Back

Parlamentul României

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01.03.2002

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. - Jurisprudență (1)

În România fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurările pentru şomaj.

Art. 2. - Jurisprudență (1)

Prevederile prezentei legi reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor pentru riscul de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.

Art. 3. - Jurisprudență (1)

Măsurile prevăzute de prezenta lege au drept scop realizarea următoarelor obiective pe piaţa muncii:

a) prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia;

b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

c) sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei;

d) asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii;

e) stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;

f) stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

g) îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice;

h) creşterea mobilităţii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale care se produc în economia naţională;

i) protecţia persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj.

Art. 4. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (1)

(1) În aplicarea prevederilor prezentei legi sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii politice, de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex şi vârstă.
Jurisprudență (1)

(2) Măsurile şi drepturile speciale acordate prin prezenta lege unor categorii de persoane defavorizate nu constituie discriminare în sensul prevederilor alin. (1).
Jurisprudență (1)

CAPITOLUL II Concepte privind piaţa muncii

SECŢIUNEA 1 Termeni şi expresii utilizate

Art. 5. - Jurisprudență (10)

În sensul prevederilor prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

I. angajator - persoana juridică sau persoana fizică cu sediul, respectiv domiciliul, în România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentanţa din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forţă de muncă în condiţiile legii;
Jurisprudență (1)

II. loc de muncă - cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu;
Jurisprudență (1)

III. persoană în căutarea unui loc de muncă - persoana înregistrată la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii, pentru a fi sprijinită în ocuparea unui loc de muncă;
Modificări (1), Reviste (1)

IV. şomer - persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
Modificări (1), Proceduri (1)

a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;

b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi;
Modificări (1), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (3), Proceduri (1)

d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi un loc de muncă;

e) este înregistrată la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege;

V. stagiu de cotizare - perioada în care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat;
Modificări (1), Jurisprudență (2)

VI. asigurat - persoana fizică care realizează venituri, potrivit legii, şi este asigurată pentru riscul pierderii locului de muncă, prin plata contribuţiei de asigurări pentru şomaj;
Modificări (1), Jurisprudență (1)

VII. indemnizaţie de şomaj - o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă;
Modificări (1)

VIII. măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă - acele măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi, în mod deosebit, a şomerilor pentru a dobândi statutul de persoană ocupată.

SECŢIUNEA a 2-a Indicatori statistici privind piaţa muncii

Art. 6. - Puneri în aplicare (1)

(1) La nivel naţional şi teritorial situaţiile şi evoluţiile de pe piaţa muncii sunt monitorizate, în principal, cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici privind:

a) resursele de muncă;

b) populaţia activă;

c) populaţia ocupată;

d) şomerii;

e) locurile de muncă vacante;

f) indemnizaţia de şomaj;

g) populaţia ieşită din şomaj prin ocupare, precum şi prin părăsirea pieţei muncii;

h) rata şomajului.

(2) Sistemul de indicatori statistici şi metodologia de calcul a acestora se stabilesc de Institutul Naţional de Statistică în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Art. 7. -

(1) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza documentelor primare de înregistrare a şomerilor, a comunicărilor făcute de furnizorii de servicii de ocupare acreditaţi şi de angajatori privind locurile de muncă vacante, calculează indicatorii statistici prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. d) -h) şi alţi indicatori specifici pieţei muncii.
Jurisprudență (1)

(2) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă elaborează, în funcţie de necesităţi, analize, studii şi cercetări statistice speciale privind situaţia şi evoluţia şomajului şi a ocupării, la nivel naţional şi teritorial, pe domenii de activitate.
Puneri în aplicare (1)

Art. 8. -

(1) Pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la art. 7 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă asigură condiţiile materiale, organizatorice şi manageriale corespunzătoare, elaborează şi administrează sistemul documentelor primare, constituie şi exploatează baza proprie de date.

(2) Pentru realizarea unor analize, studii şi cercetări statistice speciale de natura celor prevăzute la art. 7 alin. (2) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă poate angaja şi serviciile unor prestatori specializaţi.

(3) Metodologia de realizare a cercetărilor statistice speciale va fi avizată, potrivit legii, de Institutul Naţional de Statistică.

Art. 9. -

(1) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are obligaţia să facă publici indicatorii statistici privind piaţa muncii, cu o periodicitate care va fi stabilită o dată cu sistemul de indicatori prevăzut la art. 6 alin. (1).

(2) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă va pune la dispoziţie Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale indicatorii statistici, rezultatele cercetărilor statistice speciale, analizele şi studiile statistice.

Art. 10. - Jurisprudență (1)

(1) Angajatorii au obligaţia să comunice agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii pentru ocuparea forţei de muncă, în căror rază îşi au sediul, respectiv domiciliul, toate locurile de muncă vacante, în termen de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora.
Puneri în aplicare (1)

(2) Furnizorii de servicii de ocupare acreditaţi au obligaţia de a comunica lunar agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază îşi au sediul date privind numărul şomerilor mediaţi şi încadraţi în muncă.
Puneri în aplicare (2)

Art. 11. - Jurisprudență (2)

În vederea elaborării strategiilor şi politicilor, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe piaţa muncii, la nivel naţional, pe domenii de activitate, ramuri, sectoare economice sau zone, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale iniţiază reglementări privind obligativitatea angajatorilor de a comunica informaţiile necesare cu privire la forţa de muncă.

Art. 12. -

În sensul prezentei legi, Institutul Naţional de Statistică are următoarele atribuţii:

a) calculează indicatorii statistici prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. a) -c);

b) furnizează Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă datele privind forţa de muncă, rezultate din cercetările statistice proprii;

c) elaborează în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale sistemul de indicatori statistici ai pieţei muncii şi metodologia de calcul a acestora;

d) avizează cercetările statistice speciale realizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

SECŢIUNEA a 3-a Clasificarea ocupaţiilor

Art. 13. - Jurisprudență (2)

Clasificarea ocupaţiilor din România este sistemul de identificare, ierarhizare, codificare a ocupaţiilor din economie, care se elaborează de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică, cu alte ministere şi instituţii publice interesate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 14. - Modificări (1), Jurisprudență (1)

(1) Modificarea conţinutului Clasificării ocupaţiilor din România se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi cu avizul Institutului Naţional de Statistică.

(2) Înscrierea de noi ocupaţii în Clasificarea ocupaţiilor din România se aprobă, la solicitarea celor interesaţi sau în baza unor reglementări speciale, prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 15. -

Utilizarea Clasificării ocupaţiilor din România este obligatorie la completarea documentelor oficiale.

SECŢIUNEA a 4-a Categorii de beneficiari

Art. 16. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4)

Beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situaţii:

a) au devenit şomeri în sensul prevederilor art. 5 pct. IV lit c);

b) nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după satisfacerea stagiului militar;
Modificări (1)

c) ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;

d) au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie internaţională, conform legii;

e) străini care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România, conform legii;
Modificări (2)

f) nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenţie.

Art. 17. - Jurisprudență (7)

(1) Şomerii prevăzuţi la art. 16 lit. a) sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situaţii:
Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (5)

a) le-a încetat contractul individual de muncă din motive neimputabile lor;
Modificări (2), Jurisprudență (3)

b) le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
Jurisprudență (3)

c) le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi ori aleşi, dacă anterior nu au fost încadraţi în muncă ori dacă reluarea activităţii nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului;
Jurisprudență (1)

d) militari angajaţi pe bază de contract cărora li s-a desfăcut contractul înaintea expirării duratei pentru care a fost încheiat;
Modificări (1)

e) le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;

f) au încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii;
Modificări (2), Puneri în aplicare (1)

g) au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, în cazul recuperării capacităţii de muncă, nu mai pot fi reîncadrate în muncă din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului sau din lipsa unui post vacant de natura celui ocupat anterior;
Modificări (1), Jurisprudență (1)

h) la încetarea concediului plătit pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, în condiţiile legii, nu a mai fost posibilă reluarea activităţii din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului;
Modificări (1), Jurisprudență (1)

i) nu s-au putut reîncadra în muncă după efectuarea stagiului militar din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului;

j) reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora;
Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

k) le-a încetat activitatea desfăşurată exclusiv pe baza convenţiei civile.
Modificări (1)

(2) Sunt asimilate şomerilor persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. 16 lit. b), dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

a) sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 18 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
Modificări (1), Puneri în aplicare (1)

b) sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap sau sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de 16 ani, care, în cazuri justificate, sunt lipsite de susţinători legali sau ai căror susţinători legali dovedesc că sunt în imposibilitatea de a presta obligaţia legală de întreţinere datorată minorilor;
Modificări (1)

c) sunt persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă şi care într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră nu s-au putut încadra în muncă.

se încarcă...