Curtea Constituțională

Decizia nr. 8/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) și art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 18.02.2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Augustin Zegrean președinte
Valer Dorneanu judecător
Toni Greblă judecător
Petre Lăzăroiu judecător
Mircea Ștefan Minea judecător
Puskas Valentin Zoltan judecător
Tudorel Toader judecător
Patricia Marilena Ionea magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) și art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Anda Santai în Dosarul nr. 11.792/85/2012 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 561D/2013.

La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Sibiu, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra întâmpinării depuse la dosar de partea Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Sibiu, prin care se solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând deciziile Curții Constituționale nr. 261 din 20 martie 2007 și nr. 765 din 15 iunie 2011, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 11.792/85/2012, Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) și art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.

Excepția a fost ridicată de Anda Santai cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ privind anularea Deciziei nr. 1330496366407 din 29 februarie 2012, emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Sibiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, în redactarea pe care acesta a avut-o la momentul când i s-a stabilit indemnizația, creau o discriminare între persoanele care optau pentru concediul și indemnizația pentru creșterea copilului pentru o durată de 2 ani în raport cu cele care optau pentru un concediu și o indemnizație pentru o perioadă de un an. În acest sens, arată că suma rezultată din cumulul tuturor indemnizațiilor obținute de prima categorie de persoane pe parcursul a 2 ani de zile este mai mică decât suma rezultată din cumulul tuturor indemnizațiilor obținute de a doua categorie de persoane pe parcursul unui singur an.

Autorul excepției susține, de asemenea, că dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 sunt discriminatorii, întrucât nu prevăd acordarea stimulentului de reinserție profesională și pentru persoanele care au optat pentru concediul de creștere a copilului până la 2 ani. Mai mult, legiuitorul prevede acordarea acestui stimulent persoanelor care întrerup concediul înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an, pentru perioada cuprinsă între momentul întreruperii concediului și până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, deși măsurile de protecție socială, în concepția art. 2 lit. a) din aceeași ordonanță, încetează la vârsta de un an a copilului.

Aceste dispoziții de lege descurajează opțiunea pentru concediul cu o durată de 2 ani, în condițiile în care s-a statuat că indemnizația acordată vizează copilul, iar nu părintele, iar interesul copilului este acela de a petrece cât mai mult timp alături de mama sa. În plus, opțiunea pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani nu ține întotdeauna de părinte, ci depinde de o serie de factori, precum evoluția sarcinii și a nașterii, starea nou-născutului, situația familială, posibilitățile de a face față solicitărilor profesionale concomitent cu creșterea și educarea copilului. Mai mult, odată exprimată, legea nu permite schimbarea opțiunii cu privire la durata concediului.

În continuare, arată că menținerea în vigoare a măsurilor de reducere a indemnizației pentru creșterea copilului, dincolo de încetarea cauzelor care au determinat luarea acestor măsuri de austeritate, concomitent cu luarea măsurilor de reîntregire a veniturilor bugetarilor, plasează persoanele care au calitatea de beneficiari ai indemnizației într-o situație defavorabilă și inegală față de celelalte categorii de persoane care au fost supuse acelorași măsuri de austeritate. Dreptul la concediu de maternitate este fundamental, egal cu dreptul la retribuție.

În sfârșit, susține că dispozițiile de lege criticate aduc atingere "principiului protecției așteptărilor legitime ale cetățenilor" cu privire la un anumit nivel al protecției și securității sociale, precum și dreptului la un nivel de trai decent, fiind încălcate cerințele prevăzute de art. 53 din Constituție.

Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (3) și art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, în redactarea pe care aceste dispoziții de lege au avut-o anterior modificărilor și completărilor ulterioare aduse acestui act normativ.

Având în vedere că, prin modificările și completările ulterioare, soluțiile legislative criticate au fost modificate semnificativ, precum și considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a se pronunța asupra textelor de lege cu care a fost sesizată, în redactarea pe care au avut-o acestea la momentul stabilirii pentru autorul excepției de neconstituționalitate a dreptului la concediu și indemnizație pentru creșterea copilului.

- Art. 2 alin. (3):

"

Indemnizația lunară prevăzută la alin. (1) lit. b) se stabilește în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni și nu poate fi mai mică de 600 lei și nici mai mare de 1.200 lei.";

- Art. 7:

"

(1) Persoanele care în perioada în care sunt îndreptățite să beneficieze de concediul pentru creșterea copilului și indemnizația lunară prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) obțin venituri supuse impozitului prevăzute la art. 3, înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an, au dreptul la un stimulent de inserție în cuantum lunar de 500 lei pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani.

(2) Stimulentul de inserție prevăzut la alin. (1) se acordă și persoanelor beneficiare prevăzute la art. 2 alin. (4), oricând, pe toată perioada.

(3) Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) nu beneficiază de stimulentul prevăzut la alin. (1).

(4) În cazul persoanelor care beneficiază de indemnizația lunară și solicită dreptul la stimulent de inserție, plata acestei indemnizații se suspendă."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste texte de lege aduc atingere următoarelor prevederi ale Legii fundamentale: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 47 privind nivelul de trai și art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a lua măsuri pentru a crea cetățenilor un nivel de trai decent. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la dispozițiile Protocolului nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispozițiile art. 1, art. 17 alin. (1), art. 34 alin. (1) și art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cele ale art. 17 și 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, critica de neconstituționalitate vizează diferența de tratament juridic dintre persoanele care beneficiază de indemnizație pentru creșterea copilului până la 2 ani în raport cu cele care au optat pentru încasarea acestei indemnizații doar până la împlinirea de către copil a vârstei de un an. Astfel, autorul excepției consideră că, prin tratamentul mai puțin favorabil de care beneficiază prima categorie de persoane, părinții nu sunt încurajați să opteze pentru a se dedica creșterii copilului până la împlinirea de către acesta a vârstei de 2 ani, chiar dacă, din motive obiective, nu au alte alternative.

Față de aceste critici, Curtea reține că, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, a statuat că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept constituțional, ci constituie una dintre măsurile de protecție socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituție. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor.

Totodată, prin Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a statuat că "indemnizația pentru creșterea copilului constituie o măsură concretă de protecție socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenței dreptului în sine".

Este adevărat că libertatea de reglementare a legiuitorului nu se poate manifesta cu încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

În ceea ce privește însă textele de lege criticate, Curtea apreciază că diferența de tratament juridic este determinată de situațiile evident diferite în care se află destinatarii Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 în funcție de opțiunile exprimate cu privire la durata concediului pentru creșterea copilului și indemnizația aferentă. Astfel, legiuitorul, având în vedere situația de criză economică în contextul căreia a fost emisă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, a instituit o reglementare care să încurajeze reinserția profesională. Totodată, având în vedere că unele persoane ar dori ori ar fi nevoite să opteze pentru creșterea copilului pe o perioadă mai lungă, respectiv 2 ani, a permis acest lucru, prevăzând însă o indemnizație cu un cuantum mai redus.

Curtea consideră că această reglementare nu poate fi privită ca aducând atingere principiului egalității în drepturi, care, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, nu semnifică uniformitate, astfel că situații obiectiv diferite justifică și chiar impun un tratament juridic diferențiat.

De asemenea, ținând cont atât de obiectivele urmărite de legiuitor, dar și de necesitatea de a proteja procesul de creștere și dezvoltare a copiilor, Curtea apreciază că măsurile instituite prin textele de lege criticate au un caracter rezonabil și proporțional.

În plus, opțiunea referitoare la durata concediului pentru creșterea copilului aparține părintelui.

Analizând în continuare celelalte critici de neconstituționaltiate invocate de autorul excepției, Curtea reține că, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, a statuat că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la un nivel de trai decent.

Cât privește principiul protecției așteptărilor legitime, dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea apreciază că acesta nu este incident în cauză, referirile autorului excepției la acest principiu relevând că acesta ar fi dorit ca reglementarea criticată să aibă un conținut mai favorabil sub aspectul acordării indemnizației pentru creșterea copilului. Or, principiul amintit nu ocrotește astfel de așteptări, ci impune existența unei legislații predictibile, unitare și coerente.

Curtea consideră că cele mai sus arătate sunt valabile și în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate raportate la art. 20 din Constituție, întrucât autorul excepției nu invocă motive suplimentare referitoare la acest din urmă text constituțional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALÃ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Anda Santai în Dosarul nr. 11.792/85/2012 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 2 alin. (3) și art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 ianuarie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
;
se încarcă...