Parlamentul României

Codul de Procedură Penală din 2010

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01.02.2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 43

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

PARTEA GENERALÃ

TITLUL I Principiile și limitele aplicării legii procesuale penale

Normele de procedură penală și scopul acestora

Art. 1. - Jurisprudență (2), Referințe în cărți (2)

(1) Normele de procedură penală reglementează desfășurarea procesului penal și a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală.
Jurisprudență (20)

(2) Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părților și a celorlalți participanți în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituției, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum și ale pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Modificări (1)

Legalitatea procesului penal

Art. 2. - Jurisprudență (3), Reviste (1), Referințe în cărți (4)

Procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

Separarea funcțiilor judiciare

Art. 3. - Jurisprudență (5), Reviste (1), Referințe în cărți (6)

(1) În procesul penal se exercită următoarele funcții judiciare:

a) funcția de urmărire penală;
Jurisprudență (9)

b) funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală;

c) funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată;
Modificări (1), Acțiuni respinse (2)

d) funcția de judecată.
Jurisprudență (1)

(2) Funcțiile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.
Jurisprudență (17)

(3) În desfășurarea aceluiași proces penal, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare, cu excepția celei prevăzute la alin. (1) lit. b), care este compatibilă cu funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată.
Modificări (2), Acțiuni admise (1), Acțiuni respinse (12)

(4) În exercitarea funcției de urmărire penală, procurorul și organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată.
Jurisprudență (4)

(5) Asupra actelor și măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuții în acest sens, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
Jurisprudență (3)

(6) Asupra legalității actului de trimitere în judecată și probelor pe care se bazează acesta, precum și a legalității soluțiilor de netrimitere în judecată se pronunță judecătorul de cameră preliminară, în condițiile legii.
Modificări (1)

(7) Judecata se realizează de către instanță, în complete legal constituite.
Jurisprudență (2)

Prezumția de nevinovăție

Art. 4. - Jurisprudență (11), Reviste (1), Referințe în cărți (4)

(1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Jurisprudență (1)

(2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
Jurisprudență (3)

Aflarea adevărului

Art. 5. - Jurisprudență (18), Referințe în cărți (3)

(1) Organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.
Jurisprudență (1)

(2) Organele de urmărire penală au obligația de a strânge și de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului ori inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credință a probelor propuse în favoarea suspectului ori inculpatului se sancționează conform dispozițiilor prezentului cod.
Jurisprudență (1), Reviste (1)

Ne bis in idem

Art. 6. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (9), Referințe în cărți (1)

Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.
Jurisprudență (1)

Obligativitatea punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale

Art. 7. - Referințe în cărți (3)

(1) Procurorul este obligat să pună în mișcare și să exercite acțiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârșirea unei infracțiuni și nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) și (3).

(2) În cazurile și în condițiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunța la exercitarea acțiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia.
Jurisprudență (2)

(3) În cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în mișcare și exercită acțiunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obținerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiții prevăzută de lege.

Caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal

Art. 8. - Jurisprudență (9), Referințe în cărți (4)

Organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.

Dreptul la libertate și siguranță

Art. 9. - Jurisprudență (1), Referințe în cărți (5)

(1) În cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei persoane la libertate și siguranță.

(2) Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepțional și doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

(3) Orice persoană arestată are dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp și într-o limbă pe care o înțelege asupra motivelor arestării sale și are dreptul de a formula contestație împotriva dispunerii măsurii.

(4) Atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost dispusă în mod nelegal, organele judiciare competente au obligația de a dispune revocarea măsurii și, după caz, punerea în libertate a celui reținut sau arestat.

(5) Orice persoană față de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în condițiile prevăzute de lege.

Dreptul la apărare

Art. 10. - Jurisprudență (8), Referințe în cărți (5)

(1) Părțile și subiecții procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înșiși sau de a fi asistați de avocat.
Jurisprudență (1)

(2) Părțile, subiecții procesuali principali și avocatul au dreptul să beneficieze de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării.

(3) Suspectul are dreptul de a fi informat, înainte de a fi ascultat, despre fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui și încadrarea juridică a acesteia.
Modificări (1)

(4) Înainte de a fi ascultați, suspectului și inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul de a nu face nicio declarație.

(5) Organele judiciare au obligația de a asigura exercitarea deplină și efectivă a dreptului la apărare de către părți și subiecții procesuali principali în tot cursul procesului penal.

(6) Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.

Respectarea demnității umane și a vieții private

Art. 11. - Referințe în cărți (1)

(1) Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnității umane.

(2) Respectarea vieții private, a inviolabilității domiciliului și a secretului corespondenței sunt garantate. Restrângerea exercitării acestor drepturi nu este admisă decât în condițiile legii și dacă aceasta este necesară într-o societate democratică.

Limba oficială și dreptul la interpret

Art. 12. - Jurisprudență (1), Referințe în cărți (2)

(1) Limba oficială în procesul penal este limba română.
Jurisprudență (1)

(2) Cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba maternă în fața instanțelor de judecată, actele procedurale întocmindu-se în limba română.

(3) Părților și subiecților procesuali care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoștință de piesele dosarului, de a vorbi, precum și de a pune concluzii în instanță, prin interpret.
Modificări (1)

(4) În cadrul procedurilor judiciare se folosesc interpreți autorizați, potrivit legii. Sunt incluși în categoria interpreților și traducătorii autorizați, potrivit legii.
Jurisprudență (3)

Aplicarea legii procesuale penale în timp și spațiu

Art. 13. - Jurisprudență (2), Referințe în cărți (3)

(1) Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepția situațiilor prevăzute în dispozițiile tranzitorii.
Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (1), Reviste (1)

(2) Legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate și măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepțiile prevăzute de lege.

TITLUL II Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal

CAPITOLUL I Acțiunea penală

Obiectul și exercitarea acțiunii penale

Art. 14. - Jurisprudență (14), Referințe în cărți (2)

(1) Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.

(2) Acțiunea penală se pune în mișcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.
Jurisprudență (1)

(3) Acțiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condițiile legii.

Condițiile de punere în mișcare sau de exercitare a acțiunii penale

Art. 15. - Jurisprudență (4), Referințe în cărți (1)

Acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există cazuri care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acesteia.

Cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale

Art. 16. - Jurisprudență (7), Reviste (1), Modele (1), Referințe în cărți (11)

(1) Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:
Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (7), Reviste (1), Modele (1)

a) fapta nu există;
Jurisprudență (44), Reviste (1), Modele (2)

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege;
Jurisprudență (135), Modele (1)

c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea;
Jurisprudență (51), Reviste (1), Modele (1)

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
Jurisprudență (19), Modele (1)

e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;
Jurisprudență (24), Reviste (3), Modele (2)

f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
Jurisprudență (42), Reviste (1)

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii;
Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (198), Reviste (1), Modele (2)

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
Jurisprudență (11)

i) există autoritate de lucru judecat;
Jurisprudență (16)

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
Referințe (1), Jurisprudență (12), Modele (2)

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) și j), acțiunea penală poate fi pusă în mișcare ulterior, în condițiile prevăzute de lege.

Stingerea acțiunii penale

Art. 17. - Jurisprudență (2), Referințe în cărți (3)

(1) În cursul urmăririi penale acțiunea penală se stinge prin clasare sau prin renunțare la urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege.
Jurisprudență (2), Modele (1)

(2) În cursul judecății acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești.
Modificări (1)

Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...