Back

Parlamentul României

Legea nr. 292/2003 privind organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale

În vigoare de la 02.07.2003 până la 28.12.2006, fiind abrogat(ă) și înlocuit(ă) de Ordonanţa de urgenţă nr. 118/2006.

Te interesează forma portabilă a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 5,55 Lei cu TVA

Cumpără document în formă actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale.

Art. 2. -

(1) Aşezămintele culturale, în sensul prezentei legi, sunt instituţiile publice de cultură care desfăşoară activităţi şi în domeniul educaţiei permanente, organizate în afara sistemului naţional de învăţământ formal, în colaborare cu acesta, având drept scop păstrarea şi promovarea culturii tradiţionale.

(2) Aşezămintele culturale sunt: căminul cultural, casa de cultură, universitatea populară, şcoala populară de arte şi meserii, centrul de cultură, formaţia şi ansamblul profesionist pentru promovarea culturii tradiţionale, centrul zonal pentru educaţia adulţilor, centrul judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale, Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.

Art. 3. -

Activitatea aşezămintelor culturale se adresează tuturor cetăţenilor, indiferent de rasă, naţionalitate, vârstă, sex, etnie sau religie, în vederea dezvoltării libere şi a adaptării lor la evoluţiile majore din cadrul societăţii şi la normele generale de moralitate.

CAPITOLUL II Organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale

Art. 4. -

Aşezămintele culturale funcţionează în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale sau în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale, după caz.

Art. 5. -

(1) Activităţile specifice aşezămintelor culturale se desfăşoară în temeiul prevederilor legale în vigoare, în conformitate cu regulamentul-cadru şi normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.

(2) Acreditarea aşezămintelor culturale pentru a desfăşura activităţi de formare profesională continuă se face conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 375/2002, republicată.

(3) Activităţile pentru păstrarea şi promovarea culturii tradiţionale, precum şi cele privind formarea unor deprinderi şi abilităţi se finalizează cu obţinerea unor certificate de absolvire emise sub girul Ministerului Culturii şi Cultelor, cu menţionarea în mod distinct a denumirii programului şi a instituţiei organizatoare.

(4) Activitatea aşezămintelor culturale este asigurată de către personalul de specialitate al instituţiei organizatoare, cu statut de angajat permanent, de personal asociat sau, după caz, de experţi din ţară sau din străinătate.

(5) Personalul de specialitate care desfăşoară activităţi de educaţie permanentă în aşezămintele culturale este încadrat şi salarizat conform legislaţiei în vigoare, în funcţie de pregătirea profesională.

(6) Pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar şi universitar, care desfăşoară activităţi de educaţie permanentă în aşezămintele culturale, nivelurile de salarizare se stabilesc conform prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) Principalele activităţi ale aşezămintelor culturale sunt cele din domeniul educaţiei permanente, precum şi cele care au drept scop conservarea şi punerea în valoare a tradiţiilor populare.

(8) Coordonarea şi îndrumarea metodologică a activităţilor se fac de către Ministerul Culturii şi Cultelor, prin intermediul unor comisii mixte, desemnate de serviciile descentralizate şi formate din specialişti ai Centrului Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, ai centrelor judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale şi ai direcţiilor judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional.

CAPITOLUL III Căminul cultural

Art. 6. -

(1) Căminul cultural este instituţie publică, având personalitate juridică, fără scop lucrativ, care funcţionează în toate centrele de comună, sub autoritatea consiliului local.

(2) Căminul cultural poate avea filiale pe raza unităţii administrativ-teritoriale respective.

(3) Căminul cultural poate purta numele uneia dintre personalităţile istoriei şi culturii naţionale sau locale.

(4) Atribuirea denumirii se face conform legislaţiei în vigoare, la propunerea consiliului consultativ, cu avizul direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional.

Art. 7. -

Căminul cultural are, în principal, următoarele obiective:

a) organizarea şi desfăşurarea de activităţi cultural-artistice şi de educaţie permanentă;

b) conservarea şi transmiterea valorilor morale, artistice şi tehnice ale comunităţii locale, ale patrimoniului naţional şi universal;

c) organizarea sau susţinerea formaţiilor artistice de amatori, de concursuri şi festivaluri folclorice, inclusiv a participării formaţiilor la manifestări culturale intercomunale şi interjudeţene;

d) organizarea sau susţinerea activităţii de documentare, a expoziţiilor temporare sau permanente, elaborarea de monografii şi lucrări de prezentare turistică;

e) difuzarea de filme artistice şi documentare;

f) organizarea cercurilor ştiinţifice şi tehnice, de artă populară şi de gospodărire ţărănească;

g) organizarea şi desfăşurarea cursurilor de educaţie civică şi a celor de formare profesională continuă;

h) organizarea şi desfăşurarea activităţilor de interes comunitar.

Art. 8. -

(1) Conducerea operativă a căminului cultural este asigurată de un director numit prin concurs.

(2) Concursul este organizat de consiliul local împreună cu direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional; din comisia de concurs face parte câte un reprezentant al consiliului local, al direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional şi al centrului judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale.

(3) Pentru participarea la concurs, candidaţii vor trebui să primească, în mod obligatoriu, avizul direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional.

Art. 9. -

(1) În cadrul căminului cultural se organizează un consiliu consultativ format din 5-11 membri, care îşi desfăşoară activitatea pe bază de voluntariat; din acest consiliu fac parte reprezentanţi de frunte ai comunei, din partea şcolii, cultelor, primăriei, tinerilor, pensionarilor, gospodarilor agricoli sau ai unor asociaţii ce îşi desfăşoară activitatea pe raza comunei, precum şi responsabilii filialelor căminului cultural.

(2) Consiliul consultativ se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, se pronunţă asupra programului anual de activităţi şi a priorităţilor de finanţare, analizează trimestrial activitatea desfăşurată şi modul de finanţare a activităţilor şi, respectiv, face propuneri privind schimbările necesare în structura instituţiei, care se înaintează spre aprobare consiliului local.

Art. 10. -

(1) Directorul căminului cultural are următoarele atribuţii:

a) asigură conducerea activităţii curente a instituţiei;

b) elaborează programele de activitate anuale şi pe etape;

c) conduce nemijlocit şi concret un domeniu distinct din activităţile de profil specifice;

d) este ordonator secundar de credite;

e) hotărăşte măsurile disciplinare sau de recompensare a personalului din subordine, în concordanţă cu legislaţia în vigoare;

f) reprezintă instituţia în raporturile cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale;

g) informează consiliul consultativ asupra realizării obiectivelor stabilite şi a prestaţiei colectivului pe care îl conduce, stabilind împreună cu acesta măsuri corespunzătoare pentru îmbunătăţirea activităţii.

(2) Directorul căminului cultural este salarizat potrivit legii.

CAPITOLUL IV Casa de cultură

Art. 11. -

(1) Casa de cultură este instituţie publică, având personalitate juridică, care poate funcţiona în oraşe şi municipii, precum şi în sectoarele municipiului Bucureşti, sub autoritatea consiliului local.

(2) Casa de cultură, ca instituţie de interes public, având personalitate juridică, poate funcţiona în oraşe şi municipii şi în subordinea sindicatelor sau a altor organizaţii.

(3) Casa de cultură poate avea filiale în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective.

(4) Casa de cultură poate purta numele unei personalităţi culturale sau istorice de importanţă locală sau naţională.

(5) Atribuirea denumirii se face conform legislaţiei în vigoare, la propunerea conducerii instituţiei, cu avizul direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti.

Art. 12. -

(1) Casa de cultură are, în principal, următoarele obiective:

a) organizarea şi desfăşurarea de activităţi cultural-artistice şi de educaţie permanentă;

b) conservarea şi transmiterea valorilor morale, artistice şi tehnice ale comunităţii locale, ale patrimoniului naţional şi universal;

c) organizarea sau susţinerea formaţiilor artistice de amatori, de concursuri şi festivaluri, inclusiv a participării formaţiilor la manifestări culturale interjudeţene, naţionale şi internaţionale;

d) organizarea sau susţinerea activităţii de documentare, a expoziţiilor temporare, elaborarea de monografii şi lucrări de educaţie civică şi informare a publicului;

e) difuzarea de filme artistice şi documentare;

f) organizarea cercurilor ştiinţifice şi tehnice, de artă populară şi plastică;

g) organizarea şi desfăşurarea cursurilor de formare profesională continuă.

(2) Pentru exercitarea acestor atribuţii, casa de cultură iniţiază şi organizează proiecte sau programe culturale.

(3) Casa de cultură funcţionează în baza unui regulament de organizare şi funcţionare, avizat de direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, şi aprobat de autoritatea tutelară.

Art. 13. -

(1) Conducerea casei de cultură este asigurată de un director numit prin concurs organizat de consiliul local sau, după caz, de autoritatea tutelară împreună cu direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti; din comisia de concurs vor face parte reprezentanţii consiliului local, ai autorităţii tutelare şi reprezentantul direcţiei judeţene.

(2) Pentru participarea la concurs, candidaţii trebuie să depună la dosar, în mod obligatoriu, avizul direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti.

Art. 14. -

În cadrul casei de cultură se organizează un consiliu consultativ format din 7-15 membri, care îşi desfăşoară activitatea pe bază de voluntariat, din rândul personalităţilor culturale şi ştiinţifice reprezentantive, desemnaţi de directorul instituţiei cu avizul autorităţii tutelare.

Art. 15. -

Directorul casei de cultură are următoarele atribuţii:

a) asigură conducerea activităţii curente a instituţiei;

b) elaborează programele de activitate anuale şi pe etape;

c) conduce nemijlocit şi concret un domeniu distinct din activităţile de profil specifice;

d) este ordonator secundar de credite;

e) hotărăşte măsurile disciplinare sau de recompensare a personalului din subordine, în concordanţă cu legislaţia în vigoare;

f) reprezintă şi angajează instituţia în raporturile cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale;

g) informează consiliul consultativ asupra realizării obiectivelor stabilite şi a prestaţiei colectivului pe care îl conduce, stabilind măsuri corespunzătoare pentru îmbunătăţirea activităţii.

Art. 16. -

Consiliul consultativ al casei de cultură se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, se pronunţă asupra programului general de activităţi şi a priorităţilor de finanţare, precum şi asupra modului de realizare a obiectivelor propuse şi face propuneri privind schimbările necesare în structura instituţiei, care vor fi supuse aprobării autorităţii tutelare.

CAPITOLUL V Universitatea populară

Art. 17. -

Universitatea populară este instituţie publică având personalitate juridică, organizată în municipii, oraşe şi comune, sub autoritatea consiliilor judeţene sau locale, după caz, sau funcţionează ca un compartiment distinct în cadrul casei de cultură sau al căminului cultural.

Art. 18. -

Universitatea populară funcţionează în baza unui regulament de organizare şi funcţionare, avizat de direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, şi aprobat de autoritatea tutelară.

Art. 19. -

Universitatea populară are, în principal, următoarele obiective:

a) dezvoltarea generală şi armonioasă a personalităţii umane;

b) transmiterea şi asimilarea valorilor ştiinţifice, culturale şi artistice, naţionale şi universale;

c) educarea civică, morală şi economică;

d) însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi pentru formarea, perfecţionarea şi/sau reconversia profesională, în vederea integrării active pe piaţa muncii;

e) însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi artistico-culturale;

f) îmbogăţirea nivelului de cunoştinţe în vederea asigurării de şanse egale pentru integrarea în societate;

g) asimilarea standardelor sistemului informaţional în cadrul activităţilor organizate;

h) dezvoltarea, în cooperare cu autorităţile publice, cu reprezentanţi ai societăţii civile, ai sindicatelor şi ai patronatelor, de forme de pregătire pentru servicii diverse, în raport cu nevoile specifice ale comunităţii;

i) cultivarea meşteşugurilor, obiceiurilor şi tradiţiilor;

j) cooperarea cu instituţii cultural-artistice din ţară şi din străinătate.

se încarcă...