Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă

Decizia nr. 1895/2016

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

SURSA: scj.ro

Deliberând, asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia nr. 260/A din 22 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1751 din 21 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 703 din 19 octombrie 2000, schimbată în parte prin decizia civilă nr. 245/A din 10 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3831 din 07 octombrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește calitatea reclamantei de moștenitor al fostului proprietar al imobilului ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 657/1933 la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat și, ulterior, obiectul actului dotal autentificat sub nr. 780 din 12 ianuarie 1933.

Conform considerentelor sentinței civile nr. 703/2000, „Prin actul autentificat sub nr. 657/1933 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, B. dobândea (…) imobilul din București, ... Prin actul dotal autentificat sub nr. 780/1933 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, C. și B. au constituit dotă fiicei lor E., acest imobil „la trecerea în căsătorie cu dl. D.”. Cu actele existente la dosar s-a făcut dovada că E. este aceeași persoană cu F. și G. Prin certificatul de moștenitor nr. 559/1989 eliberat de Notariatul de Stat sector 1 București se atestă că reclamanta este unica moștenitoare a defunctei G…” (Dosar nr. x/4/2007), iar instanța de apel arată c㠄prima instanță reține în mod corect următoarea situație de fapt - autorul reclamantei a dobândit imobilul în litigiu, situat în București, prin actul autentificat sub nr. 657/1933. Prin actul dotal nr. 780/1939 părinții reclamantei i-au donat acesteia imobilul cu ocazia căsătoriei cu D., de profesie medic. Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei s-a dovedit că E. este aceeași persoană cu F. și G.”

Prin urmare, independent de eroarea strecurată în decizia civilă nr. 245/2001 cu privire la anul în care a fost autentificat actul dotal (trecut în mod greșit 1939 în loc de 1933), s-a stabilit că G., mama apelantei reclamante, este una și aceeași persoană cu F., și, conform art. 377 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. cu referire la art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. (2) C. civ., această statuare a instanței se impune în prezenta cauză fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

Dat fiind faptul că în litigiul anterior s-a pus în discuție și valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare prin care intimații pârâți din prezenta cauză au dobândit în proprietate, în baza Legii nr. 112/1995, 3 suprafețe locative, în condițiile în care s-a efectuat o expertiză imobiliară în baza căreia prima instanță a reținut c㠄raportul de expertiză imobiliară a identificat imobilul în funcție de actele de prezentate de reclamantă”, s-ar putea reține puterea de lucru judecat și cu privire la identitatea dintre imobilul revendicat și acela vizat de actele de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 între SC H. și intimați pârâți persoane fizice, identitate confirmată de verificările efectuate pe baza expertizei imobiliare dispusă cu ocazia primei rejudecări a apelului.

Cât privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, Curtea a apreciat corectă soluția primei instanțe dată fiind cererea precizatoare din data de 30 martie 2007 și susținerile apărătorului apelantei reclamante, reținute în încheierea dezbateri din data de 8 aprilie 2016, acesta arătând că respectiva precizare trebuie înțeleasă în sensul că întregul imobil este în folosința pârâților persoane fizice dar din punct de vedere juridic se află în stăpânirea Municipiului București.

Prin cererea precizatoare din martie 2007, reclamanta a solicitat ca, în urma comparării „titlului meu de proprietate cu cele ale pârâților persoane fizice, să-i obligați pe aceștia din urmă să-mi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, sector 4, compus din teren în suprafață de 510 m.p. și construcția edificată pe acesta …”.

Nu s-a ridicat nicio pretenție împotriva Municipiului București și, mai mult, apărătorul apelantei reclamante a precizat că pârâții persoane fizice sunt aceia care stăpânesc întregul imobil, aspect reținut și prin decizia civilă nr. 245/A din 10 mai 2001, prin care, după ce s-a constatat că imobilul a fost preluat de stat „cu titlu nevalabil”, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București pe capătul de cerere privind obligarea acestui pârât să lase imobilul în litigiu în deplina proprietate și posesie a reclamantei, cu motivarea c㠄posesia și proprietatea imobilului revendicat nu se mai află la stat”.

Prin urmare, în condițiile în care a fost promovată o acțiune în revendicare prin comparare de titluri, iar Municipiul București nu deține și nici nu s-a afirmat că ar deține vreun titlu (și nici posesia) asupra imobilului litigios, acest pârât nu justifică legitimare procesual pasivă în prezenta cauză.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...