Back

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Civilă

Decizia nr. 1881/2016

În vigoare de la 12.10.2016

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

SURSA: scj.ro

Asupra recursului de faţă, constată următoarele;

Prin decizia nr. 1898 din 30 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., prin mandatar B., împotriva deciziei nr. 1135 din 31 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 1081 alin. (1) pct. l lit. a) C. proc. civ., instanţa a aplicat contestatorului amenda judiciară de 700 RON.

La data de 24 noiembrie 2015, contestatorul A., prin mandatar B., a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare aplicate prin decizia civilă nr. 1898 din 30 septembrie 2015 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2/2015. În temeiul art. 1085 C. proc. civ., s-a solicitat instanţei să revină asupra amenzii aplicate.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 3 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare a amenzii judiciare aplicate prin decizia civilă nr. 1898 din 30 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, formulată de contestatorul A., prin mandatar B.

În motivarea încheierii din camera de consiliu de la 3 februarie 2016, instanţa a reţinut, în esenţă, că amenda judiciară a fost aplicată contestatorului pentru săvârşirea abaterii judiciare prevăzute de art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., constând în introducerea cu rea-credinţă a unei cereri de contestaţie în anulare vădit netemeinîce. Pentru aceasta s-au avut în vedere împrejurările concrete ale cauzei, partea formulând mai multe cereri de contestaţie în anulare împotriva deciziei de recurs nr. 1135 din 31 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/3/2013, cereri respinse pentru inadmisibilitate, în sensul art. 321 C. proc. civ. De altfel, şi prin decizia civilă nr. 1898 din 30 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă o cerere de contestaţie în anulare formulată de contestatorul A., prin mandatar B., împotriva deciziei de recurs pe acest motiv de inadmîsibiiitate.

Curtea de apel a arătat că, prin cererea de reexaminare se susţine drept motiv pentru a se reveni asupra amenzii judiciare, faptul că nu poate exista rea-credinţă în exercitarea dreptului legal al unei părţi de a formula contestaţie în anulare pentru motivele prevăzute de lege şi în termenul de 15 zile de la data la care a luat cunoştinţă de hotărârea atacată, dar nu mai mult de un an de la data pronunţării deciziei irevocabile. Întrucât nu există probe certe care să ateste data la care a luat cunoştinţă de decizia pronunţată de instanţa de recurs, are dreptul de a formula oricâte cereri de contestaţie în anulare doreşte.

Curtea de apel a înlăturat aceste susţineri ale contestatoruiui, apreciind că nu sunt de natură a înlătura abaterea judiciară şi, în consecinţă, de a înlătura sancţiunea pecuniară aplicată, reţinând că, în contextui cauzei, dreptul recunoscut unei părţi de a ataca cu contestaţie în anulare o decizie irevocabilă a instanţei de recurs a încetat a mai fi exercitat cu bună-credmţă, trecând în domeniul abuzului de drept, întrucât partea nu poate formula noi cereri de contestaţie în anulare împotriva aceleiaşi hotărâri despre care susţine că nu o cunoaşte, deşi o minimă diligenţă îi impunea a verifica conţinutul acesteia în evidenţele instanţei înainte de a declara o cale extraordinară de atac. Partea sau mandatarul ei nu au dreptul de a studia hotărârea instanţei de recurs când vor ei, după cum afirmă în cererea de reexaminare, pretinzând, însă recunoaşterea deplină a dreptului de a formula oricâte contestaţii în anulare doresc şi de a invoca diverse neregularităţi de la judecata de fond şi de recurs pentru că tocmai o astfel de situaţie a interzis legiuitorul prin art. 321 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A., prin mandatar B., solicitând casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu consecinţa admiterii cererii de reexaminare, aşa cum a fost formulată şi precizată.

Recurentul a solicitat respingerea constatării existenţei unei fapte amendabile a contestatorului, respingerea constatării relei-credinţe a contestatorului şi anularea amenzii judiciare aplicate.

La termenul de judecată din data de 12 octombrie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibităţii recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Ca atare, niciuneia dintre părţi nu îi este permis să formuleze şi nici instanţa judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...