Back

Parlamentul României

Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale

Atenţie! Acest document a fost consolidat la data de 30.05.2013! Pentru a vedea versiunea actualizată, ai nevoie de un abonament Lege5! Alege-ţi abonamentul →

Te interesează forma consolidată a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle! Cumpără document: 33,19 Lei

În vigoare de la 01.01.2013

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 754 din 09.11.2012.

Fişa actului →

Mergi la art.

*) Potrivit art. II, alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2013, art. 38 din Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 9 noiembrie 2012, se modifică şi actul intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2014.

*) Potrivit art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 38 din Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 9 noiembrie 2012, se modifică şi actul intră în vigoare la data de 1 iunie 2013.

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1.

(1) Prezenta lege reglementează procesul de evaluare, certificare, monitorizare şi control pentru asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor serviciilor sociale, precum şi furnizorilor de servicii sociale, publici şi privaţi, care funcţionează pe teritoriul României, denumiţi în continuare furnizori.

(3) Serviciile sociale constituie o componentă a sistemului naţional de asistenţă socială şi au drept scop sprijinirea persoanelor vulnerabile pentru depăşirea situaţiilor de dificultate, prevenirea şi combaterea riscului de excluziune socială, creşterea calităţii vieţii şi promovarea incluziunii sociale a acestora.

(4) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este responsabil de organizarea, coordonarea, implementarea procesului privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, precum şi de realizarea controlului în domeniu.

Art. 2.

(1) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă ansamblul de cerinţe şi condiţii ce sunt îndeplinite de furnizori şi de serviciile sociale acordate de aceştia pentru a răspunde nevoilor şi aşteptărilor beneficiarilor.

(2) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă o preocupare permanentă pentru furnizori, pentru personalul serviciilor sociale, precum şi pentru autorităţile publice.

Art. 3.

(1) Evaluarea şi monitorizarea calităţii în domeniul serviciilor sociale se realizează în baza unor standarde, criterii şi indicatori.

(2) La elaborarea standardelor, criteriilor şi indicatorilor prevăzuţi la alin. (1) se au în vedere principiile calităţii în domeniul serviciilor sociale, axate, cu precădere, pe aspecte referitoare la:

a) acordarea serviciilor sociale: asigurarea, fără niciun fel de discriminare, a unor servicii sociale eficace, accesibile, comprehensive, sustenabile, centrate pe nevoile individuale ale beneficiarului;

b) relaţia dintre furnizori şi beneficiarii acestora: utilizarea de mijloace de informare şi comunicare corecte, transparente şi accesibile, asigurarea confidenţialităţii şi securităţii datelor şi informaţiilor personale, utilizarea mecanismelor de prevenţie şi combatere a riscului de abuz fizic, psihologic sau financiar asupra beneficiarului;

c) participarea beneficiarilor: implicarea activă a beneficiarilor şi a familiilor acestora în planificarea, acordarea şi evaluarea serviciilor sociale;

d) relaţia dintre furnizori şi autorităţile administraţiei publice, partenerii sociali şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile de la nivelul comunităţii: coordonarea eficientă dintre sectorul public şi privat, încurajarea parteneriatelor pentru asigurarea sustenabilităţii şi continuităţii serviciilor sociale, promovarea dezvoltării serviciilor sociale de proximitate/comunitare şi a integrării acestora cu serviciile de sănătate, educaţie şi alte servicii de interes general;

e) dezvoltarea resurselor umane implicate în acordarea serviciilor sociale şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă: recrutarea de personal calificat şi asigurarea formării continue a acestuia, implicarea voluntarilor, asigurarea condiţiilor de lucru adecvate şi a echipamentelor specifice activităţilor derulate, asigurarea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă.

(3) Standardele, criteriile şi indicatorii, elaboraţi cu respectarea prevederilor alin. (2), conţin elemente cu caracter general, precum şi elemente specifice, în funcţie de tipul serviciilor sociale şi de categoriile de beneficiari.

Art. 4.

(1) Asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale este centrată pe beneficiar, soluţionarea nevoilor şi respectarea drepturilor acestuia fiind prioritare.

(2) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) asigurarea calităţii cuprinde totalitatea activităţilor de dezvoltare, planificare, implementare şi îmbunătăţire permanentă a activităţilor aferente serviciilor sociale şi presupune un proces continuu de analiză, evaluare, certificare, monitorizare şi control din partea autorităţilor statului şi a furnizorilor de servicii sociale;

b) evaluarea calităţii constă în analiza modului în care furnizorii şi serviciile sociale îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, precum şi cerinţele specifice de calitate, evidenţiate printr-un set de standarde, criterii şi indicatori;

c) monitorizarea calităţii cuprinde activităţile de colectare şi înregistrare a datelor privind rezultatele evaluării, urmărirea acestora în scopul verificării menţinerii nivelului de calitate constatat şi a gradului de satisfacţie a beneficiarilor, precum şi pentru întreprinderea acţiunilor de îmbunătăţire continuă a serviciilor sociale;

d) controlul asigurării calităţii în domeniul serviciilor sociale cuprinde activităţi şi tehnici operaţionale, planificate şi derulate sistematic, în scopul verificării respectării standardelor, criteriilor şi indicatorilor care au stat la baza acreditării furnizorilor şi serviciilor sociale, precum şi a recunoaşterii nivelelor de calitate;

e) acreditarea, ca parte a asigurării calităţii, reprezintă totalitatea activităţilor de evaluare şi certificare a respectării criteriilor şi standardelor reglementate;

f) furnizor de servicii sociale acreditat este furnizorul, definit la art. 37 din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, căruia i se recunoaşte dreptul de a acorda servicii sociale;

g) serviciul social acreditat este serviciul, definit la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, căruia i se conferă dreptul de a funcţiona;

h) standardele de calitate în domeniul serviciilor sociale reprezintă un ansamblu de norme ce conţin criterii măsurabile de structură, de proces şi de rezultate, în baza cărora se stabileşte nivelul de calitate a serviciului social.

Art. 5.

(1) În domeniul serviciilor sociale se acreditează atât furnizorii, cât şi serviciile sociale, în condiţiile prezentei legi.

(2) Acreditarea furnizorilor se realizează în baza criteriilor specifice, denumite în continuare criterii, ce reprezintă cerinţele de bază prin care se evidenţiază capacitatea acestora de a înfiinţa, a administra şi a acorda servicii sociale. Respectarea criteriilor este atestată prin certificat de acreditare.

(3) Acreditarea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce reprezintă cerinţele minimale privind eficacitatea şi eficienţa activităţilor desfăşurate în raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele aşteptate. Standardele minime de calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referinţă a calităţii serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie şi se atestă prin licenţă de funcţionare.

Art. 6.

(1) Nivelul de calitate a serviciilor sociale se evaluează în baza unor indicatori de performanţă, pornind de la nivelul de referinţă, reprezentat de standardele minime definite la art. 5 alin. (3), corespunzător clasei a III-a, până la clasa I, care reprezintă cel mai înalt nivel de calitate şi se evidenţiază prin încadrarea în clase de calitate.

(2) Nivelele de calitate se atestă printr-o siglă distinctivă corespunzătoare fiecăreia din cele 3 clase prevăzute la alin. (1).

(3) Încadrarea în clasele de calitate II-I atestă gradul de excelenţă a serviciului social şi este opţională.

Art. 7.

Scopul prezentei legi este de a contribui la:

a) respectarea drepturilor beneficiarilor de servicii sociale;

b) asigurarea, menţinerea şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii serviciilor sociale;

c) promovarea celor mai bune practici, a performanţei, precum şi a concurenţei dintre furnizori;

d) facilitarea accesului beneficiarilor la servicii sociale de calitate;

e) asigurarea tratamentului egal şi nediscriminatoriu al beneficiarilor;

f) asigurarea gestionării eficiente a fondurilor publice, precum şi a resurselor umane şi materiale;

g) respectarea principiului transparenţei privind calitatea serviciilor sociale.

  1. Prezentare produs
  2. Manual de utilizare
  3. Ro En

Vânzări

  • Telefon: (+40 21) 311.97.11
  • E-Mail: vanzari@indaco.ro
se încarcă...