Guvernul României

Ordonanța de urgență nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 28 februarie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 6

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Având în vedere necesitatea adoptării și publicării până la 1 ianuarie 2014 a actelor cu putere de lege cu privire la transpunerea în legislația națională a prevederilor art. 5 din Directiva 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește locul de prestare a serviciilor, în vederea implementării cu succes din punct de vedere procedural și administrativ a regimului TVA pentru serviciile furnizate pe cale electronică, serviciile de telecomunicații și serviciile de radiodifuziune și televiziune, inclusiv prin dezvoltarea, cel mai târziu în primul trimestru al anului 2014, a unui sistem informatic ce permite persoanelor impozabile care prestează astfel de servicii către persoane neimpozabile să își îndeplinească obligațiile privind TVA. În situația în care actele cu putere de lege cu privire la transpunerea în legislația națională a prevederilor art. 5 din Directiva 2008/8/CE nu sunt adoptate în regim de urgență, nu este posibilă elaborarea legislației secundare și dezvoltarea aplicației informatice, astfel încât România nu va putea respecta termenele obligatorii angajate față de Comisia Europeană și nu va fi în măsură să aibă pregătit la 1 ianuarie 2015 sistem informatic pentru a permite persoanelor impozabile care prestează astfel de servicii către persoane neimpozabile să își îndeplinească obligațiile privind TVA, ceea ce ar conduce la pierderea de venituri la bugetul de stat,

având în vedere necesitatea transpunerii în legislația națională a prevederilor Directivei 2013/61/UE a Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Directivelor 2006/112/CE și 2008/118/CE în ceea ce privește regiunile ultraperiferice franceze și în special Mayotte, directivă ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014,

având în vedere necesitatea clarificării modalității de încadrare în plafonul neimpozabil pentru veniturile din activități agricole pentru care determinarea venitului se realizează pe baza normelor de venit,

în scopul sprijinirii mediului de afaceri prin efectuarea compensării fără a mai fi condiționată de o cerere de restituire pentru creanțele contribuabililor. Măsura are ca efect evitarea perceperii de accesorii pentru obligațiile datorate de aceștia până la data depunerii cererii de restituire în condițiile în care contribuabilii au creanțe asupra statului/unităților administrativ-teritoriale și este menită să aducă un echilibru în raporturile dintre fisc și contribuabil,

luând în considerare necesitatea reducerii poverii dobânzilor pe care contribuabilii le datorează pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale, raportat la evoluția descendentă a ratelor dobânzilor de politică monetară înregistrată după data la care a fost aprobat actualul nivelul al dobânzii de 0,04% (1 octombrie 2010),

pentru a veni în întâmpinarea mediului de afaceri cu privire la efectele negative ale înființării popririi înainte de comunicarea somației,

având în vedere avizul motivat al Comisiei Europene transmis României, cu privire la practica administrativă în urma căreia un procent semnificativ de deconturi cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare nu sunt soluționate într-un termen rezonabil, și în scopul asigurării unei fluidizări a rambursărilor de taxă pe valoarea adăugată către contribuabili și în același timp asigurarea unui nivel de siguranță rezonabil și proporțional față de nivelul sumelor rambursate. Măsura urmărește reducerea termenului de soluționare a cererilor de rambursare și, pe această bază, se evită declanșarea procedurii de infrigement față de România,

în vederea punerii de acord cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) referitoare la acordarea de dobânzi contribuabililor în cazul creanțelor rezultate din anularea unui act administrativ fiscal; neadoptarea unei asemenea măsuri are ca efect declanșarea unor acțiuni la instanțele naționale sau europene cu costuri atât pentru administrația fiscală, cât și pentru contribuabili, care, în lumina jurisprudenței CJUE, pot fi previzionate că se vor soluționa în defavoarea statului,

în vederea actualizării regulilor de competență pentru soluționarea contestațiilor ca urmare a reorganizării Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, pentru evitarea constatării nulității deciziilor de soluționare a contestațiilor pe motiv de necompetență,

având în vedere obligația Agenției Naționale de Administrare Fiscală de a comunica autorității competente a oricărui stat membru, prin procedura schimbului automat, informații cu privire la veniturile din muncă, remunerațiile plătite administratorilor și altor persoane asimilate acestora, produsele de asigurări de viață, pensiile, veniturile din bunuri imobile realizate de persoanele nerezidente, precum și bunurile imobile deținute de aceste persoane, pentru perioadele de impozitare care încep după data de 1 ianuarie 2014, conform Directivei 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE, transpusă în Codul de procedură fiscală la titlul VII1. Măsurile propuse creează cadrul legal necesar colectării informațiilor referitoare la anul fiscal 2014 care urmează a fi furnizate autorităților competente din statele membre în termenul prevăzut de directivă. Neadoptarea unei asemenea măsuri are drept consecință nerespectarea de către România a obligațiilor ce îi revin în calitate de stat membru,

luând în considerare intrarea în vigoare, începând cu data de 1 ianuarie 2014, a obligației contribuabililor persoane juridice de certificare a declarațiilor fiscale anuale, cu excepția celor pentru care este obligatorie auditarea, precum și de scopul îndeplinirii obiectivului de eficientizare a activităților de administrare a creanțelor fiscale prin abordarea unui alt concept în ceea ce privește certificarea declarațiilor fiscale de către un consultant fiscal activ, în sensul că se înlocuiește obligația certificării declarațiilor fiscale anuale cu (declarația anuală de impozit pe profit) cu posibilitatea certificării declarațiilor fiscale. Măsura se impune pentru a elimina suportarea de către contribuabili a costurilor cu certificarea obligatorie a declarației anuale de impozit pe profit ce are ca termen de depunere 25 martie 2014,

în scopul evitării declanșării de către Uniunea Europeană a acțiunilor de constatare a încălcării de către România a obligațiilor de stat membru al Uniunii Europene, având în vedere solicitarea Comisiei Europene în urma căreia autoritățile române s-au angajat să asigure conformitatea prevederilor referitoare la desfășurarea pe teritoriul României a profesiei de consultant fiscal de către consultanții fiscali care au obținut calificarea profesională în alt stat membru al Uniunii Europene cu prevederile Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne și Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, precum și asumarea, de către autoritățile române, ca termen de modificare a actului normativ care reglementează exercitarea profesiei de consultant fiscal, cel mai târziu data de 31 decembrie 2013,

având în vedere că se impune eliminarea cât mai urgentă a barierelor legislative prin care microîntreprinderile ar putea fi împiedicate de la posibilitatea de accesare a eșalonărilor la plata obligațiilor fiscale,

având în vedere necesitatea întăririi disciplinei financiare la nivelul operatorilor economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici sau dețin direct sau indirect o participație majoritară și angajamentele asumate de Guvernul României față de organismele financiare internaționale în ceea ce privește aprobarea, în regim de urgență, a bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici,

luând în considerare necesitatea asigurării surselor de finanțare necesare derulării în continuare a proceselor de privatizare de către Ministerul Transporturilor, în vederea respectării angajamentelor asumate cu organismele financiare internaționale,

având în vedere că neadoptarea în regim de urgență a prezentei ordonanțe de urgență conduce la neîndeplinirea obiectivelor asumate cu organismele financiare internaționale,

având în vedere necesitatea creării condițiilor ca EximBank să poată obține venituri suplimentare pentru bugetul statului prin decuplarea remunerării sumelor puse la dispoziția sa de riscul și randamentul plasamentelor efective, precum și prin menținerea la dispoziția EximBank a unor sume determinate, pe perioade determinate de timp, ce permit aplicarea unei rate a rezervei minime obligatorii de 0%,

având în vedere necesitatea creării condițiilor ca EximBank să poată investi și acționa pentru susținerea operatorilor economici și prin alte produse existente pe piața bancară, în funcție de randamentul și riscurile așteptate, cu impact final pozitiv în susținerea economiei naționale și, totodată, în atragerea și utilizarea fondurilor europene aflate la dispoziția României,

având în vedere necesitatea corelării art. 12, art. 19 și art. 20 din Legea nr. 96/2000 privind organizarea și funcționarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., republicată, în sensul evidențierii separate a activității bancare de cea de asigurare/reasigurare desfășurate de EximBank și realizarea contabilității distinct pe operațiuni desfășurate în numele și în contul statului și pe operațiuni desfășurate în nume și în cont propriu,

ținând cont de necesitatea operaționalizării Direcției de combatere a fraudelor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală se impune adoptarea de urgență a unor măsuri în vederea creării cadrului legal necesar asigurării plății drepturilor de natură salarială aferente inspectorilor antifraudă detașați în cadrul parchetelor,

pentru respectarea angajamentelor cu organismele financiare internaționale în ce privește eliminarea reglementărilor care prevăd posibilitatea acordării de stimulente personalului din sectorul bugetar,

în vederea acordării burselor la care au dreptul medicii rezidenți care își desfășoară activitatea în unități sanitare din subordinea altor ministere și instituții publice decât Ministerul Sănătății, precum și a salariilor medicilor rezidenți din unitățile sanitare preluate de Ministerul Transporturilor în luna decembrie 2013,

luând în considerare dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea contravalorii taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, având în vedere influența negativă pe care o are executarea silită a titlurilor executorii, în condițiile dreptului comun, atât asupra bugetului Administrației Fondului pentru Mediu, cât și asupra bugetului general consolidat, având în atenție necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate contravalorile taxei pe poluare pentru autovehicule și taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Întrucât lipsa acestor prevederi ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și, în mod implicit, atât nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administrația Fondului pentru Mediu, cât și neîndeplinirea obligațiilor, în domeniul protecției mediului, pe care România le are în calitate de stat membru al Uniunii Europene,

având în vedere necesitatea utilizării sumelor provenite din veniturile obținute din vânzarea certificatelor de gaze cu efect de seră, rămase în conturile ministerelor beneficiare la finele anului 2013, și evitarea înregistrării de arierate,

având în vedere angajamentele asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, în ce privește reducerea arieratelor din sectorul bugetar, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, luând în considerare faptul că unii ordonatori principali de credite ai bugetelor locale întâmpină greutăți în finanțarea unor cheltuieli urgente pentru derularea în bune condiții a activităților specifice administrației publice. Neadoptarea în cel mai scurt timp a acestor măsuri ar putea avea un impact social negativ și ar conduce la nerespectarea angajamentelor asumate prin acordurile cu organismele financiare internaționale în ce privește reducerea arieratelor,

ținând seama de necesitatea stabilirii unui registru complet al proprietății imobiliare și de schimbare a regimului de finanțare a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, potrivit înțelegerilor cu organismele internaționale, astfel încât până la jumătatea anului 2015 să se asigure creșterea cu 25% a numărului imobilelor înregistrate în Sistemul informatic integrat de cadastru și carte funciară,

în vederea diminuării efortului bugetar se propune alocarea unei cantități de carburanți din stocul disponibil al rezervelor de stat pentru operatorii de transport feroviar în contul compensației pentru serviciile de transport din cadrul pachetului minim social,

având în vedere angajamentele asumate de Guvernul României prin Scrisoarea de intenție transmisă Fondului Monetar Internațional, conform cărora vor fi luate măsuri pentru diminuarea arieratelor din economie, luând în considerare angajamentele asumate de Guvernul României față de Fondul Monetar Internațional - Comisia Europeană - Banca Mondială privind măsurile de reducere a arieratelor și a obligațiilor restante ale SNTFC "CFR Călători" - S.A. către Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., țintelor anuale de profit operațional, ținând cont de faptul că penalitățile și majorările calculate pentru neplata datoriilor istorice influențează negativ rezultatul exercițiului financiar lunar și anual prin creștere zilnică. Având în vedere lipsa fondurilor necesare plății, există posibilitatea perturbării desfășurării activității companiei de transport public de călători,

luând în considerare faptul că aceste situații aduc atingere interesului public general și constituie un motiv de urgență deosebită și extraordinară, a cărui reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

Art. I. -

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 20, litera e) se modifică și va avea următorul cuprins:

"

e) veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, dacă la data vânzării/cesionării inclusiv contribuabilul deține pe o perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare. Nu intră sub incidența acestor prevederi veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română de o persoană juridică rezidentă într-un stat cu care România nu are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri."

2. La articolul 74, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

"

(21) Contribuabilii/Asocierile fără personalitate juridică care desfășoară activități agricole pentru care venitul se stabilește pe bază de norme de venit și dețin suprafețe destinate producției agricole vegetale/animale în localități diferite vor opta pentru stabilirea localității sau localităților unde vor beneficia de încadrarea în limitele veniturilor neimpozabile prevăzute pentru fiecare grupă de produse vegetale/animale de la art. 72 alin. (2). Opțiunea se exercită prin completarea corespunzătoare a «Declarației privind veniturile din activități agricole impuse pe norme de venit»."

3. La articolul 118, alineatele (1) - (3) se modifică și vor avea următorul cuprins:

"

(1) În înțelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei țări cu care România a încheiat o convenție pentru evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obținut de către acel contribuabil din România nu poate depăși cota de impozit prevăzută în convenție care se aplică asupra acelui venit. În situația în care sunt cote diferite de impozitare în legislația internă sau în convențiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Dacă un contribuabil este rezident al unei țări din Uniunea Europeană, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obținut de acel contribuabil din România este cota mai favorabilă prevăzută în legislația internă, legislația Uniunii Europene sau în convențiile de evitare a dublei impuneri. Legislația Uniunii Europene se aplică în relația României cu statele membre ale Uniunii Europene, respectiv cu statele cu care Uniunea Europeană are încheiate acorduri de stabilire a unor măsuri echivalente.
Jurisprudență (1)

(2) Pentru aplicarea prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri și a legislației Uniunii Europene, nerezidentul are obligația de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidență fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidență, precum și, după caz, o declarație pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiției de beneficiar în situația aplicării legislației Uniunii Europene. Dacă certificatul de rezidență fiscală, respectiv declarația ce va indica calitatea de beneficiar nu se prezintă în acest termen, se aplică prevederile titlului V. În momentul prezentării certificatului de rezidență fiscală și, după caz, a declarației prin care se indică calitatea de beneficiar se aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri sau ale legislației Uniunii Europene și se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripție. În acest sens, certificatul de rezidență fiscală trebuie să menționeze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripție, rezidența fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenția de evitare a dublei impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau într-un stat cu care Uniunea Europeană are încheiat un acord de stabilire a unor măsuri echivalente pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Calitatea de beneficiar în scopul aplicării legislației Uniunii Europene va fi dovedită prin certificatul de rezidență fiscală și, după caz, declarația pe propria răspundere a acestuia de îndeplinire cumulativă a condițiilor referitoare la: perioada minimă de deținere, condiția de participare minimă în capitalul persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de organizare prevăzute în titlul II sau titlul V, după caz, calitatea de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări. Certificatul de rezidență fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plățile este valabil și în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepția situației în care se schimbă condițiile de rezidență.

(3) În cazul în care s-au făcut rețineri de impozit ce depășesc cotele din convențiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din legislația Uniunii Europene, suma impozitului reținut în plus se restituie potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

4. La articolul 1251 alineatul (1), după punctul 26 se introduce un nou punct, punctul 261, cu următorul cuprins:

"

261. servicii de telecomunicații sunt serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea și recepția de semnale, înscrisuri, imagini și sunete sau informații de orice natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepții. Serviciile de telecomunicații cuprind, de asemenea, și furnizarea accesului la rețeaua mondială de informații."

5. La articolul 1252 alineatul (3), litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:

"

b) teritoriile franceze menționate la art. 349 și art. 355 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;".

6. La articolul 133 alineatul (5) litera e), punctele 9-11 se abrogă.

7. La articolul 133 alineatul (5), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

"

h) locul unde beneficiarul este stabilit, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită, în cazul următoarelor servicii prestate către o persoană neimpozabilă:

1. serviciile de telecomunicații;

2. serviciile de radiodifuziune și televiziune;

3. serviciile furnizate pe cale electronică."

8. La articolul 1473, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:

"

(41) Prin excepție de la prevederile alin. (3) și (4), diferențele negative de TVA stabilite de organele de inspecție sau sumele neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului, din diferențele de TVA de plată stabilite de organele de inspecție fiscală, prin decizii a căror executare a fost suspendată de instanțele de judecată, potrivit legii, nu se adaugă la suma negativă sau la taxa de plată cumulată, după caz, rezultate în perioadele în care este suspendată executarea deciziei. Aceste sume se cuprind în decontul perioadei fiscale în care a încetat suspendarea executării deciziei, în vederea determinării sumei negative a taxei, cumulată, sau, după caz, a taxei de plată, cumulată."

9. Articolul 1524 se modifică și va avea următorul cuprins:

"

Regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune prestate de către persoane impozabile nestabilite în Uniunea Europeană

Art. 1524. -

(1) În înțelesul prezentului articol:

a) persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană înseamnă o persoană impozabilă care nu are sediul activității economice și nici nu dispune de un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene și care nu are obligația să fie înregistrată în scopuri de TVA pentru alte operațiuni decât cele supuse regimului special;

b) stat membru de înregistrare înseamnă statul membru ales de persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană pentru a declara momentul începerii activității sale ca persoană impozabilă pe teritoriul Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile prezentului articol;

c) stat membru de consum înseamnă statul membru în care are loc prestarea de servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune, conform art. 133 alin. (5) lit. h).

(2) Orice persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană poate utiliza un regim special pentru toate serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune prestate către persoane neimpozabile care sunt stabilite, au domiciliul stabil sau reședința obișnuită în Uniunea Europeană. Regimul special permite, printre altele, înregistrarea unei persoane impozabile nestabilite în Uniunea Europeană într-un singur stat membru, conform prezentului articol, pentru toate serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune prestate către persoane neimpozabile stabilite în Uniunea Europeană.

(3) În cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană optează pentru regimul special și alege România ca stat membru de înregistrare, la data începerii operațiunilor taxabile, persoana respectivă trebuie să depună în format electronic o declarație de începere a activității la organul fiscal competent. Declarația trebuie să conțină următoarele informații: denumirea/numele persoanei impozabile, adresa poștală, adresele electronice, inclusiv pagina de internet proprie, codul național de înregistrare fiscală, după caz, precum și o declarație prin care se confirmă că persoana nu este înregistrată în scopuri de TVA în Uniunea Europeană. Modificările ulterioare ale datelor din declarația de înregistrare trebuie aduse la cunoștința organului fiscal competent, pe cale electronică.

(4) La primirea declarației de începere a activității organul fiscal competent va înregistra persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA și va comunica acest cod persoanei respective prin mijloace electronice. În scopul înregistrării nu este necesară desemnarea unui reprezentant fiscal.

(5) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activității sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special.

(6) Persoana impozabilă nestabilită va fi scoasă din evidență de către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele situații:

a) persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai prestează servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune;

b) organul fiscal competent constată că operațiunile taxabile ale persoanei impozabile s-au încheiat;

c) persoana impozabilă nu mai îndeplinește cerințele pentru a i se permite utilizarea regimului special;

d) persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special.

(7) În termen de 20 de zile de la sfârșitul fiecărui trimestru calendaristic, persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să depună la organul fiscal competent, prin mijloace electronice, o declarație specială de TVA, potrivit modelului stabilit de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 815/2012 al Comisiei din 13 septembrie 2012 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în ceea ce privește regimurile speciale pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii de telecomunicații, servicii de radiodifuziune și de televiziune sau servicii electronice către persoane neimpozabile, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune în perioada fiscală de raportare.

(8) Declarația specială de TVA trebuie să conțină următoarele informații:

a) codul de înregistrare prevăzut la alin. (4);

b) valoarea totală, exclusiv taxa, a prestărilor de servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune și televiziune efectuate în cursul perioadei fiscale de raportare, cotele taxei aplicabile și valoarea corespunzătoare a taxei datorate fiecărui stat membru de consum în care taxa este exigibilă;

c) valoarea totală a taxei datorate în Uniunea Europeană.

(9) Declarația specială de TVA se întocmește în lei. În cazul în care prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la completarea declarației, rata de schimb în vigoare în ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.

(10) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să achite suma totală a taxei datorate în Uniunea Europeană într-un cont special, în lei, deschis la trezorerie, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligația depunerii declarației speciale. Prin norme se stabilește procedura de virare a sumelor cuvenite fiecărui stat membru, pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune și televiziune desfășurate pe teritoriul lor, de persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană, înregistrată în România în scopuri de TVA.

(11) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană care utilizează regimul special nu poate deduce TVA prin declarația specială de taxă, conform art. 1471, dar va putea exercita acest drept prin rambursarea taxei aferente importurilor și achizițiilor de bunuri/servicii efectuate în România, în conformitate cu prevederile art. 1472 alin. (1) lit. b), chiar dacă o persoană impozabilă stabilită în România nu ar avea dreptul la o compensație similară în ceea ce privește taxa sau un alt impozit similar, în condițiile prevăzute de legislația țării în care își are sediul persoana impozabilă nestabilită.

(12) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să țină o evidență suficient de detaliată a serviciilor pentru care se aplică acest regim special, pentru a permite organelor fiscale competente din statele membre de consum să determine dacă declarația prevăzută la alin. (7) este corectă. Aceste evidențe se pun la dispoziție electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum și a statelor membre de consum. Persoana impozabilă nestabilită va păstra aceste evidențe pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au prestat serviciile."

10. După articolul 1524 se introduce un nou articol, articolul 1525, cu următorul cuprins:

"

Regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune prestate de către persoane impozabile stabilite în Uniunea Europeană, dar într-un alt stat membru decât statul membru de consum

Art. 1525. -

(1) În sensul prezentului articol:

a) persoană impozabilă nestabilită în statul membru de consum înseamnă o persoană impozabilă care are sediul activității economice sau un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene, dar nu are sediul activității economice și nu dispune de un sediu fix pe teritoriul statului membru de consum;

b) stat membru de înregistrare înseamnă statul membru pe teritoriul căruia persoana impozabilă are sediul activității economice sau, în cazul în care nu are sediul activității economice în Uniunea Europeană, statul membru în care dispune de un sediu fix. În cazul în care o persoană impozabilă nu are sediul activității economice în Uniunea Europeană, dar are mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, statul membru de înregistrare este acela în care persoana respectivă are un sediu fix și în care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special. Persoana impozabilă este ținută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză și în următorii 2 ani calendaristici;

c) stat membru de consum înseamnă statul membru în care are loc prestarea de servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune, conform art. 133 alin. (5) lit. h).

(2) Orice persoană impozabilă care are sediul activității economice în România sau, în cazul în care nu are sediul activității economice în Uniunea Europeană, dispune de un sediu fix în România poate utiliza un regim special pentru toate serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune prestate către persoane neimpozabile care sunt stabilite, au domiciliul stabil sau reședința obișnuită în statele membre de consum, dacă persoana impozabilă nu este stabilită în aceste state membre. Regimul special poate fi utilizat și de către orice persoană impozabilă care nu are sediul activității economice în Uniunea Europeană, dar dispune de mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, în cazul în care are un sediu fix în România și alege România ca stat membru de înregistrare.

(3) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă respectivă trebuie să depună în format electronic o declarație de începere a activității sale supuse regimului special la organul fiscal competent. Persoana impozabilă trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activității sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special.

(4) Pentru operațiunile impozabile efectuate în condițiile prezentului regim special, persoana impozabilă utilizează doar codul de înregistrare în scopuri de TVA alocat de statul membru de înregistrare. În cazul în care România este statul membru de înregistrare, codul de înregistrare utilizat de persoana impozabilă este cel care i-a fost atribuit conform art. 153.

(5) Persoana impozabilă care aplică regimul special va fi exclusă de la aplicarea acestui regim de către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele situații:

a) persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai prestează servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune;


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...