Ministerul Finanțelor Publice - MFP

Ordinul nr. 74/2012 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidența fiscală în România a persoanelor fizice

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30.01.2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Având în vedere prevederile art. 5, art. 40 alin. (2)-(7) și ale art. 118 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile convențiilor de evitare a dublei impuneri,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, cu modificările și completările ulterioare,

ministrul finanțelor publice emite următorul ordin:

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. -

Se aprobă formularistica elaborată pentru aplicarea prevederilor art. 40 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și ale convențiilor de evitare a dublei impuneri, prevăzută în anexele nr. 1-4, care fac parte integrantă din prezentul ordin, după cum urmează:

a) "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România" (anexa nr. 1);

b) "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România" (anexa nr. 2);

c) "Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență fiscală potrivit prevederilor art. 7 și art. 40 alin. (2)-(6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și ... ... ... ... ... ... ..., de către persoanele fizice care sosesc în România și care au o ședere mai mare de 183 de zile" (anexa nr. 3);

d) "Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență fiscală potrivit prevederilor art. 7 și art. 40 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și ... ... ... ... ... ... ..., de către persoanele fizice care pleacă din România și care au o ședere în străinătate mai mare de 183 de zile" (anexa nr. 4).

Art. 2. -

Au obligația completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România" persoanele fizice care sosesc în România și au o ședere în statul român o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Art. 3. -

Au obligația completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România" persoanele fizice rezidente în România, precum și persoanele fizice nerezidente, care au avut obligația completării formularului prevăzut la art. 1 lit. a), care pleacă din țara noastră și care vor avea o ședere în străinătate mai mare de 183 de zile într-un an calendaristic.

Art. 4. -

(1) Prin excepție de la art. 2, nu au obligația completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România" cetățenii străini cu statut diplomatic sau consular în România, cetățenii străini care sunt funcționari ori angajați ai unui organism internațional și interguvernamental înregistrat în România, cetățenii străini care sunt funcționari sau angajați ai unui stat străin în România, membrii familiilor acestora, cu respectarea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor acordurilor speciale la care România este parte.

(2) Prin excepție de la art. 3, nu au obligația completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România" cetățenii români care lucrează în străinătate, ca funcționari sau angajați ai României într-un stat străin.

Art. 5. -

(1) Formularele prevăzute la art. 1 lit. a) și b) vor fi înregistrate de persoanele fizice în cauză, personal sau prin împuternicit, la autoritatea fiscală competentă în a cărei rază teritorială persoana fizică își are domiciliul fiscal, potrivit legii.

(2) Formularele prevăzute la art. 1 lit. c) și d) se completează, se semnează și se eliberează de către autoritatea fiscală competentă în a cărei rază teritorială persoana fizică își are domiciliul fiscal potrivit legii, în funcție de competențe.

CAPITOLUL II Criterii de stabilire a rezidenței persoanelor fizice, potrivit convențiilor de evitare a dublei impuneri

Art. 6. -

(1) Dacă o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât și într-un stat semnatar al convenției de evitare a dublei impuneri, atunci rezidența persoanei fizice se va stabili după cum urmează:

a) persoana va fi considerată rezidentă numai a statului în care are domiciliul, respectiv locuința permanentă aflată la dispoziția sa. O locuință se consideră permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice sau dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă;

b) dacă aceasta deține o locuință permanentă aflată la dispoziția sa în ambele state, persoana este considerată rezidentă numai a statului în care își are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relațiile sale personale și economice sunt mai apropiate. Astfel, se acordă atenție familiei sale (soț/soție, copil/copii, persoane aflate în întreținerea persoanei fizice și care sosesc în România împreună cu aceasta), relațiilor sale economice (angajat al unui angajator român, implicarea într-o activitate de afaceri în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România), relațiilor sale sociale (membru într-o organizație caritabilă, religioasă, participări la activități culturale sau de altă natură). Dacă o persoană fizică ce deține o locuință într-un stat semnatar al unei convenții de evitare a dublei impuneri încheiate cu România și deține, în proprietate sau închiriată, și o locuință în România în timp ce o păstrează pe prima, faptul că păstrează prima locuință în statul în care a locuit preponderent, unde a muncit și unde se află familia sa și toate proprietățile sale, poate împreună cu alte elemente să demonstreze că persoana în cauză și-a păstrat centrul intereselor vitale în celălalt stat și nu în România. Același criteriu de stabilire a centrului intereselor vitale este folosit în mod corespunzător și pentru persoanele fizice rezidente care părăsesc România;

c) dacă nu poate fi determinat statul în care persoana are centrul intereselor vitale sau dacă respectiva persoană nu deține o locuință permanentă aflată la dispoziția sa în niciunul dintre state, se consideră că este rezidentă a statului în care aceasta locuiește frecvent. Astfel, se vor avea în vedere șederile pe care le are persoana respectivă în toate locurile din același stat;

d) dacă persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, se va considera că persoana respectivă este rezidentă a statului a cărui naționalitate/ cetățenie o are;

e) dacă persoana are naționalitatea/cetățenia ambelor state sau a niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva această problemă pe cale amiabilă la nivelul acestora, potrivit articolului "Procedura amiabilă" din convenția de evitare a dublei impuneri.

(2) La stabilirea rezidenței se vor avea în vedere și comentariile art. 4 "Rezident" din Modelul convenției de evitare a dublei impuneri al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Art. 7. -

Orice schimbare apărută, care poate aduce modificări în ceea ce privește rezidența fiscală, trebuie adusă la cunoștința organului fiscal de către persoana fizică în cauză.

CAPITOLUL III Sosirea pe teritoriul României a persoanelor fizice nerezidente

SECȚIUNEA 1 Elemente care atestă rezidența fiscală în România, potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și alte elemente care sunt luate în considerare la stabilirea rezidenței fiscale

Art. 8. -

(1) Principalele elemente care vor fi luate în considerare pentru stabilirea rezidenței fiscale în România a unei persoane fizice care sosește în România sunt următoarele:

a) domiciliul în România;

b) locuința permanentă din România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată, dar care rămâne oricând la dispoziția acestuia și a familiei sale;

c) centrul intereselor vitale amplasat în România;

d) persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

(2) Pot exista și alte elemente care sunt luate în considerare la stabilirea rezidenței fiscale în România sau în statul străin, dar numai împreună cu elementele menționate la alin. (1): autovehicul înregistrat în România/statul străin; permis de conducere emis de autoritatea competentă din România/statul străin; pașaport emis de autoritatea competentă din România/statul străin; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România.

Art. 9. -

(1) Dacă o persoană fizică nerezidentă nu face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri sau este rezident al unui stat cu care România nu are încheiată convenție și îndeplinește condițiile de rezidență prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 23 lit. b) sau c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, se va considera că este rezident fiscal în statul român.

(2) Persoana fizică menționată la alin. (1), potrivit art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, va fi supusă impozitului pe venit pentru venitul obținut din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor anului în care aceasta devine rezident fiscal în România.

(3) Persoanei fizice care are în România obligație fiscală integrală i se eliberează la cerere certificatul de rezidență fiscală, potrivit pct. 14 din normele de aplicare a titlului V din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare. În cazul obligației fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, într-un an fiscal.

SECȚIUNEA a 2-a
Stabilirea rezidenței fiscale de către autoritatea fiscală competentă la momentul sosirii persoanelor fizice în România

Art. 10. -

Persoana fizică nerezidentă trebuie să înregistreze la autoritatea fiscală competentă formularul prevăzut la art. 1 lit. a), în 30 de zile de la împlinirea termenului de 183 de zile de prezență în România.

Art. 11. -

La formularul prevăzut la art. 1 lit. a), persoana fizică nerezidentă va anexa:

a) copia pașaportului, valabil, iar cetățenii Uniunii Europene vor anexa copia pașaportului sau a documentului național de identitate, valabil;

b) certificatul de rezidență fiscală eliberat de autoritatea competentă a statului străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței fiscale conform legislației interne a acelui stat, în original sau în copie legalizată, însoțite de o traducere autorizată în limba română.

Acest certificat/document este valabil pentru anul/anii pentru care este emis;

c) documente care atestă existența unei locuințe în România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată, dar care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa.

Art. 12. -

(1) Autoritatea fiscală competentă va analiza îndeplinirea condițiilor de rezidență în funcție de situația concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenției de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului fiscal, după caz, precum și documentația prezentată, respectiv formularul prevăzut la art. 1 lit. a), certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței fiscale, conform legislației interne a acelui stat, și orice alte documente ce pot sta la baza determinării rezidenței persoanei fizice.

(2) Autoritatea fiscală competentă, în urma analizei efectuate, va stabili dacă persoana fizică nerezidentă păstrează rezidența fiscală a celuilalt stat potrivit convenției de evitare a dublei impuneri sau va fi persoană fizică rezidentă fiscal în România.

(3) Autoritatea fiscală competentă, în termen de 30 de zile de la depunerea formularului prevăzut la art. 1 lit. a), va notifica persoana fizică dacă aceasta are obligație fiscală integrală în România sau va fi impusă numai pentru veniturile obținute din România. În cazul obligației fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României.

(4) În situația în care, pe baza documentației prezentate de persoana fizică pentru stabilirea rezidenței fiscale în România, intervin modificări față de datele înscrise în notificarea emisă de autoritatea fiscală competentă, aceasta va efectua o nouă notificare și o va anula pe cea precedentă, pentru corectarea obligației fiscale ce îi revine în România persoanei fizice respective, pe baza noilor informații.

(5) Forma și conținutul "Notificării privind îndeplinirea condițiilor de rezidență fiscală potrivit prevederilor art. 7 și art. 40 alin. (2)-(6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și ... ... ... ... ... ... ..., de către persoanele fizice care sosesc în România și care vor avea o ședere mai mare de 183 de zile" este prezentată în anexa nr. 3.

CAPITOLUL IV Plecarea de pe teritoriul României a persoanelor fizice rezidente și nerezidente

SECȚIUNEA 1 Elemente care atestă rezidența fiscală în România sau în statul străin, potrivit convenției de evitare a dublei impuneri, respectiv a Codului fiscal, după caz

Art. 13. -

(1) Principalele elemente care vor fi luate în considerare pentru stabilirea rezidenței unei persoane fizice care părăsește România sunt următoarele:

a) domiciliul din România;

b) locuința permanentă din România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată, dar care rămâne oricând la dispoziția acestuia și a familiei sale;

c) centrul intereselor vitale amplasat în România; faptul că soțul/soția, copilul/copiii sau persoanele aflate în întreținerea persoanei nu părăsesc România împreună cu aceasta.

(2) Pot exista și alte elemente care sunt luate în considerare la menținerea rezidenței în România, dar numai împreună cu elementele menționate la alin. (1): autovehicule înregistrate în România/statul străin; permis de conducere emis de autoritățile competente din România/statul străin; pașaport emis de autoritățile competente din România/statul străin; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin pe parcursul perioadei în care stă în străinătate/România.

Art. 14. -

În cazul în care o persoană fizică română părăsește România definitiv și nu mai are domiciliu în țara noastră, rezidența fiscală obținută în alt stat nu va fi afectată de revenirile ocazionale în România.

SECȚIUNEA a 2-a
Stabilirea rezidenței fiscale de către autoritatea fiscală competentă la momentul plecării persoanelor fizice din România

Art. 15. -

În vederea scoaterii/menținerii din/în evidență de către autoritatea fiscală competentă, persoana fizică rezidentă în România, respectiv persoana nerezidentă au obligația să înregistreze cu 30 de zile înaintea plecării din România formularul prevăzut la art. 1 lit. b) la autoritatea fiscală competentă unde a înregistrat formularul prevăzut la art. 1 lit. a), dacă persoana în cauză nu a informat cu privire la schimbarea domiciliului/locuinței permanente.

Art. 16. -

(1) Autoritatea fiscală competentă analizează îndeplinirea condițiilor de rezidență în funcție de situația concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenției de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului fiscal, după caz, precum și documentația prezentată, respectiv formularul prevăzut la art. 1 lit. b), orice alte documente ce pot sta la baza determinării rezidenței persoanei fizice, precum și, după caz, certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței fiscale conform legislației interne a acelui stat.

(2) Autoritatea fiscală competentă, în urma analizei efectuate, stabilește dacă persoana fizică rezidentă fiscal în România păstrează rezidența în țara noastră potrivit convenției de evitare a dublei impuneri, respectiv Codului fiscal, sau este persoană fizică nerezidentă în România.

(3) Autoritatea fiscală competentă, în termen de 15 zile de la depunerea formularului prevăzut la art. 1 lit. b), va notifica persoanei fizice dacă aceasta are în continuare obligație fiscală integrală în România sau va fi scoasă/menținută din/în evidențele fiscale. În cazul obligației fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă în continuare impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României.

(4) Forma și conținutul "Notificării privind îndeplinirea condițiilor de rezidență fiscală potrivit prevederilor art. 7 și art. 40 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și ... ... ... ... ... ... ..., de către persoanele fizice care pleacă din România și care vor avea o ședere în străinătate mai mare de 183 de zile" este prezentată în anexa nr. 4.

Art. 17. -

(1) Dacă ulterior înregistrării formularului prevăzut la art. 1 lit. b), persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, aceasta va anexa la formularul mai sus menționat certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea competentă a statului care îl consideră rezident fiscal sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței fiscale conform legislației interne a acelui stat, în vederea aplicării prevederilor convenției. Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, va continua să fie considerată rezidentă în România, având obligație fiscală integrală până la sfârșitul anului calendaristic în care a făcut dovada schimbării rezidenței fiscale în alt stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri.

(2) Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care pleacă într-un stat cu care România nu are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, completează formularul prevăzut la art. 1 lit. b) și este obligată în continuare la plata impozitului pe veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, pentru anul calendaristic în care persoana fizică părăsește țara noastră, precum și în următorii 3 ani calendaristici.

(3) Persoana fizică nerezidentă care a avut obligația completării formularului prevăzut la art. 1 lit. a) și a obținut pe perioada șederii în România rezidența fiscală în România va completa la părăsirea teritoriului României numai formularul prevăzut la art. 1 lit. b) și nu va mai face dovada schimbării rezidenței fiscale într-un alt stat. Aceasta va fi considerată rezident fiscal în România până la sfârșitul anului calendaristic în care a intervenit schimbarea în urma căreia persoana fizică părăsește România și completează formularul prevăzut la art. 1 lit. b), având și pentru acest an obligație fiscală integrală în România.

(4) Persoana fizică nerezidentă care pe perioada șederii în România și-a dovedit rezidența într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri și care a avut obligația completării formularului prevăzut la art. 1 lit. a) va completa la părăsirea teritoriului României formularul prevăzut la art. 1 lit. b).

CAPITOLUL V Dispoziții tranzitorii și finale

Art. 18. -

(1) Pe parcursul anului 2012 au obligația completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România", prevăzut la art. 1 lit. a), și persoanele fizice care au sosit în România după 1 ianuarie 2009 și care continuă să fie prezente în România și după 1 ianuarie 2012.

(2) Persoanele fizice nerezidente sosite în țara noastră înainte de 1.01.2009 și care solicită eliberarea "Certificatului de rezidență fiscală privind aplicarea Convenției/Acordului de evitare a dublei impuneri dintre România și... ... ... ... ... ... ... .., pentru persoane fizice rezidente în România" au obligația completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România", prevăzut la art. 1 lit. a), și totodată să facă dovada plății impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, pentru categoriile de venituri supuse impozitului în România.

Art. 19. -

Formularistica prevăzută la art. 1 poate fi adaptată în funcție de situația concretă a contribuabilului.

Art. 20. -

(1) Formularele prevăzute în anexele nr. 1 și 2 se difuzează gratuit persoanelor fizice de către unitățile fiscale subordonate sau se pot descărca de pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la adresa www.anaf.mfinante.ro

(2) Formularele prevăzute în anexele nr. 1 și 2 se depun în format hârtie direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poștal, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.

Art. 21. -

Direcția legislație impozite directe din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, Direcția generală proceduri pentru administrarea veniturilor, Direcția generală metodologii fiscale, îndrumare și asistență a contribuabililor, precum și direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 22. -

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul finanțelor publice,
Gheorghe Ialomițianu

București, 23 ianuarie 2012.

Nr. 74.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...