o durată egală cu vacanţa de la sfîrşitul anului şcolar, dar nu mai puţin de 62 zile calendaristice.

(2) Personalul didactic beneficiază de concediu de odihnă cu durata integrală, dacă a funcţionat în tot cursul anului şcolar sau universitar. În cazul în care angajarea s-a făcut după începerea anului şcolar sau universitar, durata concediului este proporţională cu timpul cuprins între data angajării şi sfîrşitul anului şcolar sau universitar.

(3) Personalul din activitatea de cercetare ştiinţifică, atestat, beneficiază de un concediu de odihnă de minimum 24 zile lucrătoare.

Art. 9. -

Orice convenţie prin care se renunţă total sau în parte la dreptul la concediul de odihnă este interzisă.

Art. 10. -

(1) În afara concediului de odihnă, salariaţii au dreptul la zile libere, plătite, în cazul unor evenimente familiale deosebite.

(2) Pentru rezolvarea unor situaţii personale, salariaţii au dreptul la concedii fără plată.

(3) Situaţiile în care salariaţii beneficiază de zile libere plătite sau de concedii fără plată, procedura de acordare a acestora şi numărul de zile se stabilesc potrivit art. 5 alin. (1) sau, după caz, art. 7, care se aplică în mod corespunzător.

Art. 11. -

Societăţile comerciale, regiile autonome, celelalte unităţi economice cu capital de stat mixt sau privat, instituţiile publice, administraţia publică centrală şi locală şi celelalte organe de stat vor asigura ca pînă la 31 decembrie 1992 toţi salariaţii să efectueze concediul de odihnă pe anul 1992 şi pe anii anteriori. Dacă efectuarea concediului de odihnă nu este posibilă, se va asigura compensarea în bani a concediului neefectuat, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare în perioada pentru care era aferent concediul neefectuat.

Art. 12. -

(1) Prezenta lege se aplică începînd cu anul 1992.

(2) Se abrogă actele normative şi prevederile referitoare la concediul de odihnă, concediul suplimentar de odihnă şi concedii fără plată, cuprinse în anexa la prezenta lege, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 28 ianuarie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN

Aceasta lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 28 ianuarie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

Bucureşti, 5 februarie 1992.

Nr. 6.

ANEXĂ

LISTA
actelor normative şi prevederilor referitoare la concediul de odihnă,
concediul suplimentar de odihnă şi concedii fără plată acordate pentru
interese personale, care se abrogă

I. Acte normative care se abrogă în totalitate:

- Legea nr. 26/1967 privind concediul de odihnă al angajaţilor.

- Decretul nr. 338/1983 pentru modificarea Legii nr. 26/1967 privind concediul de odihnă al angajaţilor.

- H.C.M. nr. 1.149/1968 privind stabilirea criteriilor pentru determinarea locurilor de muncă cu condiţii deosebite pentru care se acordă concedii suplimentare de odihnă şi a locurilor de muncă pentru care durata concediului suplimentar de odihnă poate depăşi 12 zile lucrătoare.

- Hotărîrea Guvernului nr. 436/1990 privind stabilirea locurilor de muncă sau activităţilor ce dau dreptul la concediu suplimentar de odihnă, precum şi durata acestuia.

- Hotărîrea Guvernului nr. 650/1990 privind acordarea concediului de odihnă pentru personalul din unităţile subordonate Ministerului Industriei Uşoare.

II. Prevederile referitoare la concediul de odihnă, concediul suplimentar de odihnă şi concedii fără plată acordate pentru interese personale, care se abrogă, cuprinse în următoarele acte normative:

- Art. 125, 126 şi 163 din Codul muncii - Legea nr. 10/1972.

- Decretul-lege nr. 98/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din transporturile pe calea ferată.

- Hotărîrea Guvernului nr. 163/1990, în legătură cu unele drepturi privind activităţile şi întreprinderile din cadrul Ministerului Industriei Electrotehnice şi Electronice.

- Hotărîrea Guvernului nr. 164/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din cadrul combinatelor din metalurgia neferoasă.

- Hotărîrea Guvernului nr. 178/1990 privind acordarea unor drepturi personalului de la întreprinderea chimică "Carbosim" Copşa Mică, a celui de la fabricarea şi ambalarea negrului de fum din cadrul C.P. Piteşti.

- Hotărîrea Guvernului nr. 199/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din cadrul Combinatului metalurgic de metale neferoase Copşa Mică.

- Hotărîrea Guvernului nr. 266/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria extractivă, de petrol şi gaze.

- Hotărîrea Guvernului nr. 267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria minieră.

- Hotărîrea Guvernului nr. 268/1990 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii în unităţile subordonate Ministerului Industriei Metalurgice.

- Hotărîrea Guvernului nr. 314/1990 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi acordarea unor drepturi personalului din activitatea geologică.

- Hotărîrea Guvernului nr. 542/1990 privind stabilirea unor drepturi pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţi, subunităţi şi formaţii de lucru cu profil de oţelării, turnătorii, forje, tratamente termice şi acoperiri metalice din ramura construcţii de maşini.

- Hotărîrea Guvernului nr. 610/1990 privind acordarea unor drepturi nevăzătorilor.

- Hotărîrea Guvernului nr. 672/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din întreprinderile, unităţile şi subunităţile de producţie industrială, exploatare portuară şi de servicii tehnice, aparţinînd Departamentului industriei materialelor de construcţii şi instalaţii din cadrul Ministerului Construcţiilor.

- Hotărîrea Guvernului nr. 811/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din cadrul Departamentului industriei lemnului.

se încarcă...