Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă

Decizia nr. 1988/2016

20.10.2016

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

SURSA: scj.ro

Deliberând, asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 710/Ap din 17 mai 2016, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamanta A., prin mandatar B., împotriva sentințelor civile nr. 295 din 3 decembrie 2012 și nr. 33 din 23 februarie 2015 ale Tribunalului Brașov.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că împrejurarea internării într-un azil de bătrâni în străinătate nu constituie o piedică mai presus de voința reclamantei care ar putea să o încadreze pe acesta în situațiile de excepție ce ar justifica posibilitatea de a recurge la acțiune în revendicare de drept comun.

Din perspectiva Legii nr. 10/2001, o situație medicală precară nu ar putea constitui în nicio situație un caz de forță majoră, ci, cel mult, un caz fortuit care, în condițiile în care s-a dovedit întemeiat, ar putea conduce partea interesată la solicitarea de a susține repunerea în termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001 și nicidecum la valorificarea unei acțiuni în revendicare potrivit dreptului comun.

Totuși, analizând motivele independente de voința părții potrivit îndemnurilor deciziei de casare, motive care ar fi generat imposibilitatea reclamantei de a acționa în sensul legii speciale, Curtea a constatat că simpla constatare a nevalabilității titlului statului nu are relevanță în procedura de revendicare potrivit dreptului comun, formularea notificării în termen legal fiind o condiție obligatorie ce ar fi făcut să se nască în patrimoniul reclamantei unele drepturi apărate de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, în speță, Curtea a constatat lipsa notificării și lipsa unor piedici mai presus de voința părții, care ar justifica în ultimă instanță recurgerea la acțiunea în revendicare de drept comun. Astfel, potrivit atestatului medical depus la fila 48, medicul sub a cărui îngrijire s-a aflat reclamanta în perioada de referință 01.01.2001-01.04.2002 atestă o stare de depresie legată de slăbiciunea generală datorată vârstei, care ar fi limitat competența de înțelegere a lucrurilor cotidiene și cu atât mai mult, a unor situații juridice complexe. Limitele de înțelegere datorate vârstei nu sunt însoțite de un diagnostic medical corespunzător și sunt atenuate considerabil de un act ulterior, respectiv „Procura Generală și de Tutore” aflată la dosar fond, care atestă faptul că, ulterior chiar la distanță de 10 ani de la perioada de referință, starea de sănătate nu s-a agravat și persoana în cauză s-a putut îngriji de situațiile viitoare, inclusiv cele judiciare. Paragraful III al acestei procuri este relevant în acest sens, indicând faptul că procura este valabilă și atunci când, datorită unei boli fizice, psihice, sufletești sau datorată unei infirmități parțiale sau totale, reclamanta nu ar mai fi în situația de a-și rezolva singură problemele. În concluzie, după o perioadă de 10 ani, în deplină cunoștință, în fața notarului, reclamanta emite o procură care să producă efecte atunci când nu ar mai avea posibilitatea fizică sau mentală de a-și administra personal și direct averea.

Pe cale de consecință, Curtea a reținut că atestatul medical depus în probațiune după casare nu atestă prin el însuși situații care ar fi împiedicat partea să se ocupe de afacerile sale judiciare și acest act medical nu înlătură efectele procurii generale și de tutore dată de reclamantă în 2012 care atestă că reclamanta putea să se ocupe de administrarea propriei situații și averi. În concluzie Curtea a constatat că, în intervalul de referință prevăzut de legea specială de reparație, reclamanta nu s-a aflat într-o împrejurare mai presus de voința sa, în imposibilitatea de a-și exercita drepturile în sensul notificării deținătorului în legătură cu cererea de restituire a sumelor în natură.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...