Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 107/2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal
Număr celex: 32014L0107

În vigoare de la 16 decembrie 2014

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 115,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1) În ultimii ani, problemele generate de frauda fiscală și de evaziunea fiscală la nivel transfrontalier s-au agravat considerabil, devenind un subiect de preocupare major în Uniune și la nivel mondial. Veniturile neraportate și neimpozitate reduc considerabil veniturile fiscale naționale. Prin urmare, este nevoie urgent de sporirea eficienței și a eficacității colectării impozitelor. Schimbul automat de informații constituie un instrument important în această privință, iar Comisia, în comunicarea sa din 6 decembrie 2012 care conține un Plan de acțiune privind consolidarea combaterii fraudei și a evaziunii fiscale, a evidențiat necesitatea de a promova cu fermitate schimbul automat de informații ca viitor standard la nivel european și internațional în materie de transparență și de schimb de informații în domeniul fiscal.

(2) Importanța schimbului automat de informații ca metodă de combatere a fraudei și evaziunii fiscale transfrontaliere a fost recunoscută recent și la nivel internațional (G20 și G8). În urma negocierilor dintre Statele Unite ale Americii și mai multe alte țări, inclusiv toate statele membre, referitoare la acorduri bilaterale privind schimbul automat de informații pentru punerea în aplicare a legii din Statele Unite privind conformitatea fiscală aplicabilă conturilor din străinătate (denumită de obicei "FATCA"), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a fost mandatată de G20 să valorifice aceste acorduri în vederea elaborării unui standard global unic pentru schimbul automat de informații fiscale.

(3) Consiliul European din 22 mai 2013 a solicitat extinderea schimbului automat de informații la nivelul Uniunii și la nivel mondial, în vederea combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. Totodată, Consiliul European a salutat eforturile depuse în prezent în cadrul G20, G8 și OCDE în direcția elaborării unui standard global pentru schimbul automat privind Conturile Financiare în domeniul fiscal.

(4) În februarie 2014, OCDE a publicat principalele elemente ale unui standard global pentru schimbul automat de informații privind Conturile Financiare în domeniul fiscal și anume un Model de acord între autoritățile competente și un Standard comun de raportare, care au fost ulterior aprobate de miniștrii de finanțe ai G20 și de guvernatorii băncilor centrale. În iulie 2014, Consiliul OCDE a publicat standardul global complet, inclusiv restul elementelor acestuia și anume Comentariile pe marginea Modelului de acord între autoritățile competente și a Standardului comun de raportare și Modalitățile informatice de punere în aplicare a standardului global. Întregul pachet cuprinzând standardul global a fost aprobat de miniștrii de finanțe ai G20 și de guvernatorii băncilor centrale în septembrie 2014.

(5) Directiva 2011/16/UE a Consiliului prevede deja schimbul automat de informații între statele membre cu privire la anumite categorii de venituri și de capital, în principal de natură nefinanciară, pe care contribuabilii le dețin în alte state membre decât statul lor de rezidență. De asemenea, directiva respectivă stabilește o abordare etapizată a consolidării schimbului automat de informații prin extinderea sa progresivă la noi categorii de venituri și de capital și prin eliminarea condiției potrivit căreia schimbul de informații trebuie să aibă loc numai dacă informațiile sunt disponibile. În prezent, având în vedere creșterea posibilităților de a investi în străinătate într-o gamă largă de produse financiare, instrumentele de cooperare administrativă existente în domeniul fiscal la nivelul Uniunii și la nivel internațional au devenit mai puțin eficace în ceea ce privește combaterea fraudei și a evaziunii fiscale transfrontaliere.

(6) După cum s-a evidențiat în solicitarea Consiliului European, este oportun să se anticipeze extinderea schimbului automat de informații menționată deja la articolul 8 alineatul (5) din Directiva 2011/16/UE în ceea ce privește rezidenții din alte state membre. O inițiativă a Uniunii va asigura o abordare coerentă, consecventă și cuprinzătoare la nivelul întregii Uniuni cu privire la schimbul automat de informații în cadrul pieței interne, abordare care ar putea duce la economii de costuri atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru agenții economici.

(7) Faptul că statele membre au încheiat sau sunt pe punctul de a încheia acorduri cu Statele Unite ale Americii în legătură cu FATCA înseamnă că respectivele state membre oferă sau vor oferi o cooperare extinsă în sensul articolului 19 din Directiva 2011/16/UE și că sunt sau vor fi obligate să ofere o astfel de cooperare extinsă și altor state membre.

(8) Încheierea de acorduri paralele și necoordonate de către statele membre în temeiul articolului 19 din Directiva 2011/16/UE ar putea conduce la denaturări care ar fi în detrimentul bunei funcționări a pieței interne. Schimbul automat de informații extins pe baza unui instrument legislativ la nivelul Uniunii ar evita necesitatea ca statele membre să invoce articolul menționat, în vederea încheierii de acorduri bilaterale sau multilaterale care pot fi considerate adecvate pe aceeași temă în absența legislației relevante a Uniunii.

(9) Pentru a reduce la minimum costurile și sarcinile administrative atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru agenții economici, este de asemenea esențial să se asigure faptul că domeniul extins de aplicare a schimbului automat de informații în cadrul Uniunii este în concordanță cu evoluțiile de pe plan internațional. Pentru a atinge acest obiectiv, statele membre ar trebui să impună Instituțiilor lor Financiare să aplice norme de raportare și de precauție care să fie pe deplin compatibile cu cele prevăzute în Standardul comun de raportare elaborat de OCDE. De asemenea, domeniul de aplicare al articolului 8 din Directiva 2011/16/UE ar trebui să fie extins pentru a include informațiile cuprinse în Modelul de acord între autoritățile competente și în Standardul comun de raportare ale OCDE. Se preconizează că fiecare stat membru va avea o listă unică a Instituțiilor Financiare Nonraportoare și a Conturilor Excluse, stabilite la nivel intern, pe care o va utiliza atât pentru punerea în aplicare a prezentei directive, cât și pentru aplicarea altor acorduri de punere în aplicare a standardului global.

(10) Categoriile de Instituții Financiare Raportoare și categoriile de Conturi care fac obiectul raportării, reglementate de prezenta directivă, sunt concepute pentru a limita posibilitățile contribuabililor de evitare a raportării prin transferuri de active către Instituții Financiare sau prin investiții în produse financiare care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Cu toate acestea, anumite Instituții Financiare și conturi care prezintă un risc scăzut de a fi utilizate pentru evaziune fiscală ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. În general, în prezenta directivă nu ar trebui să fie incluse praguri, deoarece acestea ar putea fi eludate ușor prin divizarea conturilor între diferite Instituții Financiare. Informațiile financiare care trebuie să facă obiectul raportării și al schimbului ar trebui să se refere nu numai la totalitatea veniturilor relevante (dobânzi, dividende și tipuri similare de venituri), ci și la soldurile conturilor și la veniturile din vânzarea Activelor Financiare, scopul fiind acela de a aborda situațiile în care contribuabilul încearcă să ascundă capitaluri reprezentate de venituri sau active în cazul cărora s-a eludat impozitarea. Prin urmare, prelucrarea informațiilor în temeiul prezentei directive este necesară și proporțională în scopul de a permite administrațiilor fiscale ale statelor membre să identifice în mod corect și fără echivoc contribuabilii vizați, să își administreze și să asigure punerea în aplicare a legislației lor fiscale în situații transfrontaliere, să evalueze probabilitatea comiterii de evaziuni fiscale și să evite investigații suplimentare inutile.

(11) Instituțiile Financiare Raportoare ar putea să își îndeplinească obligațiile de informare față de fiecare Persoană care face obiectul raportării prin utilizarea modalităților de comunicare, inclusiv în ceea ce privește frecvența, prevăzute în procedurile lor interne în conformitate cu dreptul lor intern.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...