Back

Parlamentul României

Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat

Textul acestei forme gratuite este cel publicat în M.Of. al României și nu include modificările ulterioare.

În vigoare de la 01.01.2002, fiind înlocuit(ă) parţial de Ordonanţa de urgenţă nr. 5/2003.

Atentie! Documentul este disponibil și în forma actualizată la zi conform ultimei modificări din data de 17.06.2014!

Te interesează forma actualizată la zi a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 16,49 Lei cu TVA

Cumpără document în formă actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale

Art. 1. -

(1) Familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, au dreptul la un venit minim garantat ca formă de asistenţă socială.

(2) Venitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului social lunar, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

(3) Instituirea venitului minim garantat se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale.

Art. 2. -

(1) În sensul prezentei legi termenul familie desemnează soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, care locuiesc şi gospodăresc împreună.

(2) Este asimilată termenului familie şi situaţia persoanei necăsătorite care locuieşte împreună cu copiii aflaţi în întreţinerea sa.

(3) În sensul alin. (1) se asimilează termenului familie bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii lor şi ai fiecăruia dintre ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună.

(4) Prin termenul copil se înţelege copilul provenit din căsătoria soţilor, copilul unuia dintre soţi, copilul adoptat, precum şi copilul încredinţat unuia sau ambilor soţi ori dat în plasament familial sau pentru care s-a instituit tutela sau curatela potrivit legii.

(5) Prin termenul persoană singură se înţelege persoana care a împlinit vârsta de 18 ani, locuieşte şi se gospodăreşte singură.

(6) Beneficiază de reglementările prezentei legi şi familiile sau persoanele singure, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, care au reşedinţa sau, după caz, domiciliul în România, în condiţiile legislaţiei române.

Art. 3. -

(1) Au dreptul la venitul minim garantat în condiţiile prezentei legi şi soţii despărţiţi în fapt, dacă ancheta socială justifică acordarea acestuia.

(2) Beneficiază de reglementările prezentei legi şi persoanele fără domiciliu, aflate în situaţie de nevoie, pe baza declaraţiei pe propria răspundere că nu au solicitat drepturile de la alte primării.

SECŢIUNEA a 2-a Nivelul venitului minim garantat

Art. 4. -

(1) Nivelul lunar al venitului minim garantat este de:

a) 1.134.000 lei pentru familiile formate din 2 persoane;

b) 1.575.000 lei pentru familiile formate din 3 persoane;

c) 1.953.000 lei pentru familiile formate din 4 persoane;

d) 2.331.000 lei pentru familiile formate din 5 persoane;

e) câte 157.500 lei pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane, care face parte din familie, în condiţiile prezentei legi.

(2) În situaţia persoanelor singure nivelul lunar al venitului minim garantat este de 630.000 lei.

(3) Nivelul venitului minim garantat se indexează anual prin hotărâre a Guvernului, în raport cu evoluţia preţurilor de consum.

SECŢIUNEA a 3-a Stabilirea cuantumului ajutorului social

Art. 5. -

(1) Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţă între nivelurile prevăzute la art. 4 şi venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure.

(2) Dacă din calcul rezultă un ajutor social mai mic de 50.000 lei, se acordă 50.000 lei.

Art. 6. -

(1) Familiile şi persoanele singure cu venituri nete lunare până la nivelul venitului minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social pe familie, în cazul în care cel puţin un membru al familiei face dovada că lucrează pe bază de contract individual de muncă sau convenţie civilă de prestări de servicii.

(2) Persoanele apte de muncă din familiile pentru care se asigură venitul minim garantat vor efectua lunar, cel mult 72 de ore, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii.

(3) Obligaţia de a presta muncile prevăzute la alin. (2) nu poate fi transferată altor persoane.

Art. 7. -

(1) Persoanele apte de muncă care nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi se iau în considerare la stabilirea numărului membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit pe familie numai dacă fac dovada faptului că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă pentru încadrare în muncă şi nu au refuzat nejustificat un loc de muncă oferit sau nu au refuzat participarea la un program de pregătire profesională.

(2) Nu are obligaţia de a face dovada prevăzută la alin. (1):

a) persoana care are în îngrijire, potrivit legii, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani;

b) persoana care urmează o formă de învăţământ la cursuri de zi, prevăzută de lege, până la împlinirea vârstei de 25 de ani sau de 26 de ani în cazul celor care urmează studii superioare cu durată de şcolarizare mai mare de 5 ani;

c) persoana care îndeplineşte condiţiile legale de pensionare;

d) persoana adultă a cărei incapacitate de muncă este dovedită prin acte medicale.

Art. 8. -

(1) La stabilirea venitului net lunar al familiei şi, după caz, al persoanei singure se iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează, inclusiv cele care provin din indemnizaţia de şomaj, creanţe legale, convenţii civile de întreţinere aflate în executare, indemnizaţii cu caracter permanent, alocaţii de stat pentru copii, alocaţii suplimentare pentru familiile cu copii, alocaţii de întreţinere pentru copiii încredinţaţi sau daţi în plasament, burse pentru elevi şi studenţi acordate în condiţiile legii, precum şi ajutorul care se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu.

(2) Dacă familia are în proprietate terenuri, clădiri, spaţii locative sau alte bunuri, mobile ori imobile, la stabilirea venitului net lunar al familiei se iau în considerare arenda, chiriile, alte fructe civile, naturale sau industriale, produse de acestea, precum şi veniturile care se pot obţine din valorificarea bunurilor respective, sub condiţia păstrării unei locuinţe minime şi a bunurilor necesare nevoilor familiale.

(3) În cazul familiei sau al persoanei singure care locuieşte şi gospodăreşte împreună cu alte familii sau persoane singure şi contribuie împreună la achiziţionarea sau la realizarea unor bunuri şi a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul acestora, la stabilirea cuantumului ajutorului social se iau în considerare atât veniturile nete lunare proprii, cât şi partea ce îi revine de drept din veniturile lunare nete realizate în comun de persoanele din gospodărie.

SECŢIUNEA a 4-a Stabilirea şi plata ajutorului social

Art. 9. -

(1) Ajutorul social, în condiţiile prezentei legi, se acordă pe bază de cerere şi acte doveditoare privind veniturile membrilor de familie.

(2) Lipsa sau, după caz, existenţa oricăror alte venituri decât cele care pot fi dovedite cu acte se menţionează în declaraţia pe propria răspundere a persoanei care solicită ajutorul social.

(3) Cererea prevăzută la alin. (1) se face numai de către unul dintre membrii familiei, care are capacitatea deplină de exerciţiu a drepturilor civile.

(4) În cazurile prevăzute de reglementările legale în vigoare cererea poate fi întocmită de curatorul sau tutorele persoanei îndreptăţite.

(5) Titularul ajutorului social este persoana care a făcut cererea, iar beneficiarul ajutorului social este familia.

Art. 10. -

(1) Cererea de acordare a ajutorului social, declaraţia privind veniturile realizate de membrii familiei, precum şi celelalte acte doveditoare se depun şi se înregistrează la primarul localităţii în a cărei rază teritorială locuieşte titularul.

(2) În cazul cetăţenilor străini sau apatrizi documentele prevăzute la alin. (1) se depun la primarul localităţii în a cărei rază teritorială aceştia au reşedinţa sau, după caz, domiciliul.

(3) În cazul persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (2) cererea se înregistrează la primarul localităţii reşedinţă de judeţ sau, după caz, la primarul general al municipiului Bucureşti.

Art. 11. -

(1) Cererea de acordare a ajutorului social se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării.

(2) În vederea soluţionării cererii de ajutor social primarul dispune, în mod obligatoriu, efectuarea anchetei sociale, care constituie probă legală pentru instanţele judecătoreşti, în legătură cu deschiderea dreptului sau respingerea cererii.

(3) Răspunderea asupra conţinutului anchetei sociale revine persoanelor care au efectuat şi au semnat ancheta socială.

Art. 12. -

(1) Stabilirea dreptului de ajutor social, a cuantumului, precum şi plata acestuia se fac prin dispoziţia scrisă a primarului, pe baza documentaţiei prezentate de personalul din serviciul de asistenţă socială de la primărie. Dispoziţia primarului se comunică titularului ajutorului social în termen de 5 zile de la data emiterii.

(2) Plata ajutorului social se face începând cu luna următoare celei în care s-a înregistrat cererea la primarul localităţii.

(3) Creanţa beneficiarilor de ajutor social este o creanţă privilegiată.

Art. 13. -

(1) Schimbarea, la cerere sau din oficiu, a titularului ajutorului social se face prin dispoziţie a primarului şi se comunică atât noului titular al ajutorului social, cât şi celui înlocuit.

(2) În cazul în care schimbarea titularului este cerută de membrii familiei, dispoziţia primarului se comunică şi acestora.

SECŢIUNEA a 5-a Obligaţiile beneficiarilor de ajutor social

Art. 14. -

(1) Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului, în scris, orice modificare intervenită cu privire la veniturile şi la numărul membrilor familiei, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.

(2) În cazul în care eventualele modificări nu conduc la majorări sau diminuări ale ajutorului social mai mari de 50.000 lei pe familie, ajutorul social stabilit anterior se menţine pe o durată de cel mult 3 luni.

Art. 15. -

(1) Persoanele apte de muncă, pentru care se acordă ajutorul social, au obligaţia să dovedească cu acte, din 3 în 3 luni, că îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1).

(2) Neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) atrage, după caz:

a) suspendarea plăţii ajutorului social în cazul persoanei singure;

b) modificarea cuantumului ajutorului social prin excluderea din numărul membrilor de familie a persoanelor care nu îndeplinesc obligaţiile prevăzute la alin. (1).

Art. 16. -

Neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 6 alin. (2) atrage, după caz:

a) suspendarea plăţii ajutorului social în cazul persoanei singure;

b) modificarea cuantumului ajutorului social acordat familiei prin excluderea din numărul membrilor acesteia a persoanei care refuză nejustificat efectuarea acţiunilor sau lucrărilor de interes local.

Art. 17. -

(1) Suspendarea plăţii ajutorului social şi, după caz, modificarea cuantumului se fac prin dispoziţia scrisă a primarului şi se comunică titularului în termen de 15 zile de la data emiterii acesteia.

(2) Suspendarea plăţii sau modificarea cuantumului ajutorului social se face începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite obligaţiile prevăzute la art. 6 alin. (2) şi la art. 15 alin. (1).

Art. 18. -

Prezentarea de către titular a dovezilor prevăzute la art. 15 alin. (1), în termen de 3 luni de la data suspendării efective a plăţii ori a modificării cuantumului ajutorului social, are ca efect încetarea suspendării plăţii drepturilor şi, după caz, recalcularea cuantumului acestuia. Titularul ajutorului social va primi drepturile corespunzătoare perioadei în care plata a fost suspendată sau modificată.

Art. 19. -

(1) Modificarea cuantumului ajutorului social, în condiţiile art. 15 alin. (2) lit. b), se stabileşte prin dispoziţie a primarului.

(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) produc efecte de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii pentru modificarea cuantumului ajutorului social sau a emiterii dispoziţiei în cazul în care decizia s-a luat la iniţiativa primarului.

Art. 20. -

Plata ajutorului social încetează în următoarele situaţii:

a) în cazul în care beneficiarii ajutorului social nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege;

b) în cazul în care plata ajutorului a fost suspendată şi, în termen de 3 luni de la data suspendării efective a plăţii, nu au fost depuse dovezi că sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 15 alin. (1).

Art. 21. -

(1) Sumele încasate necuvenit, cu titlu de ajutor social, se recuperează de la beneficiar în termen de cel mult 3 ani de la efectuarea plăţii.

(2) În cazul în care nu se pot recupera, integral sau parţial, sumele plătite necuvenit cu acest titlu vor fi recuperate, în condiţiile legii, de la persoanele vinovate de efectuarea plăţii, pe o perioadă de cel mult 3 ani.

(3) Recuperarea sumelor plătite cu titlu de ajutor social se face prin dispoziţie a primarului, care se comunică în termen de 15 zile de la constatare.

(4) Dispoziţia de recuperare constituie titlu executoriu de la data comunicării.

(5) Sumele încasate necuvenit ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni se recuperează integral de la persoanele vinovate, în condiţiile legii.

se încarcă...