Back

Guvernul României

Ordonanţa de urgenţă nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti

Atenţie! Acest document a fost consolidat la data de 20.04.2012! Pentru a vedea versiunea actualizată, ai nevoie de un abonament Lege5! Alege-ţi abonamentul →

Te interesează forma consolidată a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle! Cumpără document: 16,59 Lei

În vigoare de la 31.10.2007 până la 15.02.2013, fiind abrogat(ă) prin Legea nr. 76/2012 și înlocuit(ă) de Codul de Procedură Civilă(r1) din 2010.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 738 din 31.10.2007.

Fişa actului →

Mergi la art.

Având în vedere prevederile art. 249 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care instituie obligaţia României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a transpune în dreptul intern directivele comunitare,

ţinând seama că Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale este în vigoare în statele membre de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, termenul de transpunere acordat acestora fiind 8 august 2002,

având în atenţie angajamentele asumate de autorităţile române prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I Definiţii

Art. 1. -

În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. contract comercial reprezintă contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani;

2. autoritate contractantă reprezintă:

a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care acţionează la nivel central, regional ori local;

b) orice organism de drept public, altul decât cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial, şi care se află în cel puţin una dintre următoarele situaţii:

- este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a);

- se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a);

- în componenţa consiliului de administraţie ori, după caz, a consiliului de supraveghere şi directoratului mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiţi de o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a);

c) orice asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b);

3. întârzierea plăţii reprezintă depăşirea termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligaţiei de plată a preţului;

4. titlu executoriu reprezintă hotărârea pronunţată de o instanţă judecătorească sau decizia de plată emisă de altă autoritate competentă, prin care s-a dispus fie plata imediată, fie plata în rate, care permite creditorului să recupereze creanţele de la debitor prin mijloace de executare silită.

CAPITOLUL II Domeniul de aplicare

Art. 2. -

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.

(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă:

a) creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă;

b) contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

CAPITOLUL III Dobânda aplicabilă obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale

Art. 3. -

(1) Creanţa constând în plata preţului produce dobânzi după cum urmează:

a) în cazul contractelor încheiate între comercianţi, potrivit art. 43 din Codul comercial;

b) în cazul contractelor încheiate între comercianţi şi o autoritate contractantă, fără a fi necesară punerea în întârziere a debitorului:

(i) dacă în contract a fost fixat un termen de plată, din ziua următoare acestui termen;

(ii) dacă data sau termenul de plată nu este fixată/fixat în contract:

- după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei alte asemenea solicitări de plată;

- dacă data primirii facturii ori a unei solicitări echivalente de plată este incertă, după 30 de zile de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor;

- dacă solicitarea de plată a fost comunicată înainte de a primi mărfurile sau serviciile, la expirarea unui termen de 30 de zile de la primirea mărfurilor sau prestarea serviciilor;

- dacă legea sau contractul stabileşte o procedură de acceptare ori de verificare, permiţând certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori solicitarea de plată la data verificării sau anterior acestei date, la expirarea unui termen de 30 de zile de la ultima dintre aceste date.

(2) Creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.

(3) Este nulă orice convenţie prin care se fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor sau un termen de la care creanţa produce dobânzi mai mare decât cel prevăzut la alin. (1).

Art. 4. -

(1) Părţile sunt libere să stabilească rata dobânzii pentru întârzierea în plata preţului.

(2) În cazul în care rata dobânzii nu este stabilită prin contract, se va aplica rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României. Rata de referinţă în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică în următoarele 6 luni.

CAPITOLUL IV Dispoziţii procedurale

Art. 5. -

(1) Cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

(2) În cazul litigiilor privitoare la obligaţii de plată rezultând din contracte comerciale nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute la art. 7201 din Codul de procedură civilă.

Art. 6. -

(1) Cererea introdusă potrivit prevederilor art. 5 cuprinde:

a) numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului;

b) numele şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului, codul fiscal şi contul bancar;

c) suma ce face obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei;

d) semnătura creditorului.

(2) La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia.

(3) Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă.

  1. Prezentare produs
  2. Manual de utilizare
  3. Ro En

Vânzări

  • Telefon: (+40 21) 311.97.11
  • E-Mail: vanzari@indaco.ro
se încarcă...