Curtea Constituțională

Decizia nr. 868/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 11.12.2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Mircea Ștefan Minea
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Ionița Cochințu
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea, în ședința publică din data de 11 octombrie 2012, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Insolvență - Florin Bălașa, lichidator al Societății Comerciale "Metin Com" - S.R.L. din Gura Șuții, județul Dâmbovița, în Dosarul nr. 1.777/120/2012 al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 758D/2012.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 octombrie 2012, în prezența autorului excepției de neconstituționalitate și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 18 octombrie 2012.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.777/120/2012, Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Insolvență - Florin Bălașa, lichidator al Societății Comerciale "Metin Com" - S.R.L. din comuna Gura Șuții, județul Dâmbovița, cu ocazia soluționării cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolvență.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că interdicția prevăzută de prevederile criticate nu este justificată, din moment ce există mijloace legale care pot asigura desfășurarea proceselor în condiții de imparțialitate, respectiv abținerea și recuzarea judecătorilor și procurorilor. Or, privarea practicianului în insolvență de dreptul de a-și desfășura activitatea la instanțele unde soțul, ruda sau afinul până la gradul al III-lea îndeplinește funcția de judecător sau procuror ori judecător-sindic apare ca o măsură nejustificată de restrângere a dreptului la muncă, prevăzut de art. 41 alin. (1) și art. 45 din Constituție, fiind totodată și discriminatorie.

Se mai arată că, potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006, administratorul sau lichidatorul judiciar, alături de instanțele judecătorești și judecătorul-sindic, sunt organe care aplică procedura insolvenței și au obligația să asigure derularea cu celeritate a procedurii, precum și realizarea drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la procedură, organizați ca profesie liberală, într-un ordin profesional care are autoritate disciplinară asupra acestora. În procedura reglementată de legea insolvenței, practicianul în insolvență exercită un serviciu de interes public, fiind mandatarul judecătorului-sindic în relațiile cu participanții la procedură, putând fi desemnat din oficiu în mod provizoriu de către judecătorul-sindic și ulterior de adunarea creditorilor.

În continuare, se precizează că, în speță, desemnarea lichidatorului a fost făcută de judecătorul delegat la Oficiul Național al Registrului Comerțului, la solicitarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, și a efectuat anterior sesizării instanței acte de procedură conform Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, însă după înregistrarea dosarului pe rolul instanței nu mai poate fi numit ca urmare a interdicției instituite prin dispozițiile criticate.

De asemenea, invocă ad similis Decizia Curții Constituționale nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011.

Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate, motivată de faptul că practicianul în insolvență, administratorul sau lichidatorul, potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006, fac parte din organele care aplică procedura. Conform art. 5 alin. (2) din aceeași lege, acestea trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni. Administratorul judiciar sau lichidatorul este desemnat dintre practicienii în insolvență. Aceștia sunt organizați în Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență, ca profesie liberală, și exercită un serviciu de interes public, fiind mandatarii judecătorului-sindic în relațiile cu participanții la procedură.

Judecătorul-sindic este obligat să desemneze administratorul judiciar sau lichidatorul cu respectarea strictă a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006, însă refuzul judecătorului-sindic de a desemna administratorul judiciar sau lichidatorul propus în aceste condiții legale, pe considerentul existenței incompatibilității prevăzute de prevederile art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006, încalcă voința creditorilor și a debitorului exprimată în sensul desemnării unui anumit practician în insolvență ca administrator judiciar sau lichidator.

De asemenea, față de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, apreciază că dispozițiile art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 sunt neconstituționale pentru aceleași considerente avute în vedere și la declararea ca neconstituționale a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. În acest sens arată că aceste texte, care reglementează anumite condiții în ceea ce privește exercitarea profesiei de practician în insolvență, nu reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă și nici o încălcare a accesului liber la o activitate economică, a căror exercitare se stabilește prin lege. De asemenea, nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, întrucât restrângerea exercițiului dreptului la muncă în ipotezele descrise s-a făcut în scopul apărării dreptului părților, nefiind încălcate nici prevederile art. 45 din Legea fundamentală, întrucât, potrivit acestora, accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate, însă în condițiile legii. Totodată, menționează că prevederile criticate nu conțin norme contrare principiului egalității în drepturi a cetățenilor, ce presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011, care au următorul cuprins:

"

(2) Profesia de practician în insolvență nu poate fi exercitată la tribunale, tribunalele specializate și curțile de apel, nici la parchetele de pe lângă aceste instanțe la care soțul practicianului în insolvență, ruda sau afinul până la gradul al III-lea inclusiv îndeplinește funcția de judecător sau procuror.

(3) Interdicțiile prevăzute la alin. (1) și (2) se aplică și practicianului în insolvență care se folosește de forma de organizare profesională sau de raporturile de conlucrare profesională stabilite de prezenta ordonanță de urgență în scopul eludării interdicțiilor. Practicienii în insolvență sunt obligați să comunice UNPIR instanțele la care nu își pot exercita profesia din motive de incompatibilitate, sub sancțiunea suspendării.

(4) Profesia de practician în insolvență nu poate fi exercitată la tribunalele la care rudele sau afinii până la gradul al III-lea îndeplinesc funcția de judecător-sindic."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 41 alin. (1) referitoare la neîngrădirea dreptului la muncă, precum și la libera alegere a profesiei, a meseriei, a ocupației și a locului de muncă, art. 45 privind la libertatea economică și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Textele de lege criticate reglementează condițiile referitoare la exercitarea profesiei de practician în insolvență și stabilesc anumite interdicții în exercitarea acestei profesii.

2. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că reglementările deduse controlului de constituționalitate se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Principiul egalității în fața legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică, chiar și din punct de vedere constituțional, un tratament juridic diferit, or interdicțiile instituite prin reglementările criticate se aplică tuturor practicienilor în insolvență care se regăsesc în ipoteza prevederilor art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006; ca atare, critica apare ca neîntemeiată.

3. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1), Curtea observă că textele de lege criticate prin care se instituie anumite condiții în ce privește exercitarea profesiei de practician în insolvență nu încalcă dispozițiile din Constituție privitoare la dreptul la muncă.

Curtea Constituțională a stabilit în acest sens, în mod constant în jurisprudența sa, faptul că libertatea alegerii profesiei, a meseriei și a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condițiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii și finalității sale, în acest sens fiind Decizia nr. 496 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007.

Totodată, prin Decizia nr. 1.135 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Curtea a observat că scopul legiuitorului a fost protejarea părților față de posibilitatea ca un practician în insolvență aflat în ipotezele descrise de prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 să fie lipsit de obiectivitate în desfășurarea activității sale.

De asemenea, stabilirea unei interdicții în exercitarea unei profesii nu încalcă dreptul la muncă, întrucât existența anumitor interdicții sau incompatibilități este impusă în unele cazuri, avându-se în vedere specificul profesiei. Prin instituirea interdicțiilor prevăzute de textele de lege criticate nu se îngrădește alegerea profesiei, deoarece orice activitate ce se circumscrie dreptului la muncă trebuie să respecte regulile pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora.

4. Curtea observă că nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 45 din Legea fundamentală, întrucât, potrivit acestora, accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate, însă în condițiile legii, în speță Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006, care este în acord cu prevederile constituționale.

5. Întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, Curtea nu poate reține nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Constituție.

6. În ceea ce privește invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 27 ianuarie 2012, Curtea observă că prin aceasta a constatat "că dreptul la un avocat ales conferă dreptului la apărare plenitudinea atributelor exercitării sale, în condițiile în care o apărare eficientă nu poate fi realizată decât dacă între parte și avocatul care îi reprezintă interesele există o relație bazată pe încredere deplină, având în vedere faptul că partea urmează să îi încredințeze avocatului informații de natură personală, pe baza cărora acesta va construi o apărare adecvată. De aceea, justițiabilul trebuie să beneficieze de dreptul de a-și alege acel avocat față de care are certitudinea că îi va apăra în mod corespunzător interesele legitime", reținând că "restricția prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 aduce atingere înseși existenței dreptului la apărare, acesta neputând fi exercitat în plenitudinea sa."

Or, situația din prezenta cauză nu este similară, și cu atât mai puțin identică, cu cea din decizia invocată de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate. Astfel, în speța menționată de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate (Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011), prin care s-a constatat că se încalcă dreptul la apărare, Curtea a observat că avocatul apără dreptul părții pe care o reprezintă și nu conlucrează cu instanța (în speță cu judecătorul-sindic, așa cum este în cazul lichidatorului judiciar, care, astfel cum arată și instanța de judecată, este în fapt "mandatarul judecătorului-sindic în relațiile cu participanții la procedură".

7. De altfel, în acest sens sunt și prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit cărora "Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [...] c) desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvență compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, fixarea remunerației în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activității practicienilor în insolvență, precum și a atribuțiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparține [...]".

8. Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2), (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALÃ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Insolvență - Florin Bălașa, lichidator al Societății Comerciale "Metin Com" - S.R.L. din comuna Gura Șuții, județul Dâmbovița, în Dosarul nr. 1.777/120/2012 al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
;
se încarcă...