Back

Ministerul Administraţiei şi Internelor

Instrucţiunea nr. 167/2009 privind scoaterea din funcţiune, valorificarea şi casarea bunurilor în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor

În vigoare de la 31.08.2009

Te interesează forma portabilă a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 11,02 Lei cu TVA

Cumpără document în formă actualizată

Având în vedere prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 841/1995 privind procedurile de transmitere fără plată şi de valorificare a bunurilor aparţinând instituţiilor publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, cu modificările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 909/1997, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din funcţiune, casare şi valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/1999 cu privire la valorificarea bunurilor scoase din funcţiune, aflate în administrarea instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată cu modificări prin Legea nr. 28/2001, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 122/1998 privind acumularea, scoaterea şi împrospătarea produselor din rezervele proprii ale forţelor destinate apărării naţionale, aprobată prin Legea nr. 50/1999, cu modificările şi completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea procedurilor pentru valorificarea bunurilor scoase din funcţiune, precum şi a celor scoase din rezervele proprii, aflate în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 81/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

în temeiul art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul administraţiei şi internelor, emite următoarele instrucţiuni:

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

(1) Prezentele instrucţiuni reglementează în mod unitar organizarea şi desfăşurarea în unităţile şi structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor a următoarelor activităţi:

a) disponibilizarea bunurilor;

b) scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe;

c) valorificarea bunurilor, altele decât clădiri şi terenuri;

d) casarea mijloacelor fixe;

e) declasarea şi casarea bunurilor materiale, altele decât mijloacele fixe.

(2) Prevederile prezentelor instrucţiuni se aplică pentru bunurile aflate în uzul curent şi pentru cele din rezervele proprii, după efectuarea operaţiunii de trecere la uzul curent, în următoarele condiţii:

a) bunurile nu pot fi împrospătate sau păstrarea lor în depozite ar duce la deprecieri ori stări periculoase de orice fel, stabilite prin analize şi încercări în laboratoare şi poligoane specializate, potrivit normelor de specialitate;

b) bunurile nu mai sunt necesare, au devenit excedentare sau atipice, nu mai sunt prevăzute în înzestrarea unităţilor, nu se mai fabrică sau din cauza uzurii fizice sau morale nu mai corespund destinaţiei şi fac obiectul înlocuirii cu tehnică performantă.

Art. 2. -

În sensul prezentelor instrucţiuni, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) bunuri - produsele, echipamentele şi orice alte obiecte de orice fel şi cu orice fel de descriere, cu excepţia clădirilor şi terenurilor;

b) bunuri materiale, altele decât mijloace fixe - categoria de bunuri care cuprinde: obiectele de inventar, materialele, piesele de schimb şi alte bunuri care nu sunt considerate mijloace fixe şi care sunt stabilite prin reglementările în vigoare;

c) mijloace fixe - obiecte singulare sau complexe de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplinesc cumulativ următoarele două condiţii:

1. au valoare mai mare decât limita stabilită de reglementările legale în vigoare; programele informatice (produse software), indiferent de valoare, sunt asimilate mijloacelor fixe în ceea ce priveşte regimul scoaterii din funcţiune;

2. au o durată normală de utilizare mai mare de un an;

d) bunuri aflate la uzul curent - mijloacele fixe şi bunurile materiale, altele decât mijloace fixe reprezentând tehnica şi materialele asigurate potrivit prevederilor tabelelor de înzestrare în timp de pace şi a altor norme de dotare şi consum, care se găsesc asupra structurilor şi se folosesc pentru îndeplinirea misiunilor operative sau în cadrul procesului de pregătire a personalului;

e) bunuri din rezervele proprii- produsele greu de aprovizionat sau cu ciclu lung de fabricaţie, care se asigură din producţia internă sau din import, acestea incluzând:

1. stocurile de siguranţă: se constituie potrivit nivelurilor stabilite prin ordine şi instrucţiuni de specialitate, pentru executarea unor întreţineri şi reparaţii neprevăzute în condiţii de exploatare normale sau pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice;

2. rezervele de înlocuire: se constituie pentru diferite categorii de tehnică şi materiale la nivelul fiecărei structuri, potrivit nivelurilor stabilite prin normele de înzestrare din timp de pace, în funcţie de misiunile specifice;

3. rezervele de mobilizare: se realizează, din timp de pace, potrivit nomenclatorului şi nivelurilor maxime stabilite, în condiţiile legii, de către fiecare unitate pentru dotarea structurilor subordonate care se înfiinţează sau se completează, corespunzător sarcinilor de mobilizare prevăzute în cadrul organizatoric de război;

4. rezerva operativă: se constituie prin ordin al ministrului şi se asigură de către direcţiile de specialitate, potrivit domeniului de competenţă, precum şi de către inspectoratele generale, potrivit nivelurilor aprobate, pentru dotarea unităţilor nou-înfiinţate, completarea consumurilor structurilor pe timpul participării la operaţiuni în afara teritoriului naţional, la înlăturarea efectelor urmărilor unor situaţii de urgenţă şi pe timpul acţiunilor specifice în timp de război, în limita unei perioade de timp stabilite;

f) bunuri scoase din funcţiune - mijloacele fixe scoase din funcţiune, mijloacele fixe atipice sau excedentare, chiar dacă sunt în stare de funcţionare, precum şi alte bunuri, în starea în care se află, declasate sau clasate;

g) bunuri atipice - mijloacele fixe care au fost aprobate pentru scoatere din înzestrarea unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, de către Consiliul de Supraveghere a Înzestrării, piesele de schimb aferente, precum şi alte bunuri care nu mai pot fi utilizate conform destinaţiei;

h) bunuri excedentare - mijloacele fixe şi alte bunuri materiale care depăşesc necesarul prevăzut în tabelele de înzestrare sau nevoile unităţii deţinătoare;

i) scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe - scoaterea definitivă din utilizare a mijloacelor fixe care au îndeplinit condiţiile stabilite prin prezentele instrucţiuni şi care se realizează prin întocmirea, avizarea şi aprobarea documentelor prevăzute în acest scop;

j) declasarea unor bunuri materiale, altele decât mijloacele fixe - trecerea bunurilor de la starea de utilizare corespunzătoare destinaţiei acestora la starea de casare în cazurile când sunt îndeplinite condiţiile stabilite prin prezentele instrucţiuni, operaţiunea realizându-se prin întocmirea, avizarea şi aprobarea documentelor prevăzute în acest scop;

k) disponibilizare - activitatea de stabilire a bunurilor ce nu mai sunt necesare unităţii care le are în administrare şi se propun spre a fi puse la dispoziţie, spre folosinţa altor unităţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor sau spre valorificare;

l) valorificare - activitatea de punere în vânzare prin proceduri de atribuire, conform reglementărilor în vigoare, a bunurilor disponibilizate sau a componentelor acestora obţinute în urma dezmembrării;

m) casare - totalitatea operaţiunilor de dezmembrare, demolare, demontare, desfacere, tăiere, spargere şi alte asemenea operaţiuni care se efectuează astfel încât bunurile în cauză să-şi piardă forma iniţială ca obiect de sine stătător şi să nu mai poată fi folosite potrivit destinaţiei pentru care au fost create; pentru animalele de serviciu şi reproducţie care au contactat boli incurabile ori tare fizice, se procedează potrivit măsurilor stabilite de către personalul care îndeplineşte atribuţii de medic veterinar oficial în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu respectarea prevederilor legale privind protecţia animalelor;

n) tineret în creştere- tineret canin şi cabalin, cu vârste cuprinse până la 1 an şi 6 luni la câini şi până la 3 ani împliniţi la cai;

o) redistribuire - transferul între unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, pe bază de ordin de distribuţie, al bunurilor care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare;

p) valoarea de înlocuire - costul de achiziţie a unui bun similar.

CAPITOLUL II Disponibilizarea bunurilor

Art. 3. -

(1) Mijloacele fixe aflate în stare de funcţionare, indiferent de durata de folosinţă, care nu mai sunt necesare unităţilor în a căror administrare se află pot fi valorificate conform prevederilor art. 23, numai dacă au devenit disponibile în urma procesului de redistribuire între unităţi din structura Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(2) Se disponibilizează şi bunurile materiale, altele decât mijloacele fixe, care nu mai sunt necesare unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu excepţia celor care sunt rezultate din procesul de reparaţii şi care fac obiectul valorificării direct ca deşeuri sau sunt reintroduse în utilizare după efectuarea reparaţiilor.

Art. 4. -

Rapoartele de disponibilizare se întocmesc conform modelelor prevăzute în anexele nr. 1a şi 1b.

Art. 5. -

(1) Consultarea structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, în vederea disponibilizării unor mijloace fixe şi bunuri materiale, altele decât mijloace fixe de resortul Direcţiei logistică, Direcţiei generale pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei sau Direcţiei medicale, aflate în administrare proprie sau a structurilor subordonate, se realizează astfel:

a) ordonatorii terţiari de credite din subordinea ordonatorilor secundari de credite transmit acestora din urmă propunerile de disponibilizare a mijloacelor fixe şi a celorlalte bunuri materiale; ordonatorii secundari de credite supun consultării structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor ce ar putea fi interesate de preluarea bunurilor propunerile de disponibilizare a bunurilor din aparatul propriu, precum şi pentru cele aflate în administrarea ordonatorilor terţiari de credite din subordinea lor;

b) ordonatorii terţiari din finanţarea ordonatorului principal de credite transmit propunerile de disponibilizare structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor ce ar putea fi interesate de preluarea bunurilor respective;

c) transmiterea propunerilor de disponibilizare se poate face în scris şi prin e-mail, atunci când nivelul de clasificare permite această formă de comunicare;

d) termenul în care structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor au obligaţia să răspundă solicitărilor privind disponibilizările este de 15 zile.

(2) În situaţia existenţei unor opţiuni de preluare care necesită redistribuirea bunurilor între unităţile din finanţarea directă a ordonatorului principal de credite ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari de credite, precum şi/sau unităţile ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari de credite, se solicită Direcţiei logistice, Direcţiei generale pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei sau Direcţiei medicale, după caz, emiterea ordinelor de distribuţie aferente.

(3) Rapoartele de disponibilizare întocmite de către unităţile din finanţarea directă a ordonatorului principal de credite ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari de credite, vizate pentru control financiar preventiv propriu de către compartimentele financiare proprii, se înaintează, după caz, la Direcţia logistică, Direcţia generală pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei sau Direcţia medicală, împreună cu solicitările unităţilor interesate de preluarea bunurilor respective sau corespondenţa aferentă consultării.

(4) Rapoartele de disponibilizare întocmite de unităţile subordonate ordonatorilor secundari de credite ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari de credite, vizate pentru control financiar preventiv propriu de către compartimentele financiare proprii, se înaintează la structurile de specialitate spre analiză. Structurile de specialitate le difuzează spre consultare unităţilor subordonate, precum şi altor structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(5) Pentru tineretul canin şi cabalin până la vârsta de intrare în serviciu şi animalele de serviciu care, potrivit constatărilor personalului ce îndeplineşte atribuţii de medic veterinar oficial pentru unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, nu au sau şi-au pierdut aptitudinile de serviciu, rapoartele de disponibilizare, întocmite de unităţile deţinătoare în condiţiile prevăzute la alin. (4), se înaintează la Direcţia medicală, prin ordonatorul secundar de credite, pentru promovare spre consultarea altor unităţi din structura Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Art. 6. -

(1) Direcţia Logistică, Direcţia generală pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei şi Direcţia medicală analizează cererile de redistribuire primite şi emit ordine de distribuţie în baza documentelor transmise de către unităţile din finanţarea directă a ordonatorului principal de credite ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari de credite şi de către ordonatorii secundari de credite.

(2) Direcţia logistică, Direcţia generală pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei şi Direcţia medicală, în funcţie de competenţe, promovează rapoartele de disponibilizare cu bunurile neredistribuite ale unităţilor prevăzute la alin. (1), ca anexe la un raport explicativ privind disponibilizarea şi valorificarea acestora, pentru a fi aprobate. Raportul explicativ prezentat ordonatorului principal de credite se vizează pentru control financiar preventiv propriu de către persoana desemnată din cadrul Direcţiei generale financiare şi se avizează pentru legalitate de către directorul Direcţiei juridice. Pe toate filele lucrării prezentate se aplică ştampila ordonatorului principal de credite.

(3) După aprobarea lor de către ordonatorul principal de credite, rapoartele de disponibilizare cu bunurile neredistribuite se restituie de către Direcţia logistică, Direcţia generală pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei, respectiv Direcţia medicală unităţilor emitente, în vederea valorificării.

(4) Pentru bunurile rămase neredistribuite structurile de specialitate cu atribuţii logistice/similari promovează ordonatorilor secundari de credite rapoartele de disponibilizare cu bunurile unităţilor din structură, ca anexe la un raport explicativ privind disponibilizarea şi valorificarea acestora, pentru a fi aprobate.

(5) Ordonatorii secundari de credite analizează rapoartele de disponibilizare primite de la ordonatorii terţiari de credite, le transmit spre consultare unităţilor subordonate şi emit ordine de distribuţie în baza documentelor transmise de aceştia.

(6) Raportul explicativ prezentat ordonatorului secundar de credite se avizează pentru legalitate de către compartimentul juridic propriu şi se vizează pentru control financiar preventiv propriu. Pe toate filele lucrării prezentate se aplică ştampila ordonatorului secundar de credite.

CAPITOLUL III Scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe

Art. 7. -

(1) Scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe cu durata normală de utilizare îndeplinită sau înainte de expirarea duratei normale de utilizare se aprobă astfel:

a) de către ordonatorul principal de credite pentru unităţile din finanţarea directă a acestuia şi ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari de credite, precum şi pentru unităţile ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari de credite şi administrează nemijlocit bunuri;

b) de către ordonatorul secundar de credite pentru unităţile din subordine ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari de credite.

(2) Organul financiar al structurii care aprobă scoaterea din funcţiune acordă viza pentru control financiar preventiv propriu.

Art. 8. -

(1) Mijloacele fixe pot fi scoase din funcţiune dacă au durata normală de utilizare îndeplinită, cu excepţia celor prevăzute la art. 11.

(2) Pentru scoaterea din funcţiune şi verificarea stării mijloacelor fixe, ordonatorul de credite care are în evidenţă mijloace fixe stabileşte prin dispoziţie zilnică/ordin de zi pe unitate/document similar o comisie tehnică formată din 2-3 specialişti în domeniu, care analizează fiecare mijloc fix în parte şi în funcţie de starea constatată, înaintează propuneri de utilizare în continuare sau de scoatere din funcţiune.

(3) Utilizarea în continuare se aprobă de către ordonatorul de credite care are în evidenţă mijloacele fixe, pe baza propunerilor formulate în scris, pentru fiecare mijloc fix, de către comisia tehnică de verificare a acestora, cu excepţia celor care pot afecta protecţia vieţii, a sănătăţii şi a mediului, pentru care sunt necesare şi documente emise de organismele abilitate în acest sens, care să certifice că starea tehnică permite exploatarea în continuare în siguranţă.

(4) Mijloacele fixe pot fi scoase din funcţiune dacă, potrivit legii, au durata de utilizare îndeplinită şi numai dacă îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) costul reparaţiei depăşeşte 60% din valoarea de înlocuire a mijloacelor fixe respective. Această prevedere se aplică pentru mijloacele fixe a căror stare tehnică iniţială poate fi restabilită prin înlocuirea componentelor uzate;

b) nu mai prezintă siguranţă în funcţionare întrucât şi-au îndeplinit normele de utilizare exprimate, după caz, în mii kilometri, mii ore de funcţionare, număr de lovituri, prevăzute prin normativele tehnice în vigoare sau instrucţiunile constructorului, iar prin reparare nu mai pot fi readuse la parametrii tehnici impuşi de normativele sau instrucţiunile menţionate;

c) nu mai pot fi reparate din cauza lipsei pieselor de schimb necesare sau inexistenţei capacităţilor de reparare a mijloacelor respective, precum şi în situaţiile când nu există materiale necesare întreţinerii şi funcţionării acestora;

d) organele autorizate de organismele abilitate din stat şi cele de metrologie au interzis folosirea sau exploatarea în continuare, ca urmare a modificării parametrilor funcţionali şi de siguranţă;

e) când mijloacele fixe au devenit inutilizabile datorită avariilor sau distrugerilor provocate de accidente, incendii, calamităţi naturale ori alte întâmplări neprevăzute şi de neînlăturat, în situaţia în care costul reparaţiei depăşeşte 60% din valoarea de înlocuire a mijloacelor fixe respective, cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (2);

f) nu mai pot fi utilizate bunurile scoase din înzestrare, aşa cum provin din construcţie, unităţile nemaiavând acest drept;

g) au devenit excedentare ca urmare a depăşirii necesarului prevăzut în tabelele sau normele de înzestrare sau nu mai sunt necesare unităţilor.

Art. 9. -

Nu se propun pentru scoaterea din funcţiune mijloace fixe care, deşi au îndeplinit durata normală de utilizare, se găsesc în una dintre următoarele situaţii:

a) starea tehnică permite exploatarea lor în continuare;

b) din raţiuni militare sau economice se justifică menţinerea acestora în funcţiune, chiar dacă costul reparaţiei depăşeşte 60% din valoarea de înlocuire;

c) sunt strict necesare unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor şi nu sunt posibilităţi de înlocuire, iar prin reparaţii şi recondiţionări mai pot fi folosite o anumită perioadă.

Art. 10. -

(1) Scoaterea din funcţiune a animalelor de serviciu se efectuează când îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) pierderea aptitudinilor corespunzătoare unei categorii de serviciu, prin depăşirea limitei de vârstă ori neîndeplinirea criteriilor zootehnice stabilite pentru animalele de serviciu sau tineretul în creştere;

b) contractarea unor boli incurabile sau existenţa unor tare dobândite, stabilite de către personalul care îndeplineşte atribuţii de medic veterinar oficial în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(2) Animalele care au depăşit limita de vârstă pentru serviciu, dar îşi păstrează capacitatea de muncă şi au o stare de sănătate bună pot fi menţinute în aceeaşi categorie de serviciu, până la limita posibilităţilor normale de muncă.

(3) Animalele de reproducţie care nu mai îndeplinesc criteriile zootehnice pentru a fi menţinute în această categorie întrucât nu mai dau randamentul stabilit prin norme se scot din funcţiune concomitent cu propunerea de valorificare conform prevederilor art. 23.

(4) Scoaterea din funcţiune a animalelor de serviciu la nivelul unităţilor deţinătoare se face în baza documentelor sanitar- veterinare emise de personalul care îndeplineşte atribuţii de medic veterinar oficial în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar avizarea tehnică a listelor de scoatere din funcţiune pentru toate animalele de serviciu din dotarea unităţilor ministerului se realizează de Direcţia medicală.

Art. 11. -

(1) Mijloacele fixe care au durata normală de utilizare neîndeplinită se propun pentru scoaterea din funcţiune numai dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) când există aprobare pentru executarea unor obiective noi de investiţii sau pentru dezvoltarea capacităţilor existente, al căror amplasament afectează unele clădiri, instalaţii sau alte mijloace;

b) când clădirea prezintă pericol evident de pierdere a stabilităţii, aspect constatat de inspectorul de specialitate din cadrul serviciului de control al calităţii în construcţii şi consemnat în procesul-verbal de inspecţie încheiat în acest sens;

c) când prin expertizarea construcţiei expertul tehnic fundamentează şi propune decizia de intervenţie privind demolarea totală a clădirilor ce prezintă risc în exploatare sau risc seismic;

d) când mijloacele fixe au devenit inutilizabile înaintea expirării duratei normale de utilizare, ca urmare a uzurii morale şi fizice avansate, precum şi în situaţiile când au fost avariate sau distruse, indiferent de cauză;

e) nu mai sunt necesare unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor;

f) bunurile au fost scoase din înzestrare şi nu mai pot fi utilizate, unităţile nemaiavând acest drept;

g) când există hotărâre judecătorească privind restituirea terenului către persoane îndreptăţite, în condiţiile legii, pentru clădirile situate pe aceste terenuri.

(2) Situaţia bunurilor avariate sau distruse menţionate în cuprinsul lit. d) face obiectul cercetării administrative, potrivit reglementărilor legale în vigoare privind răspunderea materială în Ministerul Administraţiei şi Internelor.

se încarcă...