Parlamentul României

Codul de Procedură Civilă din 1865

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 26 iulie 1993 până la 14 februarie 2013, fiind abrogat prin Lege 76/2012 și înlocuit de Codul de Procedură Civilă 2010(r1);

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 2 din 28

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

1. când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece aceeași pricină;
Jurisprudență (12)

2. când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.
Modificări (1), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (639)

Art. 21. - Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (582), Reviste (1)

Instanța, înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență, va suspenda din oficiu orice altă procedură și va înainta dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului.
Jurisprudență (2)

Art. 22. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (490), Reviste (2)

Conflictul ivit între două judecătorii din circumscripția aceluiași tribunal se judecă de acel tribunal.
Jurisprudență (13), Reviste (1)

Dacă cele două judecătorii nu țin de același tribunal sau dacă conflictul s-a născut între o judecătorie și un tribunal, sau între două tribunale, competentă este Curtea respectivă.
Jurisprudență (146)

Dacă cele două instanțe în conflict nu se găsesc în circumscripția aceleiași Curți, precum și conflictul între două Curți, se judecă de Curtea Supremă de Justiție.
Jurisprudență (1069)

Există conflict de competență, în sensul art. 20, și în cazul în care el se ivește între instanțe judecătorești și alte organe cu activitate jurisdicțională. În acest caz, conflictul de competență se rezolvă de instanța judecătorească ierarhic superioară instanței în conflict, dispozițiile art. 21 fiind aplicabile.
Jurisprudență (37)

Instanța competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părților, cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Modificări (2), Acțiuni admise (1), Jurisprudență (813), Reviste (1)

Art. 221. -

Abrogat prin Legea nr. 104/1992 - M.Of. nr. 244 din 1 octombrie 1992
Jurisprudență (1)

Art. 23. - Jurisprudență (13)

Când, din pricina unor împrejurări excepționale, instanța competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcționeze, Curtea Supremă de Justiție, la cererea părții interesate, va desemna o altă instanță de același grad care să judece pricina.

TITLUL V Incompatibilitatea, abținerea și recuzarea judecătorilor Jurisprudență (4)

Art. 24. - Acțiuni respinse (2), Referințe (2), Jurisprudență (163)

Judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.
Acțiuni respinse (5), Jurisprudență (80)

De asemenea nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeași pricină.
Jurisprudență (5)

Art. 25. - Acțiuni respinse (4), Jurisprudență (45)

Judecătorul care știe că există un motiv de recuzare în privința sa este dator să înștiințeze pe șeful lui și să se abțină de la judecarea pricinii.
Jurisprudență (1)

Art. 26. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (30)

Abținerea se propune de judecător și se judecă potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31, și 32.
Jurisprudență (2)

Art. 27. - Acțiuni respinse (26), Jurisprudență (75)

Judecătorul poate fi recuzat:
Jurisprudență (5)

1. când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor, au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți;
Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (26)

2. când el este soț, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soțului uneia din aceste persoane;
Jurisprudență (1)

3. când soțul în viață și nedespărțit este rudă sau afin a uneia din părți până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viață ori despărțit, au rămas copii;
Jurisprudență (1)

4. dacă el, soțul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanța unde una din părți este judecător;
Jurisprudență (12)

5. dacă între aceleași persoane și una din părți a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
Jurisprudență (5)

6. dacă este tutor, curator sau consiliu judiciar*) al uneia din părți;
Modificări (1), Jurisprudență (1)

7. dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;
Acțiuni respinse (4), Jurisprudență (67)

8. dacă a primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
Jurisprudență (1)

9. dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.
Jurisprudență (120)

Art. 28. - Acțiuni respinse (6), Jurisprudență (39)

Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutor, curator, consiliu judiciar*) sau director al unei instituții publice sau societăți comerciale, când aceștia nu au interes personal în judecarea pricinii.
Acțiuni respinse (8), Jurisprudență (8)

*) Dispoziția privitoare la consiliul judiciar trebuie socotită implicit, prin intrarea în vigoare a Codului familiei.
Jurisprudență (1)

Art. 29. - Jurisprudență (13)

Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte și înainte de începerea oricărei dezbateri.
Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (8)

Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.
Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (7)

Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara că se abține.

Art. 30. - Jurisprudență (14)

Recuzarea judecătorului se hotărăște de instanța respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel recuzat.
Acțiuni respinse (17), Jurisprudență (6)

În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, precum și în cazul când recuzarea privește pe toți judecătorii unei instanțe, aceasta se judecă de instanța la care se îndreaptă calea de atac respectivă.
Modificări (1), Acțiuni respinse (5), Jurisprudență (12)

Recuzarea tuturor membrilor unei secțiuni a Curții Supreme de Justiție se judecă de cealaltă secțiune a Curții Supreme de Justiție.
Modificări (1), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (2)

Art. 31. - Acțiuni respinse (26), Jurisprudență (27)

Instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultând pe judecătorul recuzat numai dacă găsește de cuviință.
Modificări (1), Acțiuni respinse (31), Jurisprudență (12)

Nu se admite interogatoriul sau jurământul*) ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.
Acțiuni respinse (19), Jurisprudență (1)

În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură.
Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (9)

*) Jurământul, ca mijloc de probă, a fost desființat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.

Art. 32. - Acțiuni respinse (3), Jurisprudență (11)

Încheierea asupra recuzării se citește în ședință publică.
Jurisprudență (1)

Dacă recuzarea s-a primit, judecătorul se retrage și nu poate să stea față la chibzuirea asupra pricinii.
Modificări (1), Jurisprudență (4)

Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate.
Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (1)

Art. 33. - Jurisprudență (12)

Instanța superioară investită cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanță de același grad, în cazul când găsește că cererea de recuzare este întemeiată.
Jurisprudență (14)

Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază spre judecare instanței inferioare.
Jurisprudență (2)

Art. 34. - Acțiuni respinse (20), Jurisprudență (27)

Încheierea prin care s-a încuviințat sau respins abținerea, ca și aceea prin care s-a încuviințat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.
Acțiuni respinse (11), Jurisprudență (6)

Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.
Acțiuni respinse (27), Jurisprudență (31)

Când instanța superioară de fond*) constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță.
Jurisprudență (4)

*) Instanța superioară de fond este instanța de apel.

Art. 35. - Jurisprudență (5)

Când cererea de recuzare a fost făcută cu rea-credință, instanța va condamna pe cel care a făcut-o la o amendă de la 3000 la 10000 lei și la despăgubirea părții vătămate.
Jurisprudență (1)

Art. 36. - Jurisprudență (10)

Dispozițiile prezentului titlu, în afară de art. 24 și 27 pct. 7, se aplică și procurorilor, magistraților asistenți și grefierilor.
Jurisprudență (7)

TITLUL VI Strămutarea pricinilor

Art. 37. - Modificări (1), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (16)

Când una din părți are două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistrații sau asesorii populari*) ai instanței, cealaltă parte poate cere strămutarea pricinii la o altă instanță de același grad.
Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (5)

Strămutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică. Bănuiala se socotește legitimă de câte ori se poate presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor pricinii, calității părților ori vrăjmășiilor locale.
Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (32)

*) Instituția asesorilor populari a fost desființată prin Legea nr. 45/1991 (M. Of. 142 din 11 iulie 1991)

Art. 38. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (6)

Strămutarea pentru motiv de rudenie sau de afinitate trebuie cerută mai înainte de începerea oricărei dezbateri; cea întemeiată pe bănuiala legitimă sau siguranță publică se poate cere în orice stare a pricinii.
Modificări (1), Jurisprudență (4)

Strămutarea pentru siguranță publică se poate cere numai de procurorul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Modificări (2)

Art. 39. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (9)

Cererea de strămutare întemeiată pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanța imediat superioară.

Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică se depune la Curtea Supremă de Justiție.
Modificări (1), Jurisprudență (4)

Art. 40. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (22)

Cererea de strămutare se judecă în camera de consiliu.
Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (3)

Președintele instanței va putea cere dosarul pricinii și să ordone, fără citarea părților, suspendarea judecării pricinii, comunicând de urgență această măsură instanței respective.
Acțiuni respinse (5), Jurisprudență (123)

În caz de admitere, pricina se trimite spre judecată unei alte instanțe de același grad.
Jurisprudență (7)

Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă nici unei căi de atac. Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare urmează să fie păstrate.
Acțiuni respinse (12), Jurisprudență (38)

Dispozițiile art. 35 se aplică prin asemănare.

Art. 401. - Jurisprudență (1)

Abrogat prin Decretul nr. 471/1957 din 30.IX.1957.

CARTEA a II-a Procedura contencioasă

TITLUL I Părțile

CAPITOLUL I Folosința și exercițiul drepturilor procedurale Jurisprudență (4)

Art. 41. - Jurisprudență (155)

Orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Referințe (1), Jurisprudență (97), Reviste (2)

Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (88)

Art. 42. - Jurisprudență (61)

Persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.
Jurisprudență (4)

Art. 43. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (32)

Lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.
Jurisprudență (8)

Actele de procedură îndeplinite de cel ce nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului, curatorul sau consiliul judiciar*) va putea, însă, ratifica toate sau parte din aceste acte.
Modificări (1), Jurisprudență (5)


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...