0
Back

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Hotărârea în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României din 24.08.2007

Te interesează forma portabilă a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle! Cumpără document: 5,53 Lei

În vigoare de la 23.06.2010

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 420 din 23.06.2010.

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

HOTĂRÂREA
din 24 mai 2007,
definitivă la 24 august 2007,
în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României

(Cererile nr. 77.193/01 şi 77.196/01)

În cauzele Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din:

domnii B. M. Zupancic, preşedinte, C. Bîrsan, doamnele E. Fura-Sandstrom, A. Gyulumyan, domnul David Thor Bjorgvinsson, doamnele I. Ziemele, I. Berro-Lefevre, judecători, şi domnul S. Quesada, grefier de secţie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 3 mai 2007,

pronunţă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află două cereri (nr. 77.193/01 şi 77.196/03) îndreptate împotriva României, prin care reclamanţii Nicolae Dragatoniu şi Ioan Militaru-Pidhorni, cetăţeni ai acestui stat (reclamanţii), au sesizat Curtea la data de 8 septembrie 2000, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).

2. Reclamanţii sunt reprezentaţi de domnul L. Bercea, avocat profesând în Timişoara. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de coagentul său, doamna R. Paşoi, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 30 ianuarie 2006, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. Invocând prevederile art. 29 § 3 din Convenţie, aceasta a hotărât să analizeze în acelaşi timp admisibilitatea şi temeinicia cauzei.

ÎN FAPT

I. Circumstanţele cauzei

4. Reclamanţii s-au născut în anul 1951, respectiv 1948, şi locuiesc la Timişoara.

A. Arestarea preventivă a reclamanţilor

5. La data evenimentelor, reclamanţii erau angajaţi la banca B., societate comercială cu capital privat, în Timişoara, primul fiind contabilul-şef, iar al doilea, director.

6. La data de 15 septembrie 1994, primul reclamant a fost arestat pe baza ordonanţei procurorului, fiind acuzat de luare de mită şi de alte infracţiuni. El a fost pus în libertate la data de 23 septembrie 1994.

7. La data de 20 ianuarie 1995, cei 2 reclamanţi au fost arestaţi preventiv pentru infracţiunile menţionate mai sus. Prin intermediul mai multor hotărâri, Tribunalul Judeţean Timiş le-a prelungit arestarea preventivă. Reclamanţii nu au introdus recurs împotriva acestor decizii de prelungire.

B. Procesul penal în faţa instanţelor interne

8. Prin Sentinţa din 27 februarie 1996, Tribunalul Judeţean Timiş a constatat că cei 2 reclamanţi primiseră fiecare, în 1991, o maşină din partea lui S., în schimbul îndeplinirii unor acte contrare obligaţiilor lor profesionale şi care urmăreau să acorde avantaje în favoarea lui S. De fapt, ei emiseseră două scrisori de garanţie bancară, datate 12 august şi 11 octombrie 1991, în favoarea acestuia din urmă, deşi el nu deţinea provizionul bancar necesar. Prin urmare, Tribunalul l-a condamnat pe primul reclamant, Nicolae Dragotoniu, pentru luare de mită, în temeiul art. 254 din Codul penal, şi pentru alte infracţiuni la pedeapsa de un an şi o lună închisoare şi a dispus interzicerea exercitării anumitor drepturi civile ale acestuia. De asemenea, l-a condamnat pe cel de-al doilea reclamant, Ioan Militaru-Pidhorni, pentru luare de mită şi pentru o altă infracţiune la pedeapsa de un an şi o lună închisoare şi a dispus interzicerea exercitării anumitor drepturi civile ale acestuia.

9. Reclamanţii, cât şi parchetul au introdus apel. Ei susţineau în special că faptele de care erau acuzaţi nu constituiau infracţiuni la momentul comiterii lor, conform legii naţionale. În opinia lor, infracţiunea de luare de mită presupunea ca autorul să aibă calitatea de funcţionar public ori de funcţionar sau salariat al unei întreprinderi de stat, în timp ce ei erau angajaţii unei bănci private. Ei recunosc faptul că la data pronunţării sentinţei faptele de care erau acuzaţi puteau fi considerate infracţiuni conform legii penale, dar aceasta nu fusese modificată decât la data de 8 iulie 1992, şi anume după un an de la comiterea faptelor respective.

10. Prin Decizia din 19 mai 1997, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul parchetului, a confirmat condamnarea reclamanţilor pentru infracţiunea de luare de mită şi a mărit pedeapsa primului reclamant la 3 ani şi 6 luni închisoare şi pe cea a celui de-al doilea reclamant la 3 ani închisoare.

11. Admiţând faptul că, potrivit Codului penal, era necesară calitatea de funcţionar public sau de funcţionar ori salariat al unei întreprinderi de stat pentru a putea considera faptele incriminate drept luare de mită, Curtea de Apel Timişoara s-a pronunţat astfel:

"

Noţiunea de funcţionar aplicabilă faptelor în cauză este definită de articolul 147 din Codul penal, referindu-se la salariaţii unui organ sau ai unei instituţii de stat, ai unei întreprinderi sau ai unei organizaţii economice de stat.

Articolul 258 alineatul 2 din Codul penal prevede că dispoziţiile capitolului ce defineşte infracţiunea de luare de mită se aplică şi altor salariaţi, ţinând cont de acest lucru în momentul stabilirii pedepsei.

În Codul penal republicat, având în vedere modificările intervenite până în prezent, noţiunea de funcţionar este definită la articolul 147 primul alineat, în timp ce al doilea alineat prevede că prin funcţionar trebuie înţeles atât persoana vizată la primul alineat, precum şi orice salariat ce exercită o misiune în serviciul unei alte persoane juridice pe lângă cele prevăzute la primul alineat.

În cursul perioadei actuale de tranziţie, care are în mod inevitabil repercusiuni asupra legislaţiei, pot apărea lacune care să influenţeze derularea procesului penal fie punând capăt acestuia, fie ajungând la soluţii inechitabile. În astfel de cazuri, dificultăţile vor putea fi soluţionate fie prin interpretare analogică - analogie legislativă sau analogie de drept - fie prin interpretare raţională.

Conform articolului 258 alineatul 2 din Codul penal şi ţinând cont de intenţia legiuitorului de a pedepsi funcţionarul vinovat de infracţiunea înscrisă la articolul 254 [luare de mită], indiferent de calificarea persoanei juridice care l-a angajat pe funcţionarul respectiv - publică, de interes public sau privată - trebuie constatat faptul că infracţiunea de luare de mită se referă şi la autorul angajat de o întreprindere privată, chiar după luna decembrie 1989 şi înainte de adoptarea Legii nr. 65/1992. Scopul legiuitorului este să pedepsească persoana care are obligaţii profesionale faţă de o persoană juridică şi care îşi încalcă aceste obligaţii în raporturile sale cu o altă persoană."

12. La o dată neprecizată, reclamanţii şi parchetul au introdus recurs. Reclamanţii şi-au reiterat cererea referitoare la aplicarea prin analogie a Codului penal.

13. Prin Decizia din 27 iunie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a confirmat decizia Curţii de Apel Timişoara în ceea ce priveşte condamnarea lor pentru luare de mită şi a casat decizia referitoare la alte infracţiuni, din cauza prescripţiei. Prin urmare, ea a diminuat pedeapsa aplicată primului reclamant la 3 ani închisoare.

14. În decizia sa, Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat astfel:

"

S.C. Bankcoop S.A. constituia o organizaţie [dintre cele prevăzute la articolul 145 din Codul penal], deoarece era vorba de o societate comercială cu capital public, constituită în conformitate cu articolele 16-24 din Legea nr. 31/1990, desfăşurând o activitate utilă social şi funcţionând în conformitate cu legea, conform articolului 145 din Codul penal în vigoare la momentul emisiunii scrisorilor.

(...)

Inculpaţii Militaru Pidhorni Ioan - director de agenţie într-o instituţie bancară constituită ca societate comercială - şi Dragatoniu Nicolae - contabil-şef al unei astfel de instituţii - au calitatea de autori speciali, prevăzută de lege ca o condiţie pentru existenţa infracţiunii de luare de mită. Exercitând funcţiile menţionate mai sus într-o instituţie bancară care, aşa cum s-a demonstrat, era o organizaţie dintre cele prevăzute la articolul 145 din Codul penal, cei doi inculpaţi aveau calitatea de «alţi salariaţi» în sensul articolului 148 § 1 din Codul penal, aşa cum era el formulat la data evenimentelor. Or, conform articolului 258 § 2 din Codul penal, în formularea sa de la data evenimentelor, prevederile capitolului ce include infracţiunea de luare de mită prevăzută de articolul 254 se aplicau şi altor salariaţi, cum erau inculpaţii."

II. Dreptul intern pertinent

A. Codul penal

15. Prevederile pertinente din Codul penal, în vigoare la data comiterii faptelor imputate, sunt următoarele:

ARTICOLUL 11
Neretroactivitatea legii penale

"

Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni."

ARTICOLUL 145
Obştesc

"

Prin termenul obştesc se înţelege tot ce interesează organizaţiile de stat, organizaţiile obşteşti sau orice organizaţii care desfăşoară o activitate utilă din punct de vedere social şi care funcţionează potrivit legii."

ARTICOLUL 147
Funcţionar

"

Prin funcţionar se înţelege orice salariat care exercită, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent dacă şi cum a fost învestit, o însărcinare în serviciul unui organ sau instituţii de stat, ori unei întreprinderi sau organizaţii economice de stat.

Sunt asimilate cu funcţionarii persoanele care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizaţii din cele prevăzute în alin. 1, indiferent dacă primesc sau nu o retribuţie."

ARTICOLUL 148
Alţi salariaţi

"

Prin alţi salariaţi se înţelege salariaţii care exercită, în condiţiile art. 147 alin. 1, o însărcinare în serviciul uneia dintre celelalte organizaţii prevăzute în art. 145.

Sunt asimilate cu «alţi salariaţi» persoanele care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizaţii din cele prevăzute în alin. 1, indiferent dacă primesc sau nu o retribuţie."

ARTICOLUL 254
Luarea de mită

"

Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani."

ARTICOLUL 258
Faptele săvârşite de alţi salariaţi

"

Dispoziţiile art. 248 şi 249 privitoare la funcţionari se aplică şi altor salariaţi, dacă s-a cauzat o pagubă avutului obştesc ori economiei naţionale.

De asemenea, dispoziţiile din prezentul capitol privitoare la funcţionari se aplică şi altor salariaţi, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 1, maximul pedepsei reducându-se însă cu o treime."

B. Legea nr. 65/1992 pentru modificarea şi completarea Codului penal, privind unele fapte de corupţie

16. Prevederile pertinente ale acestei legi sunt următoarele:

ARTICOLUL 3

"

Articolul 258 va avea următorul cuprins:

«ARTICOLUL 258 Fapte săvârşite de alţi salariaţi

Dispoziţiile prevăzute în prezentul capitol privitoare la funcţionari se aplică şi altor salariaţi din cadrul organizaţiilor prevăzute în art. 145, inclusiv al regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi administratorilor şi cenzorilor acestora.

Dispoziţiile art. 254, 256 şi 257 privitoare la funcţionari se aplică şi salariaţilor din cadrul societăţilor comerciale cu capital privat, precum şi administratorilor şi cenzorilor acestora.»"

17. Prin Decizia din 15 iulie 1996, Curtea Constituţională a confirmat constituţionalitatea Legii nr. 65/1992, care extinsese răspunderea penală şi asupra angajaţilor societăţilor comerciale cu capital privat. Persoanele interesate care au ridicat excepţia de neconstituţionalitate erau angajaţi ai unei bănci, acuzaţi de luare de mită.

C. Codul de procedură penală

18. Prevederile pertinente sunt următoarele:

ARTICOLUL 4081

"

1. Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

2. Pot cere revizuirea:

a) persoana al cărei drept a fost încălcat;

b) soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia;

c) procurorul.

3. Cererea de revizuire se introduce la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care judecă cererea în complet de 9 judecători.

4. Cererea de revizuire se poate face în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului.

(...)

8. Când instanţa constată că cererea este fondată:

a) desfiinţează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul dreptului încălcat şi, rejudecând cauza, cu aplicarea dispoziţiilor din capitolul III, secţiunea II, înlătură consecinţele încălcării dreptului;

b) desfiinţează hotărârea şi, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanţa în faţa căreia s-a produs încălcarea dreptului, aplicându-se dispoziţiile din capitolul III, secţiunea II (...)."

ARTICOLUL 504

"

1. Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.

2. Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.

3. Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanţă a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanţei de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).

4. Are drept la repararea pagubei suferite şi persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripţia, amnistia sau dezincriminarea faptei."

  1. Prezentare produs
  2. Manual de utilizare
  3. Ro En

Vânzări

  • Telefon: (+40 21) 311.97.11
  • E-Mail: vanzari@indaco.ro
se încarcă...