Back

Autoritatea Naţională pt. Regl. şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice

Instrucţiunile nr. 1/2013 emise în aplicarea prevederilor art. 188 alin. (2) lit. d) şi art. 188 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

În vigoare de la 21.06.2013

Te interesează forma portabilă a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 5,46 Lei cu TVA

Cumpără document

Având în vedere prevederile art. 2 şi art. 188 alin. (2) lit. d) şi art. 188 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

ţinând cont de numeroasele respingeri ale documentaţiilor de atribuire având la bază formulări restrictive ale cerinţelor de calificare privind studiile, pregătirea profesională şi calificarea persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului, precum şi având în vedere necesitatea reglementării unei abordări unitare a principalilor actori implicaţi în procesul achiziţiilor publice, s-a constatat necesitatea emiterii unei îndrumări cu privire la modalitatea de formulare a cerinţelor de calificare ce vizează capacitatea profesională;

în temeiul art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2005 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2006, cu modificările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice emite următoarele instrucţiuni:

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1.

Prezentele instrucţiuni sunt emise în aplicarea art. 188 alin. (2) lit. d) şi alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2.

(1) Atunci când stabileşte cerinţele de calificare autoritatea contractantă are obligaţia să respecte principiul proporţionalităţii şi să nu formuleze cerinţe care ajung să se dubleze, respectiv care nu pot fi justificate în raport cu ceea ce urmează a fi prestat/executat aşa cum este prevăzut la nivelul caietului de sarcini sau al documentaţiei descriptive.

(2) Este recomandabil ca cerinţele de calificare să vizeze în special experienţa specifică a personalului implicat în derularea contractului şi nu experienţa generală a acestuia.

Art. 3.

Experienţa similară a personalului de conducere, precum şi cea a persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului se raportează la domeniul aferent obiectului contractului ce urmează a fi atribuit.

Art. 4.

În conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce, autoritatea contractantă are obligaţia de a accepta documente echivalente celor solicitate la nivelul documentaţiei de atribuire, emise de organisme stabilite în alte state.

CAPITOLUL II Dispoziţii în legătură cu cerinţele/criteriile de calificare şi selecţie referitoare la studiile personalului de conducere, precum şi ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii/lucrări

SECŢIUNEA 1 Cerinţe legate de studii

PARAGRAFUL 1
Domeniul studiilor

Art. 5.

Informaţii referitoare la studii se pot solicita personalului de conducere, precum şi persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului.

Art. 6.

Atunci când solicită îndeplinirea unor cerinţe de calificare legate de studii, autoritatea contractantă are în vedere faptul că există situaţii în care sunt relevante competenţele persoanei/persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii/lucrări, şi nu domeniul studiilor.

Art. 7.

Atunci când se solicită informaţii referitoare la studii, se va justifica de ce se solicită absolvirea studiilor într-un anumit domeniu, respectiv de ce doar o persoană care a absolvit studiile solicitate poate îndeplini activităţile din contractul ce urmează a fi atribuit şi de ce persoane care au alte studii decât cele solicitate nu pot realiza aceste activităţi.

Art. 8.

(1) În măsura în care există o justificare în ceea ce priveşte domeniul studiilor solicitate, domeniul va fi definit clar pentru a nu crea ambiguităţi în evaluarea documentelor de calificare.

Notă exemplificativă:

Nu este suficient să se menţioneze domeniul tehnic, ci se va preciza expres ce tip de studii se solicită, spre exemplu specializarea construcţii civile, industriale şi agricole (conform legislaţiei relevante în vigoare).

(2) Dacă se justifică solicitarea absolvirii studiilor într-un anumit domeniu, acesta va fi corelat cu domeniul relevant care să permită desfăşurarea activităţilor aferente obiectului contractului, activităţi ce vor fi derulate de persoana căreia i-au fost solicitate respectivele studii.

PARAGRAFUL 2
Durata studiilor

Art. 9.

Referinţa la durata studiilor se face prin solicitarea fie de studii superioare, fie de studii medii.

Notă exemplificativă:

Nu se vor solicita studii superioare de lungă durată.

PARAGRAFUL 3
Studii postuniversitare

Art. 10.

Nu se poate solicita ca un expert să aibă atât studii superioare cât şi studii postuniversitare, studii universitare de masterat sau doctorat.

Notă exemplificativă:

Spre exemplu, nu se poate impune ca un expert să aibă studii superioare absolvite cu diplomă de licenţă şi master în acelaşi domeniu.

Art. 11.

Nu se justifică solicitarea absolvirii de către o anumită persoană responsabilă pentru îndeplinirea contractului doar de studii postuniversitare/master/doctorat.

Art. 12.

Dacă nu se impune absolvirea cu diplomă de licenţă a studiilor într-un anumit domeniu, autoritatea contractantă poate permite dovedirea specializării într-un anumit domeniu fie prin studii absolvite cu diplomă de licenţă, fie prin studii postuniversitare, fie prin cursuri ce s-au finalizat cu certificări recunoscute la nivel naţional/internaţional într-un anumit domeniu.

Note exemplificative:

Spre exemplu, nu se poate impune ca un expert să aibă studii superioare absolvite cu diplomă de licenţă şi master (indiferent de domeniu).

Se poate solicita ca expertul să aibă fie studii superioare absolvite cu diplomă de licenţă, fie studii postuniversitare, fie cursuri recunoscute la nivel naţional/internaţional, spre exemplu în domeniul IT.

SECŢIUNEA a 2-a Cerinţe legate de experienţa în domeniul studiilor

Art. 13.

Experienţa generală solicitată de autoritatea contractantă în ceea ce priveşte domeniul studiilor poate fi de până la 5 ani.

Art. 14.

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 13, autoritatea contractantă poate solicita mai mult de 5 ani vechime în specialitatea studiilor atunci când există reglementări specifice în vigoare şi/sau atunci când autoritatea contractantă justifică temeinic, la nivelul notei justificative privind criteriile de calificare, complexitatea deosebită a activităţilor ce urmează a fi derulate în cadrul contractului prin prisma poziţiei/atribuţiilor respectivului expert.

(2) Atunci când există reglementări specifice în vigoare ce determină depăşirea numărului de ani precizat la art. 13, autoritatea contractantă menţionează la nivelul fişei de date prevederea expresă din actul normativ respectiv.

Art. 15.

Nu se va impune îndeplinirea unei experienţe generale a expertului în ultimii X ani.

Notă exemplificativă:

Nu se poate impune ca expertul să aibă o experienţă generală în domeniul studiilor realizată în ultimii 7 ani.

Se poate solicita ca expertul să aibă o experienţă generală în domeniul studiilor de cel puţin 5 ani.

Art. 16.

(1) Anii solicitaţi în vederea dovedirii experienţei generale vor fi calculaţi prin prisma duratei proiectului la nivelul căruia a acumulat expertul/persoana respectivă experienţa şi prin corelare cu funcţia/activităţile/atribuţiile pe care a avut-o/le-a desfăşurat expertul.

(2) Anii solicitaţi în vederea dovedirii experienţei generale pot fi calculaţi pe baza unor documente-suport relevante care să ateste experienţa generală, şi nu prin raportare efectiv la timpul alocat activităţii respective.

Notă exemplificativă:

În evaluarea ofertelor, în vederea îndeplinirii criteriului de calificare solicitat, documentele-suport relevante care atestă experienţa generală şi care trebuie să fie acceptate de autoritatea contractantă pot fi fişa de post, contractul de muncă, recomandarea sau orice alte documente similare.

CAPITOLUL III Dispoziţii în legătură cu cerinţele/criteriile de calificare şi selecţie referitoare la experienţa specifică a personalului de conducere, precum şi a persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii/lucrări

Art. 17.

Experienţa în domeniul specific aferent activităţilor din cadrul contractului ce urmează a fi atribuit, prin prisma poziţiei/atribuţiilor fiecărui expert, solicitată de autoritatea contractantă poate fi de până la 3 ani.

Art. 18.

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 17, autoritatea contractantă poate solicita mai mult de 3 ani experienţă specifică atunci când există reglementări specifice în vigoare şi/sau atunci când autoritatea contractantă justifică temeinic, la nivelul notei justificative privind criteriile de calificare, complexitatea deosebită a activităţilor ce urmează a fi derulate în cadrul contractului prin prisma poziţiei/atribuţiilor respectivului expert.

(2) Atunci când există reglementări specifice în vigoare ce determină depăşirea numărului de ani precizat la art. 17, autoritatea contractantă menţionează la nivelul fişei de date prevederea expresă din actul normativ respectiv.

Art. 19.

(1) Nu se va impune ca experienţa specifică cuantificată în ani să fie realizată la nivelul unui singur contract/proiect.

(2) Nu se va limita pentru experţi dovedirea experienţei specifice prin participarea la proiect/proiecte derulat/derulate în ultimii X ani.

Notă exemplificativă:

Spre exemplu, nu se poate impune ca un expert să fi participat într-un proiect similar derulat în ultimii 3 ani.

(3) Nu se va impune îndeplinirea unei experienţe specifice a expertului în ultimii X ani.

Notă exemplificativă:

Spre exemplu, nu se poate impune ca un expert să aibă o experienţă specifică realizată în ultimii 5 ani.

(4) Nu se va impune ca experienţa specifică să fie realizată în perioada solicitată pentru experienţa generală.

Notă exemplificativă:

Nu se poate solicita ca din cei 5 ani de experienţă în domeniul studiilor 3 ani să fie în domeniul specific activităţilor din cadrul contractului.

Art. 20.

(1) Anii solicitaţi în vederea dovedirii experienţei specifice vor fi calculaţi prin prisma duratei proiectului la nivelul căruia a acumulat expertul/persoana respectivă experienţa specifică corelat cu funcţia/activităţile/atribuţiile pe care a avut-o/le-a desfăşurat expertul.

(2) Anii solicitaţi în vederea dovedirii experienţei specifice pot fi calculaţi pe baza unor documente-suport relevante care să ateste experienţa specifică a persoanelor ce au în cadrul activităţii curente atribuţii similare cu activităţile pe care urmează a le derula în cadrul viitorului contract şi nu prin raportare efectiv la timpul alocat activităţii respective.

Notă exemplificativă:

În evaluarea ofertelor, în vederea îndeplinirii criteriului de calificare solicitat, documentele-suport relevante care atestă experienţa specifică pot fi fişa de post, contractul de muncă, recomandarea sau orice alte documente similare.

Art. 21.

(1) Dacă s-a solicitat un număr de ani minim necesar în vederea dovedirii experienţei specifice, nu se va solicita şi dovedirea experienţei specifice a respectivei persoane prin implicarea într-un contract/proiect la nivelul căruia să fi derulat activităţi similare celor ce fac obiectul procedurii pentru care se solicită.

(2) Dacă s-a solicitat dovedirea experienţei specifice a respectivei persoane prin implicarea într-un contract/proiect la nivelul căruia să fi derulat activităţi similare celor ce fac obiectul procedurii pentru care se solicită nu se va solicita şi un număr de ani minim necesar în vederea dovedirii experienţei specifice.

CAPITOLUL IV Dispoziţii în legătură cu cerinţele/criteriile de calificare şi selecţie referitoare la atestarea/autorizarea tehnicoprofesională obligatorie conform prevederilor legale a personalului de conducere, precum şi a persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii/lucrări

Art. 22.

Pentru specialiştii pentru care, în baza unui act normativ, este obligatorie desfăşurarea activităţilor în cadrul contractului/proiectului în calitatea atestată/autorizată, autoritatea contractantă:

a) menţionează la nivelul fişei de date prevederea expresă din actul normativ în baza căruia este obligatorie atestarea;

b) solicită doar atestatul şi/sau legitimaţia;

c) nu impune condiţii de studii, vechime, respectiv de experienţă generală şi/sau specifică sau condiţii ce vizează implicarea într-un proiect/contract similar atunci când instituţiile abilitate pentru a emite astfel de atestate/autorizaţii impun îndeplinirea anumitor condiţii de vechime/experienţă.

Notă exemplificativă:

Exemplificăm experţi pentru care nu se pot impune condiţii de vechime: responsabilul tehnic cu execuţia, diriginţi de şantier, verificatori de proiect, personal atestat AFER/ISCIR/ANRE/ ANVAR/ANCPI/CECAR/CAFR/MCPN etc.

Art. 23.

(1) Pentru operatorii economici care prezintă experţi străini ce deţin certificat/atestat echivalent emis de autorităţile de certificare abilitate din alt stat nu se va impune obţinerea atestatului/certificatului recunoscut de autorităţile române la momentul depunerii ofertelor/candidaturilor.

(2) În baza principiului recunoaşterii reciproce, autoritatea contractantă are obligaţia de a accepta certificate echivalente.

(3) Operatorul economic trebuie să întreprindă, acolo unde legislaţia naţională impune, demersurile necesare pentru a putea prezenta la momentul semnării contractului de achiziţie publică atestatul recunoscut de autorităţile române.

Notă exemplificativă:

De exemplu, art. 14 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, dispune că agenţii economici care execută lucrări de construcţii asigură nivelul de calitate corespunzător cerinţelor esenţiale, prin personal propriu şi responsabili tehnici cu execuţia atestaţi, precum şi printr-un sistem propriu conceput şi realizat. Potrivit art. 1 din Regulamentul de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 925/1995, verificarea şi expertizarea tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor privind respectarea cerinţelor prevăzute de lege reprezintă o componentă a sistemului calităţii în construcţii şi se efectuează de către specialişti cu activitate în construcţii, atestaţi tehnico-profesional de către comisii organizate de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, iar potrivit art. 21 din acelaşi act normativ asigurarea calităţii execuţiei lucrărilor de construcţii se face în mod diferenţiat în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei, conform Regulamentului de conducere şi asigurare a calităţii, printr-un sistem propriu de calitate şi responsabili tehnici cu execuţia atestaţi. În conformitate cu art. 2 din Regulamentul de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului 925/1995, prevederile regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor sunt obligatorii pentru persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate care îşi desfăşoară activitatea în domeniul construcţiilor pe teritoriul României.

se încarcă...