Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 87/2003 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și Consiliului
Număr celex: 32002L0087

În vigoare de la 11.02.2003

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA 2002/87/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 16 decembrie 2002
privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a
întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții
care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a
Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE
și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și
2000/12/CE ale Parlamentului European și Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 47 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social2,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene3,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat4,

întrucât:

(1) Legislația comunitară actuală cuprinde un set complet de norme pentru organizarea supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții în mod individual, precum și a supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui grup bancar și unui grup de întreprinderi de investiții sau, respectiv, unui grup de asigurare, adică unui grup care desfășoară activități financiare omogene.

(2) Evoluția recentă a piețelor financiare a determinat crearea unor grupuri financiare, denumite "conglomerate financiare", care furnizează produse și servicii aferente diferitelor sectoare ale piețelor financiare menționate anterior. Nu există deocamdată nici o formă de supraveghere prudențială consolidată a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin acestui tip de conglomerate, în special în ceea ce privește solvabilitatea și concentrarea riscurilor la nivelul conglomeratelor, tranzacțiile în interiorul grupului, modalitățile de gestiune internă a riscurilor la nivelul conglomeratului și onorabilitatea și competența conducerii. Unele conglomerate financiare se numără printre cele mai mari grupuri financiare care își desfășoară activitatea pe piețele financiare și furnizează servicii la nivel mondial. Dacă aceste conglomerate și, mai exact, instituțiile de credit, întreprinderile de asigurare și întreprinderile de investiții care fac parte din aceste conglomerate s-ar confrunta cu dificultăți financiare, sistemul financiar ar putea fi grav afectat, cu repercusiuni negative asupra depunătorilor, asiguraților și investitorilor.

(3) În planul de acțiune privind serviciile financiare prezentat de Comisie se enumeră o serie de acțiuni necesare pentru realizarea pieței unice a serviciilor financiare și se preconizează elaborarea unei legislații prudențiale suplimentare a conglomeratelor financiare, în vederea acoperirii lacunelor existente în prezenta legislație sectorială, precum și pentru a remedia riscurile prudențiale suplimentare, astfel încât să se asigure o supraveghere judicioasă a grupurilor financiare care desfășoară activități trans-sectoriale. Un obiectiv atât de ambițios nu poate fi atins decât în etape. Una dintre aceste etape este reprezentată de instituirea unei supravegheri suplimentare pentru instituțiile de credit, întreprinderile de asigurare și întreprinderile de investiții care aparțin unui conglomerat financiar.

(4) Există și alte forumuri internaționale care au identificat nevoia de a elabora un regim prudențial adecvat pentru conglomeratele financiare.

(5) Pentru a fi eficientă, supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar trebuie să se aplice tuturor conglomeratelor care desfășoară activități financiare transsectoriale semnificative, acest lucru fiind stabilit prin atingerea anumitor praguri, indiferent de structura lor. Supravegherea suplimentară trebuie să cuprindă toate activitățile financiare prevăzute în legislația financiară sectorială, precum și toate entitățile care desfășoară acest tip de activități ca activitate principală, inclusiv întreprinderile de administrare a investițiilor.

(6) Deciziile de a nu include o anumită entitate în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare trebuie adoptate după ce s-a analizat, între altele, dacă entitatea în cauză intră sau nu sub incidența supravegherii consolidate a grupului în conformitate cu normele sectoriale.

(7) Autoritățile competente trebuie să aibă posibilitatea de a evalua, la nivel consolidat, situația financiară a instituțiilor de credit, întreprinderilor de asigurare și întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar, mai ales în ceea ce privește solvabilitatea acestora (inclusiv eliminarea utilizării suprapuse a instrumentelor de capital propriu), concentrările riscurilor și tranzacțiile în interiorul grupului.

(8) Conglomeratele financiare sunt adeseori administrate pe baza ramurilor lor de activitate care nu coincid pe deplin cu structurile juridice ale conglomeratului. Pentru a ține seama de această tendință, este necesar să se elaboreze norme privind conducerea conglomeratelor, în special în ceea ce privește administrarea holdingurilor financiare mixte.

(9) Toate conglomeratele financiare care fac obiectul unei supravegheri complementare trebuie să dispună de un coordonator desemnat din rândul autorităților competente implicate.

(10) Sarcinile de coordonator nu trebuie să afecteze sarcinile și responsabilitățile autorităților competente prevăzute în normele sectoriale.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...