Ministerul Mediului și Pădurilor

Instrucțiunea privind delimitarea zonelor de protecție sanitară și a perimetrului de protecție hidrogeologică din 20.04.2011

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 13 mai 2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 4

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL I Prevederi generale

Domeniul de aplicare. Definiții și criterii de bază

Art. 1. -

(1) Domeniul de aplicare al prezentelor instrucțiuni cuprinde sursele de ape subterane utilizate pentru alimentarea cu apă potabilă a localităților și a operatorilor economici. Pentru sursele de ape minerale utilizate pentru cură internă sau pentru îmbuteliere aceste instrucțiuni sunt valabile, însă au caracter de recomandare. Nu fac obiectul prezentelor instrucțiuni sursele de ape geotermale, sursele de ape minerale și termominerale folosite în cura externă, sursele de ape subterane potabile din gospodăriile individuale cu debite de până la 0,2 l/s și sursele de ape industriale (nepotabile) ale operatorilor economici.

(2) Instrucțiunile pentru dimensionarea zonelor de protecție sanitară se referă numai la poluanții biodegradabili, în condițiile absenței poluanților chimici inhibitori. În cazul în care se constată prezența unei poluări cu substanțe nedegradabile biologic sau cu substanțe chimice inhibitoare ale proceselor de degradare biologică din sol și subsol, se vor lua măsuri urgente și stricte de înlăturare a sursei de poluare, mergând până la oprirea activității operatorului economic poluator.

Art. 2. -

(1) Semnificația termenilor tehnici folosiți în prezentele instrucțiuni este cea din STAS 4621-91: Hidrogeologie - Terminologie.

(2) Sursele de ape subterane considerate în instrucțiunile de față sunt cele definite prin SR 1628/1-1995 Alimentări cu apă - Surse de apă subterană. Investigații, studii de teren și cercetări de laborator, respectiv captările prin puțuri (forate sau săpate), captările prin drenuri și captările de izvoare.

(3) Expresiile "zona de protecție sanitară cu regim sever", "zona de protecție sanitară cu regim de restricție" și "perimetru de protecție hidrogeologică" au semnificațiile din Hotărârea Guvernului nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică.

(4) În înțelesul prezentelor instrucțiuni, următorii termeni se definesc astfel:

a) aluviuni - depozite sedimentare neconsolidate formate în perioada cuaternară, ca urmare a acțiunii unor cursuri de apă, constituite din bolovănișuri, pietrișuri, nisipuri, prafuri și argile;

b) atenuarea poluării - procesul de diminuare a concentrației poluanților în apa subterană, ca urmare a dispersiei, filtrării, biodegradării, adsorbției etc.;

c) izotropia acviferului - situația în care caracteristicile hidraulice ale acviferului sunt invariabile indiferent de direcție;

d) modelarea matematică a sistemului acvifer - metoda care, având la bază ecuațiile utilizate în descrierea mișcării apei și a poluanților în sistemul acvifer, constă în realizarea unui model analitic al mișcării, care, în cazuri idealizate de mediu omogen și izotrop, permite obținerea unor soluții exacte ale ecuațiilor respective, sau a unui model numeric, care, fără a folosi ipoteze simplificatoare, furnizează soluții aproximative acceptabile în practică;

e) testarea acviferului - metodă prin care se urmărește determinarea parametrilor hidrogeologici și a debitului exploatabil al unui acvifer, constând din extragerea sau adăugarea unor cantități determinate de apă din sau în acvifer, de obicei prin intermediul unui foraj, cu măsurarea simultană și ulterioară a variației nivelului apei în acvifer, respectiv în forajul testat și eventual în unul sau mai multe foraje satelit (piezometre);

f) vulnerabilitatea la poluare - riscul potențial de contaminare a apelor subterane, depinzând de caracteristicile și grosimea solului, absența sau prezența în acoperișul acviferului a unor strate cu rol protector, caracteristicile zonei nesaturate și ale celei saturate, legate de capacitatea de atenuare a poluării, precum și de natura și caracteristicile poluanților.

Art. 3. -

Dimensionarea zonelor de protecție trebuie să se facă astfel încât în cadrul acestor zone să fie îndeplinite următoarele condiții:

a) să se asigure protecția față de contaminările microbiologică și chimică, ținând seama de capacitatea epuratoare a solului și rocilor;

b) în cazul poluării cu substanțe greu degradabile sau nedegradabile, extinderea zonei trebuie să asigure suficient timp de intervenție prin măsuri de depoluare.

Art. 4. -

(1) Pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 3, la dimensionarea zonelor de protecție se vor lua în considerare următoarele criterii:

a) caracteristicile morfologice, litostratigrafice și structural-tectonice ale zonei;

b) caracteristicile hidrogeologice și tipul acviferului;

c) condițiile la limită ale acviferului;

d) vulnerabilitatea la poluare a acviferului;

e) timpul de tranzit al unei particule de apă potențial poluată de la pătrunderea sa în sol până la captare, incluzând zonele nesaturată și saturată, astfel încât prin efectul purificator al solului și rocilor traversate această particulă să își piardă potențialul poluant;

f) regimul de exploatare a captărilor prin puțuri sau drenuri, care prin denivelările create influențează timpul de tranzit.

(2) Situația fiecărei captări va fi analizată în funcție de toate aceste criterii, evaluându-se toate datele disponibile, chiar dacă la alegerea metodei de dimensionare unul dintre criterii va fi determinant.

CAPITOLUL II Metode de dimensionare a zonelor de protecție

II.1. Principii de dimensionare

Art. 5. -

Principiul fundamental al dimensionării și instituirii zonelor de protecție este acela de a preveni și combate poluarea surselor de ape subterane. Plecând de la acest principiu, se iau în considerare criteriile menționate la art. 4, alegându-se metoda de dimensionare în funcție de tipul acviferului (freatic sau de adâncime, cu sau fără dinamică inițială), de tipul rocii magazin (cu porozitate interstițială sau cu fisuri și/sau goluri carstice), de dimensiunile și tipul captării.

Art. 6. -

Pentru zonele de protecție sanitară, în cazul majorității metodelor de dimensionare, distanța de protecție se determină pe baza ecuațiilor ce caracterizează mișcarea apei subterane, prin folosirea în calcul a caracteristicilor acviferului și captării respective, precum și a timpului de tranzit normat pentru protecția sanitară, 20 de zile (timp care asigură protecția împotriva efectelor imediate ale activității umane), în cazul zonei de protecție sanitară cu regim sever, și 50 de zile (timp care asigură reducerea naturală a unor eventuale contaminări microbiologice sau impurificării chimice cu substanțe ușor degradabile), în cazul zonei de protecție sanitară cu regim de restricție, având în vedere parcursul particulei de apă posibil contaminată prin zona nesaturată și prin zona saturată.

Art. 7. -

Perimetrul de protecție hidrogeologică cuprinde arealul dintre domeniile de alimentare si de descărcare la suprafață și/sau în subteran a apelor subterane prin emergențe naturale (izvoare), drenuri și foraje și are rolul de a asigura protecția față de substanțe poluante greu degradabile sau nedegradabile și regenerarea debitului prelevat prin lucrările de captare.

II.2. Determinarea capacității de purificare a apei a formațiunilor din zona nesaturată

Art. 8. -

(1) În cazul acviferelor cu porozitate interstițială, prin metoda empirică Rehse poate fi determinată capacitatea de autoepurare a apei în zona nesaturată, cu următoarele precizări:

a) există un strat protector cu grosimea minimă de 4 m în toată aria corespunzătoare zonei de protecție sanitară cu regim de restricție; în cazul stratelor cu nivel liber, nivelul apei este situat sub adâncimea de 4 m;

b) calculul capacității de autoepurare a apei se face numai pentru stratele acoperitoare situate sub adâncimea de 4 m.

(2) În funcție de granulația stratului acoperitor se definesc grosimile, H (m), necesare pentru autoepurarea apei în zona nesaturată, fiecare tip litologic fiind caracterizat printr-un indice, I = 1/H, după cum urmează:

Tabelul nr. 1

Nr.
crt.
Tipul litologic H (m) I = 1/H
1. Argile, nisipuri foarte argiloase 2 0,5
2. Prafuri argiloase 2,5 0,4
3. Prafuri, nisip prăfos, nisip fin prăfos și argilos 3,0-4,5 0,33-0,22
4. Nisip fin până la mediu 6 0,17
5. Nisip mediu până la mare 10 0,1
6. Nisip mare 15 0,07
7. Pietriș bogat în nisip și argile 8 0,13
8. Pietriș cu nisip 12 0,08
9. Pietriș fin până la mediu nisipos 25 0,04
10. Pietriș mediu până la mare, puțin nisipos 35 0,03
11. Bolovăniș 50 0,02

(3) Capacitatea de autoepurare a apei în zona nesaturată, Ca, este dată de relația:

unde:

- h1, h2, h3 - grosimile diferitelor categorii de formațiuni (tipuri litologice) întâlnite;

- I1, I2, I3 - indicii corespunzători tipurilor litologice întâlnite în tabelul nr. 1.

Dacă Ca >= 1, se estimează că autoepurarea apei în zona nesaturată este completă, fiind posibilă renunțarea la instituirea zonei de protecție sanitară cu regim de restricție.

Dacă Ca < 1, se estimează că autoepurarea apei în zona nesaturată este parțială, fiind necesară asigurarea condițiilor de continuare a autoepurării în zona saturată.

În acest din urmă caz, timpul de tranzit rămas de parcurs prin zona saturată, ts (zile), pentru realizarea unei autoepurări complete a apei este dat de relația următoare:

În cazul în care ts <= 20 de zile se va institui o singură zonă de protecție sanitară, cu regim sever, care va fi calculată folosind una dintre metodele aplicabile acviferelor prezentate în subcapitolul II.3, considerând t = 20 de zile.

În cazul în care 20 de zile < ts <= 25 de zile, se va institui de asemenea o singură zonă de protecție, cu regim sever, care va fi calculată folosind aceeași metodologie ca și în cazul precedent, cu deosebirea că t = ts (pentru a se elimina o suprafață prea mică corespunzătoare zonei de protecție cu regim de restricție).

Daca ts > 25 de zile, se vor institui ambele zone de protecție sanitară, zona cu regim sever pentru t = 20 de zile și zona cu regim de restricție pentru t = ts.

Art. 9. -

(1) În cazul acviferelor fisurale și carstice, la care capacitatea de autoepurare a apelor în zona formațiunilor acoperitoare este mai mică decât în cazul rocilor cu porozitate interstițială, se va utiliza metoda Bolsenkotter. Această metodă completează metoda Rehse, admițând un indice de autoepurare I = 0,5/H a formațiunilor care constituie mediile fisurale, eventual carstice, conform celor prezentate în tabelul 2:

Tabelul nr. 2

Nr.
crt.
Descrierea materialului H (m) I = 0,5/H
1. Marne 10 0,05
2. Gresii cu intercalații argiloase
Argile, micașisturi, filite
20 0,025
3. Bazalte și roci vulcanice 30 0,017
4. Gresii de tip gravwacke, argiloase, prăfoase 50 0,01
5. Granite, granodiorite, diorite, sienite 70 0,007
6. Cuarțite, gresii cu intercalații de silex 100 0,005
7. Calcare 200 0,0025

(2) Capacitatea de autoepurare maximă a apei în zona nesaturată este considerată pentru siguranță:

astfel încât calculând valoarea lui Ca, conform relației (1), cu utilizarea tabelului nr. 2, în cazul în care rezultă o valoare mai mare decât 0,5, atunci Ca va fi considerat egal cu 0,5.

Dacă Ca = 0,5 pentru autoepurarea completă a apei este necesar de parcurs în cadrul acviferului fisural și/sau carstic o distanță corespunzătoare unui timp de tranziție, ts = 25 de zile, instituindu-se o singură zonă de protecție cu regim sever, calculată prin relația:

unde:

Q - debitul sursei (m3/zi);

t - timpul de tranziție a apei prin acvifer (25 de zile);

b - grosimea acviferului (m);

ne - porozitatea eficace a formațiunii acvifere (adimensional).

- valori orientative pentru acest parametru, în funcție de granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2

Dacă Ca < 0,5, timpul de tranzit ts, calculat conform relației (2), este mai mare de 25 de zile și se vor institui ambele zone de protecție: cu regim sever (t = 20 de zile) și cu regim de restricție (t = ts).

(3) Dacă stratul acoperitor al acviferului fisural și/sau carstic este alcătuit din roci neconsolidate, atunci capacitatea de autoepurare a acestuia va fi determinată conform metodei Rehse, condiționat de existența în întreaga zonă de protecție sanitară cu regim de restricție a unui strat acoperitor neconsolidat cu o grosime de minimum 4 m, deasupra suprafeței piezometrice corespunzătoare nivelelor maxime.

II.3. Metode de dimensionare a zonelor de protecție sanitară și a perimetrului de protecție hidrogeologică pentru cazul acviferelor cu porozitate interstițială

II.3.1. Zone de protecție sanitară

Art. 10. -

În cazul captărilor care exploatează acvifere cu porozitate interstițială (acvifere cantonate în depozite granulare), principalele metode matematice utilizate pentru dimensionarea zonelor de protecție sanitară pot fi grupate în trei clase: metode analitice, metode grafice și metode numerice. În cadrul fiecărei clase se găsesc metode cu grade diferite de complexitate. Alegerea metodei se face în funcție de complexitatea structurii geologice, de caracteristicile mișcării apei în acvifer (cu sau fără dinamică inițială) și de dimensiunile captării.

Art. 11. -

Pentru captările prin puțuri se poate alege una dintre metodele analitice descrise mai jos:

1. Metoda Trofin, care se aplică în cazul acviferelor uniforme, omogene și izotrope, fără dinamică inițială (gradientul hidraulic i < 0,003).

Pentru un foraj (puț) singular, situat într-un acvifer sub presiune, formula de calcul al distanței, D (m), dintre punctul reprezentat de captare și limita zonei de protecție este următoarea:

în care:

- Q - debitul exploatat prin puț (m3/zi);

- t - timpul de tranzit normat pentru protecția calității apei furnizate de puț (20 sau 50 de zile);

- ne - porozitatea eficace a acviferului (adimensional);

- valori orientative pentru acest parametru, în funcție de granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2;

- M - grosimea stratului acvifer captat (m).

Pentru un acvifer cu nivel liber, în formula (4), M poate fi asimilat astfel:

unde:

- H - grosimea acviferului cu nivel liber (m);

- s0 - denivelarea în foraj (m).

Zonele de protecție obținute prin această metodă sunt de formă circulară, având centrul în punctul în care se află puțul și raza egală cu distanța calculată D.

2. Metoda Hoffmann-Lillich, care este aplicabilă pentru puțuri perfecte după modul de deschidere în acvifere omogene și izotrope, fără dinamica inițială (i < 0,003).

Metoda se bazează pe calculul unui anumit gradient hidraulic mediu, (im), din zona conului de depresiune al unui foraj de exploatare, pe baza căruia să poată fi determinată distanța D (m) corespunzătoare unui anumit timp de tranzit, t (20 sau 50 de zile), astfel:

în care:


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...