Curtea Constituțională

Decizia nr. 319/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 25 aprilie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Benke Karoly
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Constantin Amarandei și Olga Amarandei în Dosarul nr. 1.171/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 804D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 825D/2011, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, excepție ridicată de Maria Tudoran în Dosarul nr. 3.060/118/2011 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 825D/2011 la Dosarul nr. 804D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 825D/2011 la Dosarul nr. 804D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 16 și 17 iunie 2011, pronunțate în dosarele nr. 1.171/86/2011 și nr. 3.060/118/2011, Tribunalul Suceava - Secția civilă și Tribunalul Constanța - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepții ridicate de Constantin Amarandei și Olga Amarandei, respectiv de Maria Tudoran în cauze având ca obiect restituirea contribuțiilor de asigurări de sănătate plătite și desființarea pe viitor a plății acestora.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că pensia reprezintă o creanță asupra statului, pe care acesta este obligat să o garanteze și să o ocrotească. Ca atare, reținerea unei sume de bani cu titlu de contribuții de asigurări sociale din cuantumul pensiei reprezintă o încălcare a dreptului constituțional la pensie, dar și a dreptului la un nivel de trai decent.

Se mai susține că pensia reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât reținerea contribuției menționate reprezintă o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului. Reducerea cuantumului pensiei echivalează cu o expropriere ce nu îndeplinește exigențele convenționale ale textului mai sus invocat.

Modul în care se aplică această cotă asupra cuantumului pensiei este și el discriminatoriu, în sensul că pensiile sub 740 lei sunt scutite de la plata acestei cote, celor între 741-780 lei li se aplică parțial cota, iar celor care depășesc 780 lei li se aplică întreaga cotă de 5,5%.

În fine, se apreciază că pensia este un drept câștigat și prin obligația impusă prin textul de lege criticat se realizează o dublă impunere a contribuabilului, respectiv o dată în cursul vieții active, când acesta plătește contribuția de asigurări de sănătate, contribuție percepută din salariu, și a doua oară în cursul vieții pasive, când acesta plătește contribuția de asigurări de sănătate, contribuție percepută din pensie. Or, o atare soluție legislativă este contrară principiului constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale.

Tribunalul Suceava - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că art. 56 din Constituție nu limitează obligația de plată a impozitelor și taxelor la o anumită perioadă de timp, respectiv perioada prestării unei activități remunerate, iar o astfel de sarcină este impusă tuturor cetățenilor țării care sunt în măsură să contribuie la cheltuielile publice prin impozite și taxe.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Acestea au următorul cuprins:

"

(2) Contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 cu referire la dreptul la pensie, art. 56 privind contribuțiile financiare și art. 148 alin. (2) privind aplicarea cu prioritate a actelor obligatorii ale Uniunii Europene. Totodată, se consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenție, art. 17 privind dreptul de proprietate și art. 52 alin. (1) privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 privind dreptul la proprietate din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cele ale art. 4 alin. (3) teza a doua și a treia privind obligațiile statelor membre și art. 6 alin. (1) teza întâi și alin. (3) privind protecția drepturilor fundamentale din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prin deciziile nr. 223 și 224 din 13 martie 2012, nepublicate încă la momentul pronunțării prezentei decizii*), instanța constituțională a stabilit că dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei.

___________

*) Deciziile Curții Constituționale nr. 223 și 224 din 13 martie 2012 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012.

II. Având în vedere jurisprudența sa în domeniu (Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 7 martie 2012, deciziile nr. 223 și nr. 224 din 13 martie 2012), potrivit căreia dobândirea calității de asigurat a unei persoane este condiționată de plata contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar această contribuție, în privința pensionarilor, se exprimă și prin aplicarea unor cote asupra veniturilor din pensie realizate, Curtea constată că ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului exceptarea întregului cuantum al pensiei de la plata unor astfel de contribuții sau deducerea din cuantumul pensiei a unei sume lunare, indiferent de valoare, asupra căreia nu se calculează contribuția de asigurări de sănătate, această opțiune a sa fiind cenzurabilă, potrivit celor 3 decizii menționate, exclusiv pe criteriile prevăzute de art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 47 - Nivelul de trai și art. 56 - Contribuții financiare. Opțiunea legiuitorului trebuie să țină cont de faptul că, în mod corelativ, prin instituirea scutirilor menționate, crește efortul financiar al statului pentru plata contribuției aferente acestora, statul fiind nevoit să suporte, în temeiul art. 1 alin. (3) și art. 34 din Constituție, contribuția la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru asigurații care intră în sfera de protecție a legii.

Așadar, Curtea Constituțională nu neagă dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili o atare contribuție asupra întregului cuantum al pensiei, asupra unei părți a acesteia văzută ca diferență între întregul cuantum al acesteia și o valoare predeterminată în mod echitabil și rațional sau, dimpotrivă, chiar de a stabili să scutească de la plata contribuției veniturile realizate din pensie, cu condiția respectării textelor constituționale mai sus menționate.

III. În măsura în care instanța constituțională a constatat constituționalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepții de neconstituționalitate cu privire la același text și cu o motivare identică se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, care se atașează inclusiv deciziilor prin care se constată constituționalitatea legilor sau a ordonanțelor ori a unor dispoziții din acestea.

Devin, astfel, incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Rațiunea aplicării acestor dispoziții legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunțate în cadrul competenței prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, se menține prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituțional toate celelalte interpretări posibile. În consecință, Curtea reține că într-o atare situație excepția de neconstituționalitate a fost admisă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sau Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constituționalitatea interpretărilor care au fost deja excluse din cadrul constituțional echivalează cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituție, coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, în sensul respingerii ca inadmisibile, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a unor astfel de excepții de neconstituționalitate, merită a fi menționate Decizia nr. 167 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000, Decizia nr. 145 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, sau Decizia nr. 245 din 18 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2001, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Decizia nr. 1.148 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 4 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 1.422 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 13 decembrie 2011.

Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate (opozabil Curții Constituționale de la data pronunțării deciziilor nr. 223 și nr. 224 din 13 martie 2012, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, care încă nu s-a realizat*)) a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

___________

*) Deciziile Curții Constituționale nr. 223 și 224 din 13 martie 2012 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012.

IV. Curtea statuează că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, cele stabilite prin acestea urmează a se aplica de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanțele judecătorești vor aplica deciziile Curții Constituționale numai în cauzele pendinte la momentul publicării acestora, cauze în care dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sunt aplicabile, precum și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data sus menționată, în această ultimă ipoteză deciziile pronunțate de Curtea Constituțională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă.

Așadar, raporturile juridice stabilite între asigurat și stat în legătură cu contribuțiile la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate deja reținute până la data publicării deciziei Curții Constituționale constituie, din perspectiva deciziilor nr. 223 și nr. 224 din 13 martie 2012, facta praeterita și nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicării acestor decizii. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curții Constituționale, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicate de Constantin Amarandei și Olga Amarandei în Dosarul nr. 1.171/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secția civilă, precum și de Maria Tudoran în Dosarul nr. 3.060/118/2011 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Benke Karoly
;
se încarcă...