Back

Parlamentul României

Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010

Textul acestei forme gratuite este cel publicat în M.Of. al României și nu include modificările ulterioare.

În vigoare de la 23.04.2010

Atentie! Documentul este disponibil și în forma actualizată la zi conform ultimei modificări din data de 18.12.2014!

Te interesează forma actualizată la zi a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 33,29 Lei cu TVA

Cumpără document în formă actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

Prezenta lege are ca obiective principale:

1. asigurarea şi menţinerea disciplinei fiscal-bugetare, a transparenţei şi sustenabilităţii pe termen mediu şi lung a finanţelor publice;

2. stabilirea unui cadru de principii şi reguli pe baza căruia Guvernul să asigure implementarea politicilor fiscal-bugetare care să conducă la o bună gestiune financiară a resurselor;

3. gestionarea eficientă a finanţelor publice pentru a servi interesul public pe termen lung, asigurarea prosperităţii economice şi ancorarea politicilor fiscal-bugetare într-un cadru durabil.

Art. 2. -

Dispoziţiile prezentei legi se aplică autorităţilor, instituţiilor şi entităţilor publice şi/sau de utilitate publică prevăzute la art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, la art. 2 pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, finanţate potrivit art. 62 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 67 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi altor entităţi finanţate în proporţie de peste 50% din fonduri publice, stabilite potrivit normelor europene.

Art. 3. -

În sensul prezentei legi, următorii termeni vor fi definiţi astfel:

1. strategia fiscal-bugetară - documentul de politică publică ce stabileşte obiectivele şi priorităţile în domeniul fiscal-bugetar, ţintele veniturilor şi cheltuielilor bugetului general consolidat şi ale bugetelor componente ale bugetului general consolidat, precum şi evoluţia soldului bugetului general consolidat pe o perioadă de 3 ani;

2. bugetul general consolidat - ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar agregate şi consolidate pentru a forma un întreg: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum şi al altor entităţi finanţate în proporţie de peste 50% din fonduri publice stabilite potrivit normelor europene;

3. cheltuielile primare ale bugetului general consolidat - cheltuielile bugetului general consolidat, din care au fost deduse plăţile de dobânzi aferente datoriei publice;

4. soldul bugetului general consolidat - diferenţa dintre veniturile bugetului general consolidat şi cheltuielile bugetului general consolidat;

5. soldul primar al bugetului general consolidat - diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile primare ale bugetului general consolidat;

6. deteriorarea soldului bugetului general consolidat - majorarea deficitului bugetului general consolidat sau diminuarea excedentului bugetului general consolidat faţă de cel prevăzut în strategia fiscal-bugetară pentru anul respectiv;

7. ciclul economic - definit şi măsurat conform metodologiilor recunoscute la nivelul Uniunii Europene;

8. cheltuielile de personal - totalul cheltuielilor suportate din bugetul general consolidat pentru personalul din sectorul bugetar, pe parcursul unui exerciţiu bugetar, respectiv cheltuielile cu salariile de bază, soldele funcţiilor de bază şi indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile, indemnizaţiile, premiile, stimulentele şi alte drepturi de natură salarială, în bani sau natură, stabilite conform legii, cât şi contribuţiile sociale ce revin în sarcina angajatorului aferente acestora;

9. entităţi finanţate în proporţie de peste 50% din fonduri publice - entităţi considerate ca făcând parte din administraţia publică dacă alocaţiile de la buget acoperă mai mult de 50% din costurile de producţie;

10. asistenţa financiară din partea Uniunii Europene şi a altor donatori - asistenţa financiară nerambursabilă primită de România sub forma fondurilor nerambursabile de preaderare şi postaderare potrivit prevederilor memorandumurilor şi acordurilor de finanţare încheiate între Comisia Comunităţii Europene sau alţi donatori şi Guvernul României;

11. bugetul centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale - veniturile şi cheltuielile bugetelor generale ale unităţilor administrativ-teritoriale, definite la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

12. cheltuieli de natura investiţiilor - includ cheltuielile de capital şi transferuri pentru programele de dezvoltare.

CAPITOLUL II Principiile, obiectivele şi regulile politicii fiscal-bugetare

SECŢIUNEA 1 Principiile politicii fiscal-bugetare

Art. 4. -

(1) Guvernul României va defini şi va derula politica fiscal-bugetară pe baza următoarelor principii:

1. Principiul transparenţei în ceea ce priveşte stabilirea obiectivelor fiscal-bugetare şi derularea politicii fiscale şi bugetare

Guvernul şi autorităţile publice locale au obligaţia de a face publice şi de a menţine în dezbatere un interval de timp rezonabil toate informaţiile necesare ce permit evaluarea modului de implementare a politicilor fiscale şi bugetare, rezultatelor acestora şi a stării finanţelor publice centrale şi, respectiv, locale.

2. Principiul stabilităţii

Guvernul are obligaţia de a conduce politica fiscal-bugetară într-un mod care să asigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu, în scopul menţinerii stabilităţii macroeconomice.

3. Principiul responsabilităţii fiscale

Guvernul are obligaţia de a conduce politica fiscal-bugetară în mod prudent şi de a gestiona resursele şi obligaţiile bugetare, precum şi riscurile fiscale de o manieră care să asigure sustenabilitatea poziţiei fiscale pe termen mediu şi lung. Sustenabilitatea finanţelor publice presupune ca, pe termen mediu şi lung, Guvernul să aibă posibilitatea să gestioneze riscuri sau situaţii neprevăzute, fără a fi nevoit să opereze ajustări semnificative ale cheltuielilor, veniturilor sau deficitului bugetar cu efecte destabilizatoare din punct de vedere economic sau social.

4. Principiul echităţii

Guvernul va derula politica fiscal-bugetară luând în calcul impactul financiar potenţial asupra generaţiilor viitoare, precum şi impactul asupra dezvoltării economice pe termen mediu şi lung.

5. Principiul eficienţei

Politica fiscal-bugetară a Guvernului va avea la bază utilizarea eficientă a resurselor publice limitate, va fi definită pe baza eficienţei economice, iar deciziile de alocare a investiţiilor publice, inclusiv cele finanţate din fonduri nerambursabile primite de la Uniunea Europeană şi alţi donatori, se vor baza inter alia pe evaluarea economică, precum şi pe evaluarea capacităţii de absorbţie.

6. Principiul gestionării eficiente a cheltuielilor de personal plătite din fonduri publice

Politica salarială şi a numărului de personal aferentă instituţiilor, autorităţilor, entităţilor publice şi/sau de utilitate publică trebuie să fie în conformitate cu ţintele fiscal-bugetare din strategia fiscal-bugetară, cu scopul de a eficientiza gestiunea fondurilor cu această destinaţie.

(2) Principiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi autorităţilor administraţiei publice locale şi, respectiv, altor entităţi ale căror bugete fac parte din bugetul general consolidat.

SECŢIUNEA a 2-a Obiectivele politicii fiscal-bugetare

Art. 5. -

(1) Guvernul are obligaţia să îndeplinească obiectivele de politică fiscal-bugetară, să elaboreze şi să aplice strategia fiscal-bugetară anuală potrivit regulilor fiscal-bugetare prevăzute în prezenta lege.

(2) Obiectivele politicii fiscal-bugetare sunt:

a) menţinerea datoriei publice la un nivel sustenabil pe termen mediu şi lung;

b) realizarea unui sold al bugetului general consolidat aproape de zero pe durata ciclului economic, concomitent cu asigurarea competitivităţii ţării;

c) gestionarea prudentă a resurselor şi a obligaţiilor asumate ale sectorului public şi a riscurilor fiscal-bugetare;

d) menţinerea unui nivel adecvat al resurselor bugetare pentru plata serviciului datoriei publice;

e) asigurarea predictibilităţii nivelului cotelor şi bazelor de impozitare sau taxare.

SECŢIUNEA a 3-a Regulile politicii fiscal-bugetare

Art. 6. -

Politica fiscal-bugetară va fi derulată în conformitate cu următoarele reguli fiscale:

a) soldul bugetului general consolidat şi cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat, exprimate ca procent în produsul intern brut, nu pot depăşi plafoanele anuale stabilite în cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetară pentru primii 2 ani acoperiţi de aceasta;

b) soldul şi, respectiv, soldul primar al bugetului general consolidat, luând în considerare componentele acestuia, pentru anul bugetar următor, nu vor putea depăşi plafonul stabilit prin cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetară, aprobată de către Parlament;

c) cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistenţa financiară din partea Uniunii Europene şi a altor donatori şi cheltuielile de personal, luând în considerare bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele instituţiilor autofinanţate, bugetele fondurilor speciale şi alte bugete componente, nu vor depăşi plafonul specificat în cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetară pentru anul bugetar următor;

d) pentru fiecare dintre cei 3 ani acoperiţi de strategia fiscal-bugetară, rata anuală de creştere a cheltuielilor totale ale bugetului general consolidat va fi menţinută sub rata anuală de creştere nominală a produsului intern brut prognozată pentru anul bugetar respectiv, până când soldul preliminat al bugetului general consolidat a înregistrat surplus în anul anterior anului pentru care se elaborează proiectul de buget;

e) pentru fiecare dintre cei 3 ani acoperiţi de strategia fiscal-bugetară, rata anuală de creştere a cheltuielilor totale ale bugetului general consolidat va fi cel mult egală cu rata anuală de creştere nominală a produsului intern brut prognozată pentru anul bugetar respectiv, în perioada în care soldul preliminat al bugetului general consolidat este în echilibru sau excedentar în anul anterior anului pentru care se elaborează proiectul de buget;

f) în cazul în care se majorează cotele de impozitare, creşterea nominală a cheltuielilor totale ale bugetului general consolidat va fi cel mult egală cu creşterea nominală a veniturilor bugetare, fără a conduce la o deteriorare a soldului bugetului general consolidat prevăzut în strategia fiscal-bugetară. Creşterea nominală a cheltuielilor se poate realiza începând cu anul următor celui în care au fost majorate cotele de impozitare şi numai după ce Consiliul fiscal a avizat estimările referitoare la creşterea nominală a veniturilor bugetare;

g) pe parcursul exerciţiului bugetar, creditele bugetare aprobate pentru cheltuieli de investiţii nu pot fi virate şi utilizate pentru cheltuieli curente;

h) în cazul în care soldul pozitiv al bugetului general consolidat pentru anul bugetar respectiv şi în următorii 2 ani va fi mai mare decât cel prognozat, diferenţa respectivă se va utiliza la diminuarea datoriei publice acumulate din anii precedenţi.

CAPITOLUL III Cheltuielile bugetare

SECŢIUNEA 1 Evaluarea impactului cheltuielilor

Art. 7. -

(1) În cazul propunerilor de introducere a unor măsuri/politici/iniţiative legislative a căror adoptare atrage majorarea cheltuielilor bugetare, iniţiatorii au obligaţia să prezinte:

a) fişa financiară prevăzută la art. 15 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, însoţită de ipotezele şi metodologia de calcul utilizată;

b) declaraţie conform căreia majorarea de cheltuială respectivă este compatibilă cu obiectivele şi priorităţile strategice specificate în strategia fiscal-bugetară, cu legea bugetară anuală şi cu plafoanele de cheltuieli prezentate în strategia fiscal-bugetară.

(2) Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia să verifice fişa financiară prezentată conform prevederilor alin. (1). În acest scop, Ministerul Finanţelor Publice poate solicita opinia Consiliului fiscal.

SECŢIUNEA a 2-a Cheltuieli de personal

Art. 8. -

Guvernul şi fiecare ordonator de credite, precum şi orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor şi acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici şi acorduri salariale sunt în concordanţă cu principiile responsabilităţii fiscale, regulile fiscale, precum şi cu obiectivele şi limitele din strategia fiscal-bugetară.

Art. 9. -

(1) Nu se pot promova acte normative cu mai puţin de 180 de zile înainte de expirarea mandatului Guvernului, în conformitate cu art. 110 alin. (1) din Constituţia României, republicată, care conduc la creşterea cheltuielilor de personal sau a pensiilor în sectorul bugetar.

(2) Totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificărilor bugetare.

(3) Negocierile pentru unele drepturi care, potrivit legii, se stabilesc prin contracte colective de muncă vor putea fi finalizate numai după ce cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetară a fost aprobat, cu respectarea plafoanelor de cheltuieli de personal stabilite.

Art. 10. -

(1) În raport cu ţintele prevăzute la art. 26 alin. (4), execuţia cheltuielilor de personal este evaluată de către Ministerul Finanţelor Publice, la finalul fiecărui trimestru.

(2) Pentru încadrarea în limitele trimestriale ale cheltuielilor de personal, ordonatorii de credite au posibilitatea să diminueze drepturile salariale care sunt stabilite prin lege în cuantum variabil şi pe cele a căror acordare este facultativă, potrivit legii.

(3) În cazurile excepţionale şi temeinic justificate în care un ordonator principal de credite nu se încadrează în limita trimestrială pentru cheltuielile de personal, Ministerul Finanţelor Publice poate aproba majorarea limitei respective, cu condiţia ca ordonatorul principal de credite să facă dovada respectării dispoziţiilor alin. (2) şi a încadrării în bugetul anual aprobat pentru această destinaţie.

(4) Ordonatorii principali de credite care se află în situaţia prevăzută la alin. (3) au obligaţia ca, în decursul trimestrului următor trimestrului pentru care a fost majorată limita pentru cheltuielile de personal, să înregistreze economii la cheltuielile de personal în cuantumul sumei cu care a fost majorată limita trimestrială precedentă.

(5) Ordonatorii principali de credite au obligaţia să întreprindă toate măsurile necesare atât pentru îndeplinirea prevederilor alin. (4), cât şi pentru îndeplinirea ţintelor trimestriale pentru cheltuielile totale, inclusiv prin reducerea numărului de posturi finanţate şi bugetele acestora şi, respectiv, disponibilizarea, în condiţiile legii, a unei părţi din personalul încadrat.

(6) Până la îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (4), ordonatorilor principali de credite cărora le-a fost majorată limita trimestrială pentru cheltuielile de personal le va fi interzisă:

a) acordarea de premii sau plata de ore suplimentare;

b) promovarea angajaţilor, dacă acest lucru presupune o creştere a cheltuielilor de personal;

c) scoaterea la concurs a posturilor vacante sau ocuparea acestora prin alte modalităţi prevăzute de lege.

(7) În cazul în care obligaţia prevăzută la alin. (4) nu este îndeplinită în termenul prevăzut, Ministerul Finanţelor Publice va efectua deschiderile de credite care se referă la cheltuieli de personal către respectivul ordonator în limita unei sume diminuate, astfel încât să se înregistreze economii la cheltuielile de personal în cuantumul sumei cu care a fost majorată limita trimestrială precedentă, până când acesta face dovada că au fost luate măsurile necesare încadrării în cheltuielile de personal aprobate.

CAPITOLUL IV Veniturile bugetare

Art. 11. -

Modificarea de către Ministerul Finanţelor Publice a prognozelor veniturilor bugetare ce au stat la baza elaborării strategiei fiscal-bugetare sau a legilor bugetare anuale, cu ocazia dezbaterilor asupra strategiei fiscal-bugetare sau a legilor bugetare anuale, se poate realiza cu acordul Guvernului şi cu avizul favorabil al Consiliului fiscal.

Art. 12. -

(1) În termen de 30 de zile de la publicarea legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Finanţelor Publice va elabora şi va publica programul anual de colectare a veniturilor bugetare pentru bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, prezentând:

a) ţinte trimestriale de colectare a veniturilor, detaliate pe tipuri de venituri;

b) ţinte trimestriale de recuperare a arieratelor fiscale;

c) măsurile avute în vedere pentru combaterea evaziunii şi a fraudei fiscale.

(2) În termen de 30 de zile de la publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Finanţelor Publice va publica o prognoză anuală a veniturilor estimate a se colecta de către bugetele locale, bugetele instituţiilor autofinanţate şi de alte bugete componente ale bugetului general consolidat ce nu au fost menţionate la alin. (1), prezentând şi estimări trimestriale de colectare a veniturilor, detaliate pe tipuri de venituri, precum şi estimări trimestriale de recuperare a arieratelor fiscale, respectiv propuneri de acte normative sau de modificări de acte normative, având ca obiect îmbunătăţirea şi eficientizarea colectării veniturilor la bugetele locale, bugetele instituţiilor autofinanţate şi la alte bugete componente ale bugetului general consolidat.

Art. 13. -

În cazurile în care se fac propuneri de acte normative care conduc la diminuarea veniturilor bugetare, se va elabora fişa financiară potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) să aibă avizul Ministerului Finanţelor Publice şi al Consiliului fiscal, conform căruia impactul financiar a fost luat în calcul în prognoza veniturilor bugetare şi nu afectează ţintele bugetare anuale şi pe termen mediu;

b) să fie însoţită de propuneri de măsuri de compensare a impactului financiar respectiv, prin majorarea altor venituri bugetare.

Art. 14. -

Actele normative care intră sub incidenţa art. 13 se adoptă concomitent cu măsurile compensatorii propuse de iniţiator şi avizate de Guvern.

se încarcă...