Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală

Decizia penală nr. 203/2017 - contestarea măsurii asigurătorii (art. 250 noul C. proc. pen.)

28.02.2017

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

SURSA: scj.ro

Deliberând asupra cauzei față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1841/A din 13.12.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016*, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. împotriva sentinței penale nr. 2858 din 16 decembrie 2014 a Tribunalului București pronunțate în Dosarul nr. x/3/2006, a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând în fond, în limitele stabilite prin decizia penală nr. 851 din 07 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În baza art. 249 alin. (4) C. proc. pen., a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra activelor patrimoniale ale SC A. SA (în insolvență - administrator judiciar B. SPRL) în limita sumei stabilite a fi confiscată prin decizia penală nr. 862/A din 08.06.2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:

Prin cererea formulată la 11.04.2016 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2/2016 (x/2016) din data de 13.04.2016 petenta SC A. SA în insolvență prin administrator judiciar B. SPRL a arătat că înțelege să formuleze contestație împotriva măsurii asigurătorii luate de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, direct prin decizia penală nr. 862/A din 08.06.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2006, față de activele societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți beneficiari reali asociați (acționari) sau administratori situate în țara sau în străinătate, solicitându-se a se dispune înlăturarea sechestrului asigurator față activele contestatoarei, această măsură fiind nelegală și dispusă cu încălcarea drepturilor constituționale prevăzute de art. 21 alin. (1), (2), art. 24 alin. (1) și art. 44 alin. (8) din Constituție, cu consecința anulării tuturor actelor de executare silită emise de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice împotriva petentei în dosarul de executare deschis în baza deciziei penale nr. 862/A din 08.06.2015 pronunțate în Dosarul nr. x/3/2006.

În motivarea cererii, petenta a arătat următoarele:

În fapt, prin decizia penală nr. 862/A din 08.06.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2006, instanța a dispus, printre altele confiscarea de la C. și de la partea responsabilă civilmente D. SA a sumei de 162.993.336,8 lei, la care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății; totodată, s-a decis menținerea măsurilor sechestrului asigurător instituite anterior prin ordonanțele procurorului măsură pe care o instituie, respectiv extinde asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând tuturor inculpaților și tuturor părților responsabile civilmente, inclusiv asupra conturilor, a dobânzilor aferente sumelor înscrise la credit, ce vor curge în continuare conform contractelor încheiate cu unitatea bancară și asupra activelor societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari) sau administratori, situate în țară sau în străinătate.

Petenta a arătat că nu a avut calitate de parte in cadrul dosarului penal nr. x/3/2006, fiind terț, dar, cu toate acestea, la data de 15.02.2016, executori fiscali din cadrul A.N.A.F. s-au prezentat la sediul său, invocând dispozițiile deciziei penale nr. 862/A din 08.06.2015 pronunțată în dosarul penal mai sus menționat și au procedat la sechestrarea activelor deținute de ea in deplina proprietate; mai mult, astfel cum rezultă din procesele-verbale de sechestru întocmite de către executorii fiscali, petenta a arătat că a fost considerata debitor pentru sumele supuse confiscării speciale prin sentința penala nr. 2858 din 16 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 862/A din 08.06.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2006 de către Curtea de Apel București, cu consecința executării silite a bunurilor imobile ale petentei „dacă obligația fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile”.

Petenta a învederat că, deși nici ea și nici acționarii săi nu au fost părți în dosarul penal menționat mai sus, neavând absolut nicio legătură cu faptele penale deduse judecății în respectiva cauză penală, în prezent, bunurile sale au fost supuse executării silite, cu consecința gravă a încălcării drepturilor și intereselor sale legitime.

Prin urmare, petenta a contestat măsura extinderii sechestrului asigurător asupra activelor societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali asociați (acționari) sau administratori, situate în tară sau în străinătate.

În susținerea contestației, s-a arătat că măsura asiguratorie a fost dispusă fără a fi pusă in discuția părților interesate și asupra cărora se răsfrânge în mod direct (respectiv a societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați/acționari sau administratori), nefiind adusă la cunoștința acestor părți, cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, astfel că această măsură s-a dispus cu nesocotirea drepturilor acestor persoane de a se apară și de a invoca interesele lor legitime cu privire la bunurile afectate de măsura asiguratorie.

Petenta a criticat faptul că a suportat măsura sechestrării bunurilor sale ca o măsură asiguratorie raportată la măsura de siguranță cu caracter penal a confiscării speciale, dispusă din oficiu direct de către instanța de apel, prin hotărâre definitivă și executorie, pronunțată in ultima cale de atac, fără citarea părților în posesia sau detenția cărora se afla bunurile și fără a oferi cadrul legal verificării proporționalității ingerinței conform standardelor de protecție drepturilor omului, in condițiile in care aceasta măsura nu a fost pusă în discuție nici în judecata în primă instanță și nici în apel.

Totodată, petenta a apreciat că măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor terților nu corespunde prevederilor art. 8 din cuprinsul Directivei 2014/42/UE privind punerea sub sechestru și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor în UE, în care sunt enunțate garanțiile care trebuie oferite persoanelor la care se refera respectiva Directivă, printre care se afla și persoanele afectate in mod direct de măsura înghețării și/sau confiscării bunurilor.

A arătat că, în speță, instanța națională a ignorant in totalitate dispozițiile Directivei nr. 2014/42/UE, drept dovadă stând faptul că în prezent drepturile și interesele sale sunt iremediabil afectate prin îndreptarea executării hotărârii penale împotriva bunurilor sale, deși nu a fost parte în procesul penal.

A mai arătat petenta că măsura asiguratorie a fost dispusă în mod nelegal printr-o decizie definitivă, precizând, după expunerea dispozițiilor art. 249 alin. (1) C. proc. pen., faptul că potrivit acestor dispoziții măsurile asigurătorii nu pot fi dispuse de instanța de judecată decât printr-o încheiere motivată, în cursul judecății, fiind nelegală dispunerea unei măsurii asigurătorii după terminarea procesului penal, prin decizie definitivă.

Totodată, petenta a invocat dispozițiile art. 393 alin. (3) C. proc. pen. și ale art. 249 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

A apreciat că măsura asigurătorie a sechestrului, raportată la confiscarea specială sau la confiscarea extinsă, poate fi luată pe parcursul procesului penal, dar înainte de finalizarea definitivă acestuia, adică niciodată chiar prin decizia de apel; dacă există măsura confiscării speciale ori a confiscării extinse (menținute sau luate direct prin decizia de apel), atunci aceasta este singura măsură pe care o poate dispune sau menține instanța de apel, fără a putea institui ea, dacă acest lucru nu s-a întâmplat până atunci, măsura asigurătorie a sechestrului.

A arătat că acolo unde legiuitorul a dorit ca sechestrul să poată fi decis direct prin hotărârea instanței judecătorești, chiar de apel, a prevăzut explicit în norme; în acest sens s-a invocat ipoteza prevăzută de art. 397 C. proc. pen.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...