Parlamentul României

Codul Penal din 2009

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 februarie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 26

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CUPRINS

PARTEA GENERALĂ

Titlul I - Legea penală și limitele ei de aplicare art. 1-14
Capitolul I - Principii generale art. 1-2
Capitolul II - Aplicarea legii penale art. 3-14
Secțiunea 1 - Aplicarea legii penale în timp art. 3-7
Secțiunea a 2-a - Aplicarea legii penale în spațiu art. 8-14
Titlul II - Infracțiunea art. 15-52
Capitolul I - Dispoziții generale art. 15-17
Capitolul II - Cauzele justificative art. 18-22
Capitolul III - Cauzele de neimputabilitate art. 23-31
Capitolul IV - Tentativa art. 32-34
Capitolul V - Unitatea și pluralitatea de infracțiuni art. 35-45
Capitolul VI - Autorul și participanții art. 46-52
Titlul III - Pedepsele art. 53-106
Capitolul I - Categoriile pedepselor art. 53-55
Capitolul II - Pedepsele principale art. 56-64
Secțiunea 1 - Detențiunea pe viață art. 56-59
Secțiunea a 2-a - Închisoarea art. 60
Secțiunea a 3-a - Amenda art. 61-64
Capitolul III - Pedeapsa accesorie și pedepsele complementare art. 65-70
Secțiunea 1 - Pedeapsa accesorie art. 65
Secțiunea a 2-a - Pedepsele complementare art. 66-70
Capitolul IV - Calculul duratei pedepselor art. 71-73
Capitolul V - Individualizarea pedepselor art. 74-106
Secțiunea 1 - Dispoziții generale art. 74
Secțiunea a 2-a - Circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante art. 75-79
Secțiunea a 3-a - Renunțarea la aplicarea pedepsei art. 80-82
Secțiunea a 4-a - Amânarea aplicării pedepsei art. 83-90
Secțiunea a 5-a - Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere art. 91-98
Secțiunea a 6-a - Liberarea condiționată art. 99-106
Titlul IV - Măsurile de siguranță art. 107-112
Capitolul I - Dispoziții generale art. 107-108
Capitolul II - Regimul măsurilor de siguranță art. 109-112
Titlul V - Minoritatea art. 113-134
Capitolul I - Regimul răspunderii penale a minorului art. 113-116
Capitolul II - Regimul măsurilor educative neprivative de libertate art. 117-123
Capitolul III - Regimul măsurilor educative privative de libertate art. 124-127
Capitolul IV - Dispoziții comune art. 128-134
Titlul VI - Răspunderea penală a persoanei juridice art. 135-151
Capitolul I - Dispoziții generale art. 135-137
Capitolul II - Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice art. 138-145
Capitolul III - Dispoziții comune art. 146-151
Titlul VII - Cauzele care înlătură răspunderea penală art. 152-159
Titlul VIII - Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei art. 160-164
Titlul IX - Cauzele care înlătură consecințele condamnării art. 165-171
Titlul X - Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală art. 172-187


Jurisprudență (42)

PARTEA SPECIALĂ

Titlul I - Infracțiuni contra persoanei art. 188-227
Capitolul I - Infracțiuni contra vieții art. 188-192
Capitolul II - Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății art. 193-198
Capitolul III - Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie art. 199-200
Capitolul IV - Agresiuni asupra fătului art. 201-202
Capitolul V - Infracțiuni privind obligația de asistență a celor în primejdie art. 203-204
Capitolul VI - Infracțiuni contra libertății persoanei art. 205-208
Capitolul VII - Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile art. 209-217
Capitolul VIII - Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale art. 218-223
Capitolul IX - Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private art. 224-227
Titlul II - Infracțiuni contra patrimoniului art. 228-256
Capitolul I - Furtul art. 228-232
Capitolul II - Tâlhăria și pirateria art. 233-237
Capitolul III - Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii art. 238-248
Capitolul IV - Fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice art. 249-252
Capitolul V - Distrugerea și tulburarea de posesie art. 253-256
Titlul III - Infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat art. 257-265
Capitolul I - Infracțiuni contra autorității art. 257-261
Capitolul II - Infracțiuni privind frontiera de stat art. 262-265
Titlul IV - Infracțiuni contra înfăptuirii justiției art. 266-288
Titlul V - Infracțiuni de corupție și de serviciu art. 289-309
Capitolul I - Infracțiuni de corupție art. 289-294
Capitolul II - Infracțiuni de serviciu art. 295-309
Titlul VI - Infracțiuni de fals art. 310-328
Capitolul I - Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori art. 310-316
Capitolul II - Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare art. 317-319
Capitolul III - Falsuri în înscrisuri art. 320-328
Titlul VII - Infracțiuni contra siguranței publice art. 329-366
Capitolul I - Infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate art. 329-333
Capitolul II - Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice art. 334-341
Capitolul III - Nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive art. 342-347
Capitolul IV - Infracțiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activități reglementate de lege art. 348-351
Capitolul V - Infracțiuni contra sănătății publice art. 352-359
Capitolul VI - Infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice art. 360-366
Titlul VIII - Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială art. 367-384
Capitolul I - Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice art. 367-375
Capitolul II - Infracțiuni contra familiei art. 376-380
Capitolul III - Infracțiuni contra libertății religioase și respectului datorat persoanelor decedate art. 381-384
Titlul IX - Infracțiuni electorale art. 385-393
Titlul X - Infracțiuni contra securității naționale art. 394-412
Titlul XI - Infracțiuni contra capacității de luptă a forțelor armate art. 413-437
Capitolul I - Infracțiuni săvârșite de militari art. 413-431
Capitolul II - Infracțiuni săvârșite de militari sau de civili art. 432-437
Titlul XII - Infracțiuni de genocid, contra umanității și de război art. 438-445
Capitolul I - Infracțiuni de genocid și contra umanității art. 438-439
Capitolul II - Infracțiuni de război art. 440-445
Titlul XIII - Dispoziții finale art. 446

PARTEA GENERALĂ

TITLUL I Legea penală și limitele ei de aplicare Jurisprudență (163)

CAPITOLUL I Principii generale Jurisprudență (7)

Legalitatea incriminării

Art. 1. -  Jurisprudență (44), Referințe în cărți (4)

(1) Legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni.
Jurisprudență (10), Reviste (2)

(2) Nicio persoană nu poate fi sancționată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârșită.
Jurisprudență (1)

Legalitatea sancțiunilor de drept penal

Art. 2. -  Jurisprudență (2), Reviste (1), Referințe în cărți (4)

(1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot lua față de persoanele care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguranță ce se pot lua față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
Jurisprudență (7)

(2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranță dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârșită.
Jurisprudență (2)

(3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită și aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.
Jurisprudență (2)

CAPITOLUL II Aplicarea legii penale

SECȚIUNEA 1 Aplicarea legii penale în timp Referințe (1)

Activitatea legii penale

Art. 3. -  Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (107), Reviste (3), Referințe în cărți (1)

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare.
Jurisprudență (3)

Aplicarea legii penale de dezincriminare

Art. 4. -  Puneri în aplicare (1), Acțiuni admise (1), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (132), Reviste (4), Modele (1), Referințe în cărți (7)

Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Jurisprudență (9)

Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei

Art. 5. -  Puneri în aplicare (1), Acțiuni admise (7), Acțiuni respinse (4), Referințe (1), Jurisprudență (2520), Reviste (6), Referințe în cărți (6)

(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Acțiuni admise (1), Acțiuni respinse (3), Jurisprudență (404), Reviste (1)

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.
Jurisprudență (2)

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei

Art. 6. -  Acțiuni admise (4), Acțiuni respinse (1), Referințe (1), Jurisprudență (491), Reviste (1), Modele (1), Referințe în cărți (7)

(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Acțiuni admise (6), Acțiuni respinse (24), Jurisprudență (91)

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune.
Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (4)

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.
Jurisprudență (5)

(4) Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.
Jurisprudență (6)

(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
Jurisprudență (6)

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Jurisprudență (15)

(7) Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alin. (1)-(6).
Jurisprudență (4)

Aplicarea legii penale temporare

Art. 7. -  Jurisprudență (31), Reviste (1), Referințe în cărți (1)

(1) Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvârșite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.
Jurisprudență (3)

(2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieșirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situației care a impus adoptarea sa.

SECȚIUNEA a 2-a Aplicarea legii penale în spațiu

Teritorialitatea legii penale

Art. 8. -  Jurisprudență (115), Referințe în cărți (3)

(1) Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României.
Jurisprudență (38)

(2) Prin teritoriul României se înțelege întinderea de pământ, marea teritorială și apele cu solul, subsolul și spațiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.
Jurisprudență (7)

(3) Prin infracțiune săvârșită pe teritoriul României se înțelege orice infracțiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România.
Jurisprudență (5)

(4) Infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracțiunii.
Jurisprudență (4)

Personalitatea legii penale

Art. 9. -  Jurisprudență (54), Referințe în cărți (2)

(1) Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani.
Jurisprudență (21)

(2) În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicției niciunui stat.

(3) Punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Modificări (1), Jurisprudență (1)

Realitatea legii penale

Art. 10. -  Jurisprudență (61), Reviste (1), Referințe în cărți (2)

(1) Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie, contra statului român, contra unui cetățean român ori a unei persoane juridice române.
Jurisprudență (9)

(2) Punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s-a comis.
Jurisprudență (1)

Universalitatea legii penale

Art. 11. -  Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (83), Referințe în cărți (3)

(1) Legea penală română se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârșite în afara teritoriului țării de un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri:
Jurisprudență (263)

a) s-a săvârșit o infracțiune pe care statul român și-a asumat obligația să o reprime în temeiul unui tratat internațional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă;
Jurisprudență (227)

b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului și aceasta a fost refuzată.
Jurisprudență (1)

(2) Dispozițiile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care s-a săvârșit infracțiunea, există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată.
Jurisprudență (1)

(3) Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispozițiilor legale privitoare la recunoașterea hotărârilor străine.
Jurisprudență (1)

Legea penală și tratatele internaționale

Art. 12. -  Jurisprudență (42), Referințe în cărți (2)

Dispozițiile art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internațional la care România este parte.
Jurisprudență (32)

Imunitatea de jurisdicție

Art. 13. -  Jurisprudență (37), Referințe în cărți (1)

Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvârșite de către reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaționale, nu sunt supuse jurisdicției penale a statului român.
Jurisprudență (20)

Extrădarea
Jurisprudență (26)

Art. 14. -  Jurisprudență (12), Referințe în cărți (3)

(1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internațional la care România este parte ori pe bază de reciprocitate, în condițiile legii.
Jurisprudență (1)

(2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relația cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condițiile legii.

(3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internațional se acordă în condițiile legii.

TITLUL II Infracțiunea Jurisprudență (168)

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

Art. 15. -  Referințe (1), Jurisprudență (136), Reviste (1), Referințe în cărți (5)

(1) Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.
Jurisprudență (26)

(2) Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Jurisprudență (24)

Vinovăția

Art. 16. -  Jurisprudență (96), Referințe în cărți (5)

(1) Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală.
Jurisprudență (5)

(2) Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită.
Jurisprudență (95)

(3) Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul:
Jurisprudență (29)

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte;
Jurisprudență (322)

b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
Jurisprudență (176)

(4) Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul:
Jurisprudență (18)

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
Jurisprudență (14)

b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.
Jurisprudență (13)

(5) Există intenție depășită când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
Jurisprudență (1)

(6) Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres.
Jurisprudență (1)

Săvârșirea infracțiunii comisive prin omisiune

Art. 17. -  Referințe în cărți (1)

Infracțiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârșită și prin omisiune, când:

a) există o obligație legală sau contractuală de a acționa;
Jurisprudență (1)

b) autorul omisiunii, printr-o acțiune sau inacțiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...