Ministerul Culturii și Cultelor

Norma metodologică de clasare și inventariere a monumentelor istorice din 18.04.2008

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 17.07.2008

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 5

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. -

Clasarea și inventarierea monumentelor istorice se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, și ale prezentelor norme metodologice emise de Ministerul Culturii și Cultelor, cu avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.
Modificări (1)

Art. 2. -

Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil, conform art. 8 din Legea nr. 422/2001, republicată.

Art. 3. -

(1) Inventarierea este un ansamblu de proceduri cu ajutorul cărora sunt identificate - prin cercetare și analiză științifică - acele bunuri imobile care datorită caracteristicilor lor sunt susceptibile de a fi clasate ca monumente istorice.

(2) Inventarierea are un caracter sistematic, în analiza tuturor categoriilor de bunuri imobile inventariate fiind folosită o metodă unică.

(3) Inventarierea monumentelor istorice constă în procedura de alcătuire a fișei analitice și minimale a fiecărui monument, în care sunt consemnate informațiile tehnice și științifice, toate intervențiile umane, precum și modificările naturale survenite în decursul timpului, în condițiile Legii nr. 422/2001, republicată, și potrivit prezentelor norme metodologice.

CAPITOLUL II Procedura de realizare a fișei monumentului

Art. 4. - Jurisprudență (1)

(1) Fișa analitică de inventariere a unui monument istoric, prevăzută în anexa nr. 2, este realizată de către un specialist atestat de Ministerul Culturii și Cultelor, potrivit legii, din cadrul Serviciului de monumente istorice din serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor.
Modificări (1)

(2) În cazul în care în cadrul serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii și Cultelor nu este încadrat un specialist atestat, fișa analitică de inventariere este realizată de către un expert sau specialist atestat de Ministerul Culturii și Cultelor, potrivit legii.
Modificări (1)

Art. 5. - Jurisprudență (1)

(1) Etapele pe care specialistul sau, după caz, expertul prevăzut la art. 4 trebuie să le urmeze în vederea realizării fișei analitice de inventariere a unui monument istoric sunt următoarele:

a) cercetarea pe teren a monumentului istoric, urmărindu-se:
Jurisprudență (1)

- verificarea denumirii oficiale, a denumirilor anterioare și, după caz, a hramului bisericii sau a denumirii ansamblului;

- verificarea adresei corecte;

- descrierea sumară a imobilului;

- stabilirea datei construirii, a istoricului și a stării de conservare;

- schița planului de situație;

- fotografii ale imobilului;

b) obținerea de informații de la autoritatea administrației publice locale în legătură cu:
Jurisprudență (1)

- regimul juridic al proprietății, actual și anterior;

- planul cadastral al imobilului;

- reglementările urbanistice în care se înscrie imobilul;

c) obținerea de informații bibliografice și de arhivă:

- stabilirea ctitorului, a finanțatorului sau a autorului, după caz;

- stabilirea lucrărilor anterioare de restaurare;

- cercetarea altor surse de documentare.

(2) Fișa analitică de inventariere a unui monument istoric se redactează astfel:

a) inserarea codului;

b) sinteza informațiilor asupra fiecărui capitol și câmp din fișă;

c) completarea câmpurilor fișei;

d) introducerea datelor conform instrucțiunilor cuprinse în anexa nr. 4.

(3) Fișa analitică de inventariere completată potrivit alin. (1) este transmisă, atât pe suport hârtie, cât și magnetic, Direcției monumente istorice și arheologie din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor, unde este înregistrată de către inspectorul de zonă.
Modificări (1)

(4) Direcția monumente istorice și arheologie din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor transmite fișa analitică de inventariere prevăzută la alin. (2) Institutului Național al Monumentelor Istorice, în vederea verificării criteriilor de clasare utilizate.
Modificări (1)

Art. 6. -

(1) Lista monumentelor istorice se întocmește de către specialiștii Direcției științifice din cadrul Institutului Național al Monumentelor Istorice, potrivit art. 4 și 5, cu avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și, după caz, al Comisiei Naționale de Arheologie.

(2) Lista monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii și cultelor, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se actualizează conform legii.

(3) Lista monumentelor istorice cuprinsă în anexa nr. 1 stă la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor istorice, a planurilor de amenajare a teritoriului și a planurilor urbanistice.

CAPITOLUL III Criterii de clasare a bunurilor imobile

Art. 7. -

(1) Criteriul de clasare este un standard calitativ și cantitativ pe baza căruia se evaluează semnificația și importanța culturală a bunurilor imobile și se determină categoria juridică și grupa valorică a patrimoniului cultural național imobil din care fac parte aceste bunuri, respectiv grupa A sau B de monumente istorice.

(2) Clasarea unui imobil se realizează în baza următoarelor criterii:

a) criteriul vechimii;

b) criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică;

c) criteriul referitor la frecvență (raritate și unicitate);

d) criteriul referitor la valoarea memorial-simbolică.

Art. 8. -

(1) Calificativele acordate unui imobil în baza criteriului vechimii sunt următoarele1):

a) imobil ridicat până în anul 1775 - excepțional;

b) imobil ridicat între anii 1775-1830 - foarte mare;

c) imobil ridicat între anii 1830-1870 - mare;

d) imobil ridicat între anii 1870-1920 - medie;

e) imobil ridicat între anii 1920-1960 - mică;

f) imobil ridicat după anul 1960 - nulă.

1) Acest criteriu nu se aplică siturilor arheologice.

(2) Evaluarea în baza criteriului vechimii este ponderată de autenticitatea concepției, materialelor și procedeelor de construcție și a amplasamentului, invers proporțional cu vechimea imobilului.

(3) La acordarea calificativelor în baza criteriului vechimii se au în vedere și:

a) vechimea inițială a imobilului și a intervențiilor ulterioare;

b) vechimea elementelor componente ale imobilului;

c) vestigiile arheologice atestate, aparținând unor imobile anterioare celui care face obiectul evaluării;

d) ponderea elementelor componente, provenite din intervențiile ulterioare ridicării imobilului.

Art. 9. -

(1) Criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică are drept scop stabilirea valorii imobilului din punct de vedere estetic, funcțional și tehnic.

(2) Calificativele acordate în baza criteriului referitor la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică sunt: excepțional, foarte mare, mare, medie, mică.

(3) La acordarea calificativelor în baza criteriului referitor la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică se au în vedere:

a) coerența planimetrică și structurală, precum și concepția tehnică;

b) reprezentativitatea pentru o epocă istorică, un autor sau stil;

c) semnificația pentru o anumită arie istorico-geografică;

d) plastica arhitecturală a fațadelor și a interioarelor;

e) componente artistice valoroase;

f) valoarea diferitelor părți componente și ponderea celor care conferă imobilului un anumit caracter;

g) relația cu contextul urban și natural, apartenența la un ansamblu sau sit construit ori natural, păstrat parțial sau total;

h) reprezentativitatea în cadrul unui program, unor politici urbane sau al unor tipologii.

Art. 10. -

(1) Criteriul referitor la frecvență (raritate și unicitate) are drept scop stabilirea valorii imobilului din punctul de vedere al frecvenței și rarității imobilului, componentelor acestuia sau a ansamblului.

(2) Calificativele acordate în baza criteriului referitor la frecvență sunt: excepțională, foarte mare, mare, medie, mică.

(3) La acordarea calificativelor în baza criteriului referitor la frecvență (raritate și unicitate) se au în vedere:

a) unicitatea imobilului, componentelor sau ansamblului;

b) dacă reprezintă cap de serie pentru o zonă istoricogeografică, etnografică sau pentru un autor;

c) raritatea sau apartenența la o serie restrânsă pentru o zonă istorico-geografică, etnografică sau pentru o perioadă istorică;

d) tipicitatea pentru o zonă istorico-geografică, etnografică, pentru un stil sau pentru o epocă;

e) frecvența obiectivelor valoroase într-un ansamblu istoric constituit.

Art. 11. -

(1) Criteriul referitor la valoarea memorialsimbolică are drept scop stabilirea valorii imobilului din punctul de vedere al simbolisticii pe care acesta o prezintă.

(2) La acordarea calificativelor în baza criteriului referitor la valoarea memorial-simbolică se au în vedere:

a) imobilele legate de anumite momente și locuri istorice, culturale, politice sau sociale, precum și cele reprezentative pentru anumite personalități;

b) construcțiile anterioare dispărute, de importanță istorică recunoscută, atestate prin orice surse, documentare sau arheologice;

c) prezența în memoria comunității, la nivel european, național sau local;

d) dacă imobilul respectiv este legat de anumite tradiții locale.

Art. 12. -

(1) În vederea clasării unui imobil în grupa A a monumentelor istorice este necesară:

a) acordarea cel puțin a unui calificativ excepțional, cu excepția imobilelor incluse în Lista patrimoniului mondial și a celor din Lista indicativă de includere în Lista patrimoniului mondial;

b) acordarea cel puțin a calificativului mare la toate criteriile de clasare, cu excepția criteriului referitor la valoarea memorial-simbolică;

c) acordarea cel puțin a unui calificativ foarte mare, a unui calificativ mare și a unui calificativ medie.

(2) În vederea clasării unui imobil în grupa B a monumentelor istorice este necesară acordarea a cel puțin 3 calificative medie, cu excepția cazurilor în care, în funcție de zona istorico-geografică, la criteriul vechime se acordă calificativul mică.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...