Curtea Constituțională

Decizia nr. 556/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2), (21) și (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30.08.2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mica Industrie" - S.A. din Iași, prin lichidator judiciar "Express Lichidator" I.U.P.R. din Iași, în Dosarul nr. 8.236/99/2007 al Tribunalului Iași - Secția comercială și faliment.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială "Mica Industrie" - S.A. din Iași, prin lichidator judiciar "Express Lichidator" I.U.P.R. din Iași, a depus o cerere scrisă prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Președintele acordă cuvântul procurorului, care se opune cererii de amânare. Curtea, având în vedere data sesizării sale, respectiv 23 iunie 2010, constată că autorul excepției a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, astfel încât respinge cererea de amânare formulată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 401 din 23 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.236/99/2007, Tribunalul Iași - Secția comercială și faliment a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Mica Industrie" - S.A. din Iași, prin lichidator judiciar "Express Lichidator" I.U.P.R. din Iași, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de înlocuire a lichidatorului judiciar și de continuare a procedurii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 contravin principiului egalității tuturor persoanelor în fața justiției, întrucât stabilesc desemnarea administratorului judiciar sau lichidatorului de către creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, iar nu de majoritatea creditorilor înscriși în tabelul de creanțe al societății debitoare.

Cu privire la art. 19 alin. (21) din Legea nr. 85/2006, autorul excepției consideră că acesta încalcă principiul colectivității, al unicității și caracterului consensual al procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, precum și principiul egalității în fața legii, având în vedere faptul că legiuitorul a optat pentru criteriul valorii creanțelor, iar nu pentru cel al numărului creditorilor.

Referitor la art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, autorul consideră că obligația părților de a se abona la Buletinul procedurilor de insolvență, precum și termenul scurt de 3 zile restrâng accesul liber la justiție.

Cu privire la critica art. 19 din lege în integralitatea sa, autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, venind în contradicție cu art. 44 alin. (1) și art. 53 din Constituție, întrucât numirea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic, numai la propunerea creditorului majoritar a cărui creanță depășește 50% din valoarea totală a creanțelor unei societăți comerciale, este lăsată la latitudinea unei persoane care dă dovadă de pasivitate și toleranță oficială și care, în măsura în care are interese, poate subevalua bunurile patrimoniale, în detrimentul celorlalți creditori.

Tribunalul Iași - Secția comercială și faliment, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Analizând motivele invocate de autorul excepției, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie doar prevederile art. 19 alin. (2), (21) și (3) din Legea nr. 85/2006, texte de lege care au următorul conținut:

"

(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.

(21) Creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația.

(3) Creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) și (21), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență. Judecătorul va soluționa, de urgență și deodată, toate contestațiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 4 alin. (2) referitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 privind înfăptuirea justiției din Constituție și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că acestea sunt constituționale.

Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 898 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, a stabilit în privința art. 19 alin. (2) și (21) din Legea nr. 85/2006, că opțiunea legiuitorului pentru criteriul valorii, și nu cel al numărului creditorilor, este justificată de principalul obiectiv al procedurii insolvenței, respectiv recuperarea creanțelor asupra averii debitorului. Or, în măsura în care repartizarea sumelor ce rezultă din lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiași clase de creditori, proporțional cu valoarea creanțelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii să fie luate prin raportare la valoarea creanțelor, iar nu la numărul creditorilor.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că soluția legislativă criticată, și anume posibilitatea creditorului ce deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator ori de a-l confirma pe cel provizoriu, este pe deplin justificată și nu contravine principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție.

În ipoteza normei legale criticate, un singur creditor deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, ceea ce face inutilă consultarea adunării creditorilor pentru desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator ori pentru confirmarea celui provizoriu, din moment ce hotărârea s-ar putea lua în adunarea creditorilor numai cu majoritatea specială prevăzută de lege, și anume numai cu votul acestui creditor ce deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor.

Totodată, Curtea a reținut că, potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic confirmă, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de creditorul ce deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, iar - în conformitate cu prevederile alin. (3) al art. 19 din aceeași lege - ceilalți creditori pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia creditorului, în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 19 alin. (21) din Legea nr. 85/2006 nu contravin prevederilor art. 21 din Legea fundamentală.

Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, raportată la prevederile art. 21 din Constituție și la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut că din prevederile Legii privind procedura insolvenței reiese regula citării părților prin Buletinul procedurilor de insolvență, publicație editată de Oficiul Național al Registrului Comerțului, care are drept scop publicarea citațiilor, convocărilor, notificărilor și comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanțele judecătorești, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii prevăzute de legea insolvenței. Totodată, excepțiile de la această regulă au fost instituite în cazurile strict și limitativ prevăzute, și anume în art. 7 și 8 din lege.

Curtea a constatat că liberul acces la justiție, consacrat prin prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu este un drept absolut, legiuitorul putând să prevadă anumite condiționări în vederea unei bune administrări a justiției, având, evident, o justificare rezonabilă și proporțională cu obiectivul propus.

Astfel, faptul că împotriva deciziei creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator în locul celui provizoriu ori de a confirma administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu, creditorii interesați pot face contestație la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 3 zile de la data publicării acestei decizii în Buletinul procedurilor de insolvență, își găsesc justificarea în însuși specificul acestei proceduri și are drept scop asigurarea desfășurării cu celeritate a acesteia. Obligația care decurge pentru părți în acest caz, și anume aceea de a se abona la Buletinul procedurilor de insolvență, precum și termenul scurt, de 3 zile, prevăzut de dispozițiile de lege criticate nu pot fi privite ca aducând o restrângere accesului liber la justiție, din moment ce chiar prevederile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 dau posibilitatea creditorilor interesați de a promova o contestație pentru motive de nelegalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția pronunțată prin decizia menționată, cât și considerentele acesteia sunt valabile și în prezenta cauză, inclusiv în privința art. 44 din Constituție.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALÃ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2), (21) și (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mica Industrie" - S.A., prin lichidator judiciar "Express Lichidator" I.U.P.R. din Iași, în Dosarul nr. 8.236/99/2007 al Tribunalului Iași - Secția comercială și faliment.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
;
se încarcă...