Parlamentul României

Codul de Procedură Penală din 2010

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01.02.2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 3 din 43

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Competența judecătoriei

Art. 35. - Jurisprudență (21), Referințe în cărți (1)

(1) Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
Jurisprudență (8)

(2) Judecătoria soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.
Jurisprudență (1)

Competența tribunalului

Art. 36. - Jurisprudență (11), Referințe în cărți (2)

(1) Tribunalul judecă în primă instanță:

a) infracțiunile prevăzute de Codul penal la art. 188, 189, 210, 211, 254, 263, 282, 289-294, 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 și 360-367;
Modificări (2)

b) infracțiunile săvârșite cu intenție, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;
Modificări (1)

c) infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcția Națională Anticorupție, dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic superioare;
Jurisprudență (3)

d) alte infracțiuni date prin lege în competența sa.

(2) Tribunalul soluționează conflictele de competență ivite între judecătoriile din circumscripția sa, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege.
Jurisprudență (1)

(3) Tribunalul soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.

Competența tribunalului militar

Art. 37. - Jurisprudență (1), Referințe în cărți (2)

(1) Tribunalul militar judecă în primă instanță toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
Jurisprudență (1)

(2) Tribunalul militar soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.

Competența curții de apel

Art. 38. - Jurisprudență (4), Referințe în cărți (2)

(1) Curtea de apel judecă în primă instanță:
Jurisprudență (1)

a) infracțiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 și 438-445;

b) infracțiunile privind securitatea națională a României, prevăzute în legi speciale;

c) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe;
Jurisprudență (1)

d) infracțiunile săvârșite în legătură cu atribuțiile de serviciu de avocați, notari publici, executori judecătorești, precum și auditori publici externi.
Modificări (1)

(2) Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii și de tribunale.
Jurisprudență (4)

(3) Curtea de apel soluționează conflictele de competență ivite între instanțele din circumscripția sa, altele decât cele prevăzute la art. 36 alin. (2), precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în cazurile prevăzute de lege.
Jurisprudență (1)

(4) Curtea de apel soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.
Jurisprudență (1)

Competența curții militare de apel

Art. 39. - Jurisprudență (1), Referințe în cărți (1)

(1) Curtea militară de apel judecă în primă instanță:
Jurisprudență (1)

a) infracțiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 și 438-445, săvârșite de militari;

b) infracțiunile privind securitatea națională a României, prevăzute în legi speciale, săvârșite de militari;
Jurisprudență (2)

c) infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor militare și de procurorii militari de la parchetele militare care funcționează pe lângă aceste instanțe.

(2) Curtea militară de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de tribunalele militare.

(3) Curtea militară de apel soluționează conflictele de competență ivite între tribunalele militare din circumscripția sa, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de acestea în cazurile prevăzute de lege.

(4) Curtea militară de apel soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.

Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Art. 40. - Jurisprudență (4), Referințe în cărți (3)

(1) Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de Președintele României, senatori și deputați, de membrii Guvernului ori de persoanele asimilate acestora, de judecătorii care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor internaționale, de europarlamentari, de judecătorii și magistrații-asistenți de la Curtea Constituțională, de judecătorii și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și curtea militară de apel, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, de mareșali, amirali, generali, precum și de persoanele care au gradul profesional asimilat generalilor și mareșalilor.
Modificări (1), Acțiuni respinse (1)

(2) Înalta Curte de Casație și Justiție judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de curțile de apel, de curțile militare de apel și de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (4)

(3) Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile în casație împotriva hotărârilor penale definitive, precum și recursurile în interesul legii.
Jurisprudență (2)

(4) Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiției este întrerupt, cererile de strămutare, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în cazurile prevăzute de lege.
Modificări (1)

(5) Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.
Jurisprudență (3)

SECȚIUNEA a 2-a Competența teritorială a instanțelor judecătorești

Competența pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României

Art. 41. - Jurisprudență (10), Referințe în cărți (4)

(1) Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:
Jurisprudență (5)

a) locul săvârșirii infracțiunii;
Jurisprudență (7), Reviste (1)

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;
Jurisprudență (2)

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
Jurisprudență (1), Reviste (1)

(2) Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
Jurisprudență (3)

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.
Jurisprudență (1)

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate.

(5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
Jurisprudență (1)

(6) Infracțiunea săvârșită pe o navă sub pavilion românesc este de competența instanței în a cărei circumscripție se află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

(7) Infracțiunea săvârșită pe o aeronavă înmatriculată în România este de competența instanței în a cărei circumscripție se află primul loc de aterizare pe teritoriul român.

(8) Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, iar competența nu se poate determina potrivit alin. (1), competența este cea prevăzută la alin. (4).

Competența pentru infracțiunile săvârșite în afara teritoriului României

Art. 42. - Jurisprudență (9), Referințe în cărți (2)

(1) Infracțiunile săvârșite în afara teritoriului României se judecă de către instanțele în a căror circumscripție se află locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică.
Jurisprudență (2)

(2) Dacă inculpatul nu locuiește sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracțiunea este de competența judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 București, iar în celelalte cazuri, de instanța competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul București, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel.
Jurisprudență (1)

(3) Infracțiunea săvârșită pe o navă este de competența instanței în a cărei circumscripție se află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

(4) Infracțiunea săvârșită pe o aeronavă este de competența instanței în a cărei circumscripție se află primul loc de aterizare pe teritoriul român.

(5) Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, competența este cea prevăzută la alin. (1) și (2), în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

SECȚIUNEA a 3-a Dispoziții speciale privind competența instanțelor judecătorești

Reunirea cauzelor

Art. 43. - Jurisprudență (28), Referințe în cărți (4)

(1) Instanța dispune reunirea cauzelor în cazul infracțiunii continuate, al concursului formal de infracțiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracțiune.
Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (2)

(2) Instanța poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie judecata, în următoarele situații:
Jurisprudență (4)

a) când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană;
Jurisprudență (1)

b) când la săvârșirea unei infracțiuni au participat două sau mai multe persoane;
Jurisprudență (2)

c) când între două sau mai multe infracțiuni există legătură și reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiției.
Jurisprudență (6)

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și în cazurile în care în fața aceluiași organ judiciar sunt mai multe cauze cu același obiect.
Modificări (1)

Competența în caz de reunire a cauzelor

Art. 44. - Jurisprudență (4), Referințe în cărți (1)

(1) În caz de reunire, dacă, în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte, competența aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.
Jurisprudență (7)

(2) Competența judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competența unei anumite instanțe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunțat achitarea.

(3) Tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.
Jurisprudență (3)

(4) Dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile.
Jurisprudență (1)

(5) Dacă instanța militară este superioară în grad, competența revine instanței civile echivalente în grad competente potrivit art. 41 și 42.
Jurisprudență (1)

Procedura de reunire a cauzelor
Jurisprudență (1)

Art. 45. - Jurisprudență (15), Referințe în cărți (1)

(1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a părților și din oficiu de către instanța competentă.
Modificări (1), Jurisprudență (4)

(2) Cauzele se pot reuni dacă ele se află în fața primei instanțe, chiar după desființarea sau casarea hotărârii, sau în fața instanței de apel.
Jurisprudență (3)

(3) Instanța se pronunță prin încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul.

Disjungerea cauzelor

Art. 46. - Jurisprudență (23), Referințe în cărți (2)

(1) Pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni.
Jurisprudență (1)

(2) Disjungerea cauzei se dispune de instanță, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului ori a părților.

Excepțiile de necompetență

Art. 47. - Jurisprudență (208), Referințe în cărți (2)

(1) Excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive.
Jurisprudență (59)

(2) Excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești.
Jurisprudență (31)

(3) Excepția de necompetență teritorială poate fi invocată în condițiile alin. (2).
Jurisprudență (69)

(4) Excepțiile de necompetență pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părți.
Jurisprudență (28)

Competența în caz de schimbare a calității inculpatului

Art. 48. - Jurisprudență (1), Referințe în cărți (1)

(1) Când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate.
Modificări (1)

(2) Dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1).


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...